261,668 matches
-
esențiale ". Problema e să descoperi și să realizezi ceea ce e esențial quam homo, ceea ce numai omul, întrucăt e om integral, poate realiza. Astfel văzute lucrurile, reducerile absolute la sex, foame, putere etc. ăși revelează deodată falsitatea și absurditatea lor " (11 august 1945). Eliade se auto-descoperă doar în cazurile de nenorocire extremă, cănd ăși dă seama că România a pierdut războiul, că nu se va mai putea întoarce în țară, că va fi obligat să asiste la agonia și la moartea ființei
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
va aduce după sine ocuparea României de către sovietici, cu tot ceea ce urmează: execuția celor 100.000 de oameni care, în pofida păcatelor lor, alcătuiesc astăzi fenomenul românesc " (7 iunie 1943). Și așa a fost! Tot ceea ce s-a întămăplat după 23 august 1944 nu i-a mai stărnit nici o mirare: "Radio Moscova anunță astă-seară demisia lui Rădescu. Este ceea ce prevăzusem din clipa cănd nefericitul general îndrăznise să declare război "celor fără neam și fără Dumnezeu ", Ana Pauker și V. Luca. M-a
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
modifica soarta omenirii. Paradisul terestru sau Atlantida vor fi exclusiv opera spiritului. Pacea mondială, dacă se va realiza vreodată, va fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945). Notațiile pe marginea cărților, extrem de numeroase demonstrează și ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Al. Philippide, recunoscut ca o autoritate în perimetrul poeziei, după succesul înregistrat cu Stânci fulgerate, primite entuziast de critica epocii, repede așezat valoric în apropierea lui Arghezi, a lui Ion Barbu. La rubrica „Însemnări“ din „Adevărul literar și artistic“ (7 august 1932), maestrul întâmpină favorabil noua mlădiță: „Ne-am plâns de multe ori că tânăra generație nu mai citește versuri - și când s-apucă să scrie poezii face proză fără să știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup pe atât de înalt purificatoare pentru spiritul dominant din Țara fetelor. Perimetrul noilor revelații nu
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
în ea ceva din poeziile-n rimă, din a doua perioadă, ale lui Dinescu? Vă rog insistent, citiți Parada. De cînd am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
nostru publicăm scrisoarea de față ca un mic semn de afectuoasă admirație pentru cei trei prieteni aflați acum, împreună, acolo departe. Traducere și prezentare de Simona Cioculescu Dlui Petru Manoliu 20, str. Amiral Murgescu 20, București 3/ România Dieppe, 16 august 1970 Dragul meu prieten, Îț mulțumesc că mi-ai trimis piesa ta (1) pe care am citit-o de îndată ce am primit-o. Cum, între timp, i-am trimis-o lui Mircea (2), n-o am la îndemână ca să pot să
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
Dar ce-aș putea spune? Nu sînt deloc în formă. "Corectura"! Și-am mai citit și-n Tribuna că în dicționarul acela al Acadmiei sînt într-un compartiment cam aglomerat. Eu, fiu de C.F.R.-ist! Posibil ca la începutul lui august să vin în București. M-aș bucura, cu adevărat, să vă întîlnesc. Cu stimă și grație, Emil Brumaru 27 VII-1980
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
București, Humanitas, 1994; Laurențiu Ulici - op. cit., 1995; Irina Petraș - Monciu-Sudinski Alexandru, în Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori, Dicționarul scriitorilor români, M-Q, București, Albatros, 2001; din nou Marian Popa -I storia literaturii române de azi pe mîine. 23 august 1944-22 decembrie 1989, II, București, Fundația Luceafărul, 2001; Mihai Pelin - op. cit., 2002; Eugen Negrici - Literatura română sub comunism, București, Pro, 2002; Florin Manolescu - Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989, București, Compania, 2003) indică faptul că, de activitatea "prozatorului și reporterului" Monciu-Sudinski
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
transforme în cel mai scurt timp o cât mai mare cantitate de energie fizică în energie intelectuală, pentru a lăsa să se dezvolte în libertate talentele și aptitudinile fiecărui om în parte, precum și ale întregului popor."2 În România de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu. Numitorul comun: legatul tradiției, pus în serviciul poporului, fidelitatea față de ceea ce este descris, în termeni lipsiți de echivoc, ca un efort de emancipare al
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de altădată sunt motivați acum de setea învățăturii. Pedagogia partinică pare să dea rezultate și notațiile scriitorului sunt o invitație pentru mai tinerii săi prieteni, votanți potențiali, de a da câștig de cauză luminii și progresului. Cărturarului intrat după 23 august 1944 în luptă, peisajul Republicii populare îi este suprema confirmare a opțiunii sale. Decalajul dintre vis și realitate este redus, an după an. Constituția de la 1952 este una din trepte, etapă dintr-un parcurs la al cărui capăt se situează
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la 23 august, au venit să mă scoată din pivniță pentru a-mi da conducerea celui mai mare ziar din București. Apartament, mașină, birou splendid: mi se părea că visez. Pe atunci, lucram nebunește, articole, adaptări de piese de teatru. Minunea asta de
