1,337 matches
-
Și-acei ce încă se mai zbat, prin clasice Regionale Înlătură multe opreliști ce s-ar putea ivi pe " Cale !" Să nu-i uităm pe cei din Capitală, care lucrează sus la Minister Că-cearcă sincer optima Reformă, blocată de Bugetul auster... Mă rog la Cer și de mai-marii zilei, să-ngàduie în Țară o erată : Că-n loc de jafuri și de crize, a renăscut modern, Calea Ferată ! Din Piatra-Olt la Făurei, din Podul-Olt pân' la Pașcani Simeria și București, să ne
DE ZIUA C.F.R.-IȘTILOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374852_a_376181]
-
abia încăpea o măsuță și câteva rafturi și scaune. Pe măsuță, un calculator, câteva dosare și mape cu hârtii, manuscrise și alte accesorii necesare activității scriitoricești. Nu mai rețin ceșcuțele, sticlele și alte „obiecte de inventar”, specifice peisajului boem, dar auster, încât mă mir cum de îndrăznea muza să se aventureze în acest spațiu așa de strâmtuț. Probabil că se simțea bine, respirând aerul încărcat cu voie bună, vorbe de duh, vise și multă pasiune literară, deși... îmbâcsit cu fum de
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
trăi Am descoperit târziu bucuria de a trăi Aripile mi-au fost frânte prea devreme Am căzut din zborul lin și feciorelnic amânându-mi-se visele ce vise au rămas atârnate pe crengi luminate de aura minții mele neîntinate de austeri păgâni Am vrut să fug și n-am putut Aleea dădea-ntr-o fundătură Am deschis gura să strig din toți rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
de dinainte de 89, când toată iarna, până târziu în primăvară, aveam pielea de pe mâini crăpată până la sânge de prea multă apă rece și frig. Revăd liceul și Universitatea, biblioteca și coridoarele lungi și friguroase, sălile de clasă și amfiteatrele vaste, austere, cu tavanul înalt, în care era suficient să privești caloriferele și simțeai imediat cum te trec fiori. La geamuri, zăpada forma un strat gros, cerul era vânăt de nori și eu scriam cursurile cu mănușile în mâini. Zăpadă... ce frig
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
fragil și sublim ca-ntr-o poveste de Frații Grimm și pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aș îmbrățișa dragă iarnă, până la dezintegrare, până la umilă mirare, dar mi-e milă de castitatea ta efemeră, de fragilitatea ta austeră. Toarce viforul nori cenușii peste dealuri ca pe-un caier miliarde de aripi infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază ultima ediție
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
grele Și pana geme furibundă. Și scriu cu trudă si migală Lumină, zâmbet, tulburare Și lacrimă, tristeți, greșeală Cerneala uneori mă doare. Și-aș șterge rătăciri păgâne Aș inventa o radieră Dar ce-am greșit, greșit rămâne Pe coala vieții austeră. Nu-i timp să cântăresc ce vine Nu-i timp de pauze, regrete Scriu tot la rând și rău și bine Scriu cu iubire, scriu cu sete. Mai rătăcesc prin manuscrisul Ce-adună filă dupa filă Să retrăiesc aievea visul
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
dar potențate de tehnica psihologiei proprii, se îmbină armonios cu atmosfera dialogului, emanând, în egală măsură, diversitate și unitate. Coerența percepției se manifestă prin excelentul echilibru întrebare-răspuns, lăsând libertatea intervievatului să brodeze pe „osatura” de ea creată. Tendința parcimonioasă, uneori austeră, alteori, cu o indicibilă notă de diafan, direcționează formularea întrebărilor spre o maximă expresivitate. Seria volumelor „DIALOGURI PRIVILEGIATE” constituie o OAZĂ DE CONFORT SPIRITUAL cu parfum revolut, aparținînd inspirației creatoarei de fumos. Omul de litere, jurnalista Maria Diana Popescu este
DIALOGURI PRIVILEGIATE VOL. III, O OAZA DE CONFORT SPIRITUAL de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344861_a_346190]
-
Câteva repere geografice și istorice: Israelul este o țară cu toate casele din piatră, iar dunele de nisip înlănțuite, parcă nu se mai terminau. Între dune am văzut beduinii, oameni care cresc capre, oi, măgari și cămile, ducând o viață austeră dar găsindu-și resursele necesare existenței. Magazinele și tarabele de acolo, erau înlănțuite pe aproape un kilometru, pe o parte și pe cealaltă a străzilor. Îți lua ochii multitudinea mărfurilor, dar trebuie să te și tocmești, negustorii dorindu-și maximul
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
atinge spre finalul cărții semnele vulnerabilității prădătoare:... m-am rătăcit o clipă/în pumnul fiarei./ m-a strâns fără milă,/ jinduind la fulgerele fără culoare.... O poezie a muzicalității originare, a ,,delectării” ființei cu angoase și evanescențe. Recuzita lirică este austeră, Anne Marie Bejliu comunicând adesea în fraze lirice extrem de sobre trăirile ce capătă expresia unui elan temperat. Mult mai autoritar și mai viu se revarsă din această geometrie a sufletului mânia necontrafăcută vizavi de banalul pe care trebuie să-l
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
ne-a iertat. A plecat un om, senin, Părea preotul divin Predicând spre înserat, Dar zâmbea îndurerat. A plecat din efemer, În periplul lui stingher, Năzuind spre înălțimi S-a-nsoțit cu heruvimi. - A plecat un om la cer, Cei născuți în auster L-au condus spre Rubicon, El are loc lângă Tron. A plecat un prieten bun Să-l înfrunte pe Neptun, Cei care l-au cunoscut Știau că privea spre Prut. Nimănui nu a greșit, Nu s-a lăsat umilit, A
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
și cer se destramă în inima turlei în care clopote bat a mister se naște vremea în care din mii de roluri ieși și speri să fi privit ca un tot de oameni de fiare de fiicele grâului în pâini auster te arunci în prăpăstii de gânduri și oaste de magi ai inimii te umplu de ger și gerul frământă în tine și carnea arsă a sufletului copilul stingher glasul și-l lasă s-alerge prin cetate sau castelul de jocuri
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios spre versul final și aducând în prim plan apa, liant a celor două lumi. Dincolo de cuvinte, dincolo de arșiță și colb, remarc frumusețea austeră a pământului sterp udat de ploaia spirituala a gândului cultivat, legătura subtilă și asemănarea omului cu natura înconjurătoare. Câmpul ființei noastre însetat de cunoaștere, frumusetea clipei atinse în câteva silabe de frumusețea ideii, o fata morgana într-un poem fără
HAIKU , COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348428_a_349757]
-
cină la lumina opaițului se bucura de o liniște aparte. Toată zgomoteca venită odată cu electricitatea nu invadase bordeiele. Și nici comportamentele indecente care nu mai respectă tihna și cuviința mesei nu proliferaseră. O cină tăcută, adică sobră, decentă, poate chiar austeră, era însă acompaniată de un fabulos joc de lumini, de tresăririle tainice ale minusculei feștile care însuflețeau clătinarea și coruperea umbrelor. salonul 6 - în fereastra oarbă doar flori de mucegai Corneliu Traian Atanasiu Salonul nr. 6, ca și Pavilionul canceroșilor
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
primul Război Mondial. De aici marele curaj de azi al directorului artistic de la Naționalul ieșean, talentatul Adi CARAULEANU, de a pune-o în scenă la mal de Dunăre. Personal am să încep cu o laudă adusă scenografiei sobre, deși pare austeră, a lui Nicolai MIHĂILĂ, dar și coloanei sonore cu o doină la fluier, care potențează stările, ideile, relațiile dintre personaje și crescendo-ul piesei. Spectacolul gălățean mi s-a părut intens, plin de semnificații și simboluri, lucrat în stil de
NĂPASTA-UN ALTFEL DE TEATRU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345196_a_346525]
-
fără atâtea bogății complicate. Chiar și împărații, probabil, își puneau o scufiță neagră pe cap, precum călugării, ca să se poată concentra, să aprofundeze operele sale filozofice, cu adevărat de temut în toată împărăția. Și soțiile lor trăiau în niște camere austere, capabile să le liniștească, să mai poată medita la rostul celor sacre, sau la probleme filozofice. Ca să le treacă vremea mai ușor, femeile aveam nenumărate îndeletniciri: țeseau, coseau, pictau, se îngrijeau de educația celor tineri. Mai erau și alte camere
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere, În tâmple-aleargă vântul, versul născut din rană Se-ndreaptă către ceruri, să ceară mângâiere, Că și-a pierdut avântul, nu are somn în geană, Nu știe să mai spere, în vremuri austere... Îngenunchiază gândul sub scrijelit de pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere. Asculte-i ruga sfântul, din cer coboare mană! Să-mprăștie himere și spaime pasagere Și fără-ntârziere, cu fine caractere, Să curgă iar cuvântul, cum rugile
RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376914_a_378243]
-
zicem măcar strofa întâi a imnului școlerilor! -Să uităm, cum spunea latinul de brevitate vitae, să ne bucurăm! adaugă Solitarul eclatând din toată ființa-i. -Carpe diem! finaliză îndemnurile Patriarhul și imboldul său vivant contrastă pentru prima oară cu înfățișarea austeră și măreață dedusă și din statură, și din părelnica sa neclintire. Oricum, sufletul său adolescentin evadase acum printre ei și avea să se refugieze în sobrietatea-i la sfârșitul scurtei vacanțe. Doc se detașă de grup, le dădu tonul cu
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Mai demni și mai ponderați sonor, cantemiriștii intrară în salonul unde îi aștepta o masă bogată și vorbită, cum cereau cele cinci decenii de când terminaseră liceul și nu-l mai văzuseră pe American. Ceea ce le atrase atenția întâi fu aspectul auster, dar și măreț, al încăperii decorate în stil medieval. Solitarul fu primul care descoperi localizarea în timp, șoptind pentru sine... le Moyen Âge... Panoplii cu arme de epocă,tablouri - reproduceri după Școala Flamandă timpurie ornau pereții de un alb strălucitor
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
săptămâni de la instalarea mea la Château noir încep să-mi intru în pielea de castelan. Descopăr că viața de senior, cum îi zice David, este mai frumoasă și mai riguroasă decât mi-am închipuit. În primul rând, regimul de viață, auster, impune respectarea unor reguli precise, începând de la micul dejun, plimbarea de dimineață, prânzul, programul de lucru, ceaiul de la ora cinci și cina, toate la ore exacte, care nu pot fi devansate sau nesocotite sub nici un motiv ( chiar și în caz
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
divinității. Dumnezeu a clădit această lume în liniște fiind că atunci când crezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic. cel mai frroce dușman Tăcut, sadic și dur, trist, dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul fiind că mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
unde locuiam, însă atunci era deja cu acte soția mea, prin cununia civilă. Genny nu a vrut să meargă mai departe până în ziua cununiei religioase, iar eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
este și o foarte bună observatoare a vieții din jurul ei. Vede cum o femeie de o frumusețe exotică își mistuie viața inutil pentru un bărbat a cărui singură calitate este doar un narcisism pronunțat iar în contextul unei societăți foarte austere în privința moralei acest lucru nu poate fi decât păgubos. Și ce să facem!? Păi, vom face ca tânăra din narațiune. Vom răbda cu acel stoicism din totdeauna al femeilor, cel care, istoricește vorbind, s-a dovedit a fi biruitor. Dar
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi. Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă, Statornic ca un munte cu miez aurifer, Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster... ACOLO... Va fi iubire lungă cu valuri de furtună, Va fi o auroră pe cerul de dureri, Va fi un roi de doruri ce doar prin foc se-adună, Vor fi cetăți de stele crescând de nicăieri... Vor fi amurguri
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]