27,664 matches
-
țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe care toată vara îl urmărești cu bătătoarea și cu sprayuri ucigașe, ca să-l curmi, acum ți se pare
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Căutam - unii dintre noi, mulți sau puțini, nu știu - cu disperare un mijloc, un proiect, o tactică bazată pe modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar o cochetărie, ea e resimțită în mod firesc de orice poet autentic, la capătul fiecărui poem : Din mâlul Amarului Târg - / mâl nu de-nceput, / de sfârșit - / încăpățânat făurești/ mici începuturi la-ntâmplare / aidoma unui copil / figurine pe care / vrei să le-nvii stropindu-le / cu-a Jiului apă de piatră // stihuri se cheamă
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
fără ordine. Dar "ordinea" jurnalului e cu totul diferită de cea a literaturii organizate. E o ordine interioară, netehnică. Jurnalul e nereușit dacă e conceput că "literatura de mîna a doua". Jurnalul e valoros cînd exprimă intensități, arderi. E mai autentic decît un roman și nimic nu-l împiedica, la urma urmii, să fie artistic, căci intensitățile se pot grupa după un ritm spiritual, după o anumita respirație. Organizarea românului n-ar trebui să fie, ea însăși, decît organizare după un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
în secret, un fragment de oratoriu, dedicat ei, va fi introdus ca o surpriză în programul concertului. Că snobismul Elenei motivează demersul organizării concertului, o spune explicit autoarea. Tot ea ne avertizează însă că vocația artistică a doamnei Drăgănescu e autentică. Elena e o bună pianistă și amănuntele tehnice ale concertului, puse la punct cu Marcian, îi vădesc o reală competență în materie. Joile muzicale, organizate în locuința ei au darul de a metamorfoza asistența: Aceeași oameni nu mai erau aiurea
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
se respectă, Rim practică muzica și e invitat să participe ca violonist în ansamblul de cameră care pregătește concertul. "Buna Lina" e în schimb afonă și impermeabilă la farmecul muzicii, fapt care punctează, între multe altele, discordanțele în sânul menajului. Autentică, în cazul lui Rim, vocația acestuia pentru muzică e subminată de porniri erotice. Preocupat de seducerea Siei, lipsește frecvent de la repetiții, iar în intimitatea biroului din locuința lui, muza melomană îi inspiră afinități mult mai profunde cu Don Juan-ul mozartian
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
supremă, muzica, a frumosului ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală", altfel spus prin cultivarea aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
Defour: "Ionică, pe care îl cunosc de 23 de ani, nu l-am cunoscut ca pe un bun orator decît în delicioasele șuete intime, dar în postura de oficial m-a dat gata". Fraza citată de G. Corbu, dacă e autentică, nu demonstrează decît un singur lucru: că Dorel Defour nu era capabil să construiască corect o frază în limba română. V) "Cel de-al doilea fiu al marelui scriitor, Radu (decedat de cancer în 1996) a fost medic cercetător la
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
utilizate, în cazul de față Orfeu, se dovedește a fi un poet participând la universul de cultură european, iar prin interpretarea personală a miturilor, prin sensurile pe care le conferă unor motive aparent definitiv uzate prin folosire multiseculară, un poet autentic de valoare europeană.
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
spus: fiecare cu ale lui. A doua zi sunt urcat pe masa de operație. Arterita mea își cere dreptul ei de suferință. Sunt transmutat la rezerva "unu". M-au operat doctorii Gheorghe Dumitrașcu și Mihai Dumitrașcu. Ca în cel mai autentic capitalism: "Tatăl și Fiii!" Firma asta "Tatăl și Fiii" am văzut-o cândva la Balș, scrisă cu litere mari pe-un spate de zid, dar în celălalt capitalism. Cel de dinainte de 1945. Dar și-acest "capitalism" să-i zicem unul
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Piesele sale celebre continuă să fie străbătute de un maniheism, al conflictului de clasă, o fatală împărțire între bogați și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte prezintă Gabriel Garcia Marquez. Formidabila descripție a istoriei în romanul Un veac de singurătate îl situează drept cap de serie în literatura postbelică, nu numai din America Latină. Totul s-ar putea înlănțui într-o logică armonioasă dacă
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de numeros, ar putea găsi la el acasă, în ambele cărți semnalate aci, locuri de întâlnire privilegiată cu poezia autentică.
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea într-o bine modulată viziune, deopotrivă ironică și patetică
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Pompiliu Constantinescu ș.a. Nu vreau să subapreciez munca editorilor, care au meritul incontestabil de a fi recuperat o mare parte a jurnalului lui Petru Comarnescu, dar parcă era nevoie de mai mult profesionalism. Din păcate, nu avem totdeauna siguranța textului autentic, fiind ciuruit de atâtea feluri de paranteze insuficient explicate și de unele ș...ț nici măcar amintite în nota asupra ediției. Să sperăm într-o viitoare ediție (mi-e greu să spun integrală!), dar îmbunătățită sub aspectul acurateții textului.
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
constituie, indirect și, de bună seamă, involuntar, confirmarea tezei căreia Pierre-Maxime Schuhl (reputat elenist francez din ultimele decenii) i-a dat o admirabilă formulare. Ne permitem să reținem atenția cititorilor noștri redând aceste cuvinte, pe care le putem considera un autentic frontispiciu al cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu poate să fie decât contemporană (s.n.). Istoria este o imensă lecție de umanism prin faptul
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile autentice. Acestea, în cazul Istoriei, se numesc: instituții politice, organisme sociale, structuri economice, ideologii (politice, culturale, religioase), mecanisme ale spiritualității, utilaj mental. Ceea ce oferă Eugen Cizek, scriind istoria Romei ca un exercițiu de percepție globală mai mult decât unul de admirație
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
se rodează. Traversarea unei livezi este o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ioan Alexandru narează o istorie ce are loc într-una
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Val Gheorghiu 7 portrete în ulei comestibil Bizarul Boușcă, hidalgo trufaș al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou („panoul lui”) locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al națiunii. În treacăt spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de atunci. Aroma de miez de nuci crude plutea amețitoare în apartament. Am strâns lucrurile Lisei în saci de hârtie, pe care i-am aruncat în stradă, am deschis ușa de la intrare și ferestrele, am stropit
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
bărbatului din amintire poate apărea ca o “teribilă potrivire sexuală”. Definiția “capriciului”, cu statutul său de impuls aleatoriu, necontrolat și efemer, poate fi reformulată cu avantaje în ordinea duratei, întrucât scurtele poeme ce-l ilustrează secvențial au valoarea gestului spontan, autentic, a unei prezențe franc și imediat exprimate a sentimentului; ca atare, cum ni se spune în exergă, după Oscar Wilde, “un capriciu durează mai mult decât o pasiune”. Spitalul manechinelor (1998) continuă acest proces de pătimașă înscriere a viului în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
din sine, o ținută etică afirmată fără nici o emfază dar cu o gravitate decisă, într-un univers asediat de derizoriu și pândit de spectrele spaimei, conferă discursului poetic demnitatea la care aspiră ori s-ar cuveni să aspire orice poezie autentică.
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cu biografia literaturizată a autorului, sau bucata finală, intitulată El, profesiune de anticalofilie reiterând motivul obsesiv al cărții, moartea. Un volum aparent nihilist și cinic, din care răzbate mai degrabă spiritul de frondă decât deziluzia tăcută, lipsită de spectaculos, a autenticului sinucigaș, fie el și unul literar. n Radu Lupan, Proust / Joyce: anticipări, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 177 pag. Jean-Lorin Sterian, Postume, Editura Almatea, București, 2002, 164 pag.
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
putea ca limba să fi evoluat de la plecarea mea (mai mult de 30 de ani!). Sigur că mă găsesc puțn rătăcit în acest idiom franco-român care se scrie acum la noi. Am remarcat că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând un verdict asupra stilului tău și invitându-te să revii la vocabularul "strămoșilor" noștri. Ca și cum eroii tăi care sunt, de
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
cu literatura consacrată devine, din varii motive, din ce în ce mai superficial și mai precar, "l’esprit de finesse" funcțonează numai în cazul unei elite foarte restrînse, care pare să utilizeze un limbaj tot mai ezoteric. Nivelul valoric scăzînd drastic, apetența pentru arta autentică se micșorează și ea. "Al treilea val", statuat de A. Toffler, și anume acela al "erei digitale", schimbă radical conformața socială și de mentalitate. O lume nouă, cu reguli noi se clădește sub ochii noștri. Lamentațile nostalgice ori mizele greșite
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
individual și original, să se miște pe planul cugetului ca niște roboți fără simțire. Pe calea de derutare a controlului în epoca sumbră s-au strecurat în librării și cărți de valoare, necontaminate total de ideologie ( când obsesiile unor creatori autentici puteau coincide cu unele ambiguități ale programului de îndoctrinare). Notez astfel Moromeții de Marin Preda, episoade din Cronica de familie de Petru Dumitriu sau chiar Bietul Ioanide, obiect al cercetării de față. De o zgură a mentalității vulgarizatoare nu s-
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]