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Victor Durnea (urmare din numărul trecut) După apariția "demascării", colaborarea Soranei Gurian la "Universul" încetează. (Nu mai e nevoie să spunem că, nici după 23 august 1944, nici mai tîrziu, nu i s-a dat "conducerea celui mai mare ziar din București"!) Între 29 octombrie 1944 și 15 iulie 1945, ea publică în gazeta "Democrația", condusă de liberalul Anton Dumitriu (pe care ea îl adusese pe
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră/ eră" ce înnobila catrenul final. În august 1977, un decret prezidențial adăuga o nouă strofă, numărul greșelilor de accent sporind cu încă patru: "Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim", " Cu alte neamuri sub soare". Cine ar fi cutezat să-i spună cizmarului că versurile lui erau șchioape? 7
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Rosetti să-l ajute pe Alexandru Graur, persecutat și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director la Radio, imediat după 23 august 1944, prima lui grijă a fost să ceară lista colaboratorilor și, drept recompensă pentru ajutorul primit, să șteargă numele lui Alexandru Ciorănescu. Memorialistul nu evocă numai universul cărții, al studiilor neîntrerupte, al bibliotecilor și arhivelor, al anticarilor de la care cumpără
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
de tip monografic a segmentului acesta de epocă, dar există lucrări cu deschidere mai amplă, de aspect mai ales istorico-politic, care îl include. Una singură, după cât știu, își fixează cam aceleași borne în timp, adunând mărturii ale presei dintre 24 august 1944 și 30 decembrie 1947, completate cu capitole de "cronică măruntă". Mă refer la cartea prozatoruluii Ioan Lăcustă (scrisă în calitate de istoric): 41 de luni care au schimbat România (Ed. Viitorul Românesc, 1999). Am consultat-o cu mult folos. La fel
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi; " Liberalul" apare încă; lumea noastră burgheză se plimbă mai departe, elegantă și cu cocarda zâmbetului pe buze, pe Calea Victoriei în sus
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
pe cel literar. Refacerea structurilor vechii Românii, revenirea la democrația "burgheză" li se părea de neadmis, o anomalie istorică. Aveau nevoie de altceva, de altă societate, de altă Românie, până la urmă. Chiar M. Sebastian, în zilele imediat următoare lui 23 august 1944, se manifesta ca un radical de stânga, dacă este să-l judecăm după notele din Jurnal referitoare la "vechiul stat" care "va trebui să dispară", la faptul că "schimbări profund radicale trebuie să intervină urgent", neîncrezător totuși că la
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
sale de a face cunoscută literatura noastră în Scandinavia. într-o călătorie a sa spre Capul Nord (cel mai nordic punct al Europei), în 1890, Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și la întors (30 iulie / 11 august), prin Copenhaga; la întoarcere, l-a căutat pe Kristoffer Nyrop, dar acesta nu era în oraș, astfel încât nu s-au putut întâlni, spre dezolarea romanistului: „Dumneavoastră, eminentul, amabilul și ospitalierul domn Maiorescu la Copenhaga, fără ca eu să fi avut cel
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
pic sejurul, să cinați la mine, sau la Skodsborg, Viborg, Klampenborg, în fine, oriunde ați fi dorit. Ah, cât regret că nu v-am găsit și că nu v-am putut servi drept ghid în singura zi dedicată Copenhagăi!" (15 august 1890). Alt prilej de întâlnire n-a mai fost. Din 1894 până în 1929, Nyrop a fost profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea din Copenhaga; pe lângă cursuri de limba română, a ținut și un curs despre literatura populară de la
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
în adunări politice sau culturale mai largi) cu cele ale domnului Djuvara. De aceea credem, astăzi, că îi putem aprecia amintirile dintr-o „pribegie" care ne-a fost, cel puțin în anii de după 1980, oarecum comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla „pe undeva, în zbor, între București și Berlin", purtînd cu sine - curier diplomatic strict secret - acceptarea - vai, prea tîrzie! - a condițiilor de armistițiu propuse de U.R.S.S. „Dibăcii machiavelice", fără îndoială, dar și inutile
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
nu mai avea obiect". Și rămîne la Stockholm, pe lîngă însărcinatul cu afaceri al Legației, Gheorghe Duca (și acesta și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
casa dar s-a dus și frontiera. Mare bărbat. Echipament slab. Cocarde tricolore în coarnele boilor. De gîtul boilor. Aliatul nostru tradițional, dezideratul nostru tradițional. Carp ca o Casandră... Nu s-a împlinit prevestirea. Nu atunci. În acea zi, 14 august 1916 pe înserate, jandarmi pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. Pentru a hotărî atitudinea României, regele convocă la castelul Peleș un consiliu de coroană. Participară "marii bărbați ai țării", cei care de bunăvoie își schimbaseră liniștea pe grijile cîrmuirii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Cotroceni. Cum nu mai era timp pentru dezbateri el se încheie relativ repede, nu mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu le oferea nici un reper, dimpotrivă, le accentua senzația de pierdere, de rătăcire. Dormiră o noapte în legănatul osiilor și în țăcăneala roților. În dimineața zilei următoare auziră bubuitul tunurilor. Nu-și dădeau seama dincotro venea, dar exploziile răsunau tot
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]