1,607 matches
-
se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă imaginile pe-ntinsa mare... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AUTOPORTRETUL LUI ANONIMUS ÎNTR-O OGLINDĂ SPARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365841_a_367170]
-
Redlinger, desenul puternic, planurile viguroase și liniile ferme, cu greu și-ar putea imagina că pictoriță este o femeie firavă, fină și timidă. Intervievată cu ocazia unei cuprinzătoare expoziții găzduită de sala Dalles din București, unde erau expuse și două autoportrete, unul din urmă cu 60 de ani și altul de acum, ea a afirmat modest ca între ele se află o viață. De om și de artist, care a interpretat pictura ca propriul destin. Alma Redlinger face parte din generația
PICTURA CA VOCAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365242_a_366571]
-
sursă de inspirație. Uimește, în pofida spațiului limitat, prospețimea compozițiilor și vioiciunea tinerească a desenului. Surprinde și tehnică îndrăzneață a artistei care nu ezită să folosească planuri juxtapuse, transparente sau, dimpotrivă, pierdute în adâncime. Efectele plastice sunt remarcabile în portrete și autoportrete, în naturi statice, sau odalisce... Alma Redlinger este considerate astăzi „o doamnă a picturii romanești". Ea a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții, dintre care aș cita premiul Marcel Iancu, decorația regelui Mihai și medalia de aur a Academiei
PICTURA CA VOCAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365242_a_366571]
-
Cantacuzino. Pictură murala interioară, valorosă, a fost realizată, în perioada de maturitate artistică de zugravul Pârvu Mutu în 1692, fiind păstrată prin grijă localnicilor. Se spune ca, 55 de persoane, femei, bărbați, copii au fost pictați, alături de ei aflându-se autoportretul sau, înfățișând un tanar,cu privirea dârza, ținând în mână o icoană prăznicar, el fiind considerat cel mai productiv artist al epocii brâncovenești. Este de remarcat tabloul votiv, reprezentând familia marelui aga, Matei Cantacuzino. Zece ani a durat restaurarea picturilor
ELISABETA IOSIF CONSTRUCŢII VOIEVODALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365260_a_366589]
-
cu «portrete în efigie», susține criticul. Oare aceasta să fie însă soluția pe care o căutăm? Nu sunt deloc convins. Îmi întemeiez justificarea pe faptul că pictorul a violat, în mai multe rânduri (vezi Umanografie), regula absenței lui obiective, prin autoportret. În Brâncuși: E=mc2, I, artistul figurează cu aplomb mâna care pictează portretul Celuilalt, ceea ce, metonimic, ne conduce, din nou, la autoportret. Detaliile (inelele de pe degete) sunt de nedezmințit pentru cine îl cunoaște. Or, dacă Niram se pictează pe sine
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
justificarea pe faptul că pictorul a violat, în mai multe rânduri (vezi Umanografie), regula absenței lui obiective, prin autoportret. În Brâncuși: E=mc2, I, artistul figurează cu aplomb mâna care pictează portretul Celuilalt, ceea ce, metonimic, ne conduce, din nou, la autoportret. Detaliile (inelele de pe degete) sunt de nedezmințit pentru cine îl cunoaște. Or, dacă Niram se pictează pe sine când și cum poftește, ideea că Celălalt ar putea fi un substitut pentru autoreprezentare mi se pare neinspirată. Pe aceeași linie de
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
invidiat, o recuperare a unui timp care nu i-a îngăduit să-i dedice creației literare atât cât și-ar fi dorit. După aproape două decenii de tăcere, Melania Cuc ia cu asalt din nou poezia, în registru (auto)biografic, "Autoportret", volum care vine să răzbune atâția ani de "discriminare" a acestui gen. Ca și proza, poezia Melaniei Cuc se respectă, își are exigențele sale, autoarea neîngăduindu-și să facă un simplu exercițiu editorial. Nici să recupereze texte scrise sporadic, "în
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
de inerții și mode, părând mai degrabă al unei scriituri din ultimele valuri poetice. Fără agresivitatea și vulgaritatea multor astfel de autori, ci cu eleganța și siguranța valorilor consacrate. Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează "Autoportretul" pe care și l-a impus, fără menajamente, fără restricții, fără farduri inutile. E și Cain, și Abel, deopotrivă, este și tandră, și aspră până la vehemență, fermitate, "Stăpân și slugă/Al unui singur poem". Un amestec de patetism reținut și
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
în imagini încărcate de gravitate, când cu încruntare moralistă, când cu detașată înțelegere: "Trag viața în piept / Ca pe o țigară,/Voluptoasă, vicioasă/și mai ales/Furioasă". Dar mereu cu incontestabilă artă. Melania Cuc reușește să convingă și în acest Autoportret că, dincolo de conjuncturi, de culise literare, vocea ei are distincție și instanțele critice nu vor avea altceva de făcut decât să recunoască o operă și un destin literar. Referință Bibliografică: cronica la Autoprtret / Melania Cuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
este un suflet luminos și blând, cum subliniază și Anne Marie Bejliu, fiind îngândurată, visând pe malurile mării și trăind melancoliile plajelor:” O, mare, mare acoperită de cețuri,/ Ai făcut din mine, poetul tău!“ ( Poetul mării).Întreg volumul este un autoportret liric ce îl aflăm în poeme încărcate de cutremurări delicate și de gesture premonitorii. Amestecul de jubilație candidă și de înfrigurare străbate, de altfel, aproape întreg volumul. >>>>>>>>>>>> Referință Bibliografică: Al. Florin Țene: Floarea Cărbune- Ancestrale chemări / Floarea Cărbune : Confluențe Literare
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
Orbul din Muzeul Satului) și a doua care pune în circulație motivul dublului/ al dualității. Ca și în opera eminesciană, în prezentul roman dublul este surprins sub forma unui alt eu văzut metaforic în oglindă, dar și în tablou (portret, autoportret, umbră, reflectare în luciul apei). Ca tehnică de construcție a operei romanești, prozatorul se folosește de povestirea în ramă: eul narativ (Al.F.Ț cel „obiectiv“) aduce în atenție întâlnirea dintre sine (Al.F.Ț. cel „subiectiv“, personajul de roman
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
viața personală a poetului despre care Nichita s-a pronunțat într-un poem încântător, acesta spunea: “viața personală a poetului este avatarul verbului care se vorbește pe o orbită spațială în jurul subiectului său, în jurul unui nume, în jurul unui substantiv.” În privința autoportretului pe care Nichita și-l face într-un interviu cu Florin Mugur, „Arăt întocmai ca o mirare a mea”, el adaugă: “acel dialog vechi făcut cu Florin Mugur avea ațâțarea colegială a unor schimburi de sentimente, a unui trup de
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
avea ațâțarea colegială a unor schimburi de sentimente, a unui trup de sentimente, trecător, cel pe care ți-l prilejuiește tinerețea în conversație. Acum nu cred că se mai poate vorbi de un schimb cu ceva și cred că un autoportret nu mai e posibil pentru că portretul însuși nu mai este cu putință”. Nichita Stănescu și-a definit prima spaimă a ființei astfel: Prima spaimă, de bună seamă, a fost aceea a nașterii mele. Ca dovadă că ea a fost atât
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
albă; Măgureanu Mrelania (Timișoara, România), 1. Suspinul Dunării albastre, 2. Scrisoare către Dunărea albastră, 3. Cheia Dunării albastre; Mătărângă Ana (Timișoara, România), 1. Dunărea înfrățită, 2. Lacul; Miloș lLavinia Diana (Timișoara, România), 1. Simfonia mării, 2. Descântec pentru furtună, 3. Autoportret; Radu Luminița Doina (Timișoara, România), 1. Paralelism, 2. Confesiune, 3. Meditație, 4. Mater Magna; Rogobete Caius (Timișoara, România), 1. Poetul și Dunărea, 2. Dunărea mea, Istorie; Sadovan Martinescu Mari (Timișoara, România), 1. Dunărea albastră, 2. Când te-am văzut ... , 3
DUNĂREA ÎN POEZIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351613_a_352942]
-
să știi că nu dau doi bani pe erudiție și nu cred nici o iotă din ce se spune despre știința mea. La ce folosește să știi? Trebuie să și ințelegi ce știi. Altfel ești un computer, adică un geniu imbecil. Autoportret? Și încă sincer! Nu e o treabă ușoară. Aș putea să-ți spun că mă fascinează scânteierile jucăușe ale ideilor. Și curgerea formelor. Vibrația culorilor. Reverberațiile cuvintelor. Sunt fascinat de infinitatea de oglindiri ale lumii. Și știi ceva? Mă farmecă
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
rezistent deopotrivă, prins mai ales în zona comună, de jos, a existenței. Un poem ca Schiță de portret ne oferă un exemplu frapant de modul cumulativ și vioi, aproape baroc, în care autoarea își desfășoară energia verbala, reușind un excelent autoportret (de fapt). Deslușim aici nu numai autenticitatea modelului (să fim atenți la gusturile, alura și contrastele ce îl caracterizează) ci și niște calități ale textului poetic de a face apel din plin la cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât versurile
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
frumusețe, trei ediții; „Ieftin și gustos” două ediții,. Cărți pentru copii 2006-2010: „Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveștilor”, „Numărăm și poezii învățăm”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”, „Prietenia”. Poezie, 2006-2012: „Clipă”, „Voi trăi...Clipă”, „Dar”, „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, „Cât mai e vreme”, „Autoportret”, „Haos” „Între anotimpuri”; „Regasire”, „Autoportret - Selbstportrat”, „Clipă - The moment”, “Autoportret - Autoportrait” „Cât mai e vreme - ¿Cuanto tiempo queda?”, „Clipă - Îl momento”. Volume colective 2006-2010: poezie: „Spiralele vieții, „Drumurile vieții; „Șansele poeziei”, „Doamnele poeziei”, “Artă de a fi”. 2012:“Simbioze lirice
TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345676_a_347005]
-
gustos” două ediții,. Cărți pentru copii 2006-2010: „Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveștilor”, „Numărăm și poezii învățăm”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”, „Prietenia”. Poezie, 2006-2012: „Clipă”, „Voi trăi...Clipă”, „Dar”, „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, „Cât mai e vreme”, „Autoportret”, „Haos” „Între anotimpuri”; „Regasire”, „Autoportret - Selbstportrat”, „Clipă - The moment”, “Autoportret - Autoportrait” „Cât mai e vreme - ¿Cuanto tiempo queda?”, „Clipă - Îl momento”. Volume colective 2006-2010: poezie: „Spiralele vieții, „Drumurile vieții; „Șansele poeziei”, „Doamnele poeziei”, “Artă de a fi”. 2012:“Simbioze lirice”, volumul I, antologie poezie ANAMAROL
TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345676_a_347005]
-
copii 2006-2010: „Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveștilor”, „Numărăm și poezii învățăm”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”, „Prietenia”. Poezie, 2006-2012: „Clipă”, „Voi trăi...Clipă”, „Dar”, „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, „Cât mai e vreme”, „Autoportret”, „Haos” „Între anotimpuri”; „Regasire”, „Autoportret - Selbstportrat”, „Clipă - The moment”, “Autoportret - Autoportrait” „Cât mai e vreme - ¿Cuanto tiempo queda?”, „Clipă - Îl momento”. Volume colective 2006-2010: poezie: „Spiralele vieții, „Drumurile vieții; „Șansele poeziei”, „Doamnele poeziei”, “Artă de a fi”. 2012:“Simbioze lirice”, volumul I, antologie poezie ANAMAROL. 2013: “Simbioze lirice”, volumul ÎI
TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345676_a_347005]
-
Împreună-n Lumină”, pentru că, ea are “Lumină-n cuvinte”. Încercări de autoportretizări face în “Am plecat din mine: Am plecat / Din mine / Și m-am făcut / Cuvânt / Auzit și văzut / Ofrandă / Să aduc /Altarului Sfânt / Cel De Început” și în “Autoportret: Războiul nu mi-e la-ndemână, / Nu știu a-l duce. / Nu sabia o port în mână, / Ci “Sfânta Cruce”. Poeta susține cu destulă convingere, că a venit pe această câmpie românească “De dragul lui Eminescu”: Cutreiera un zvon prin galaxii
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
in Michinokuri pentru scrisorele de amor și poezele tanka, magnolii, lespezi de Khondalit, gresii de Kliwa, havuzuri de marmură, sculpturi de Praxiteles, „nuduri de Rubens pe coperți de jurnale absurde”, silene și satyri, Shiva de la Ellora, figurine de Tanagra, un autoportret cu piele levantină, „o valiză plină de nori” à la Magritte, pantofi de antilopă, Sutra Toiegelor, „icoane violete de iarnă”, glicine, petale roșii de lotus nashiwara, salcîmi albi de Kamciatka, „trecerea unei păpădii mari / cît un templu în straie albe
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
cărții are o notă apoteotica, aducând în prim planun tablou luminos, acela al certitudinii autoarei că odată ce L-a găsit pe Cel din Veșnicii, va fi părtașa și zilei mărețe a revenirii Sale. “Vreau o altă lume” este nu doar autoportretul spiritual al Victoritei Duțu, ci și o descriere versificata a drumului sau de inițiere și alegere definitivă a valorilor creștine, ca opțiune de viață. “Doamne,... cum să vin în libertatea Ta ?” Dumnezeu este iubire și frumusețe, de aceea tot ce
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AUTOPORTRET Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Desenul feței mele e rotund Surâsul, îmi este agale. Privirea ochilor albastră O dărui de îmbrățișare. Inima cea caldă O las mereu a fi
AUTOPORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354939_a_356268]
-
a fi iubire, În mreaja care-aleargă Spre ușa de sfințire. Cuvântu-mi dat odată Înseamnă-nseninare, Tristețile tot timpul cată Cărări de alinare. Asta-s eu cea singulară Când prin lacrimă alerg, De dimineață spre seară Bucuria să culeg. Referință Bibliografică: Autoportret / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AUTOPORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354939_a_356268]
-
marginea cusută, Întradevăr ca o pasăre a zburat solemn După un timp a coborât Ca o frunză pe-o potecă ne-ncepută, Așa a venit toamna-eu aviator Fără aripi visând la verticalul zbor Spre cerul însorit unde lumina-i o lăută. Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea
AL DOUĂSPREZECELEA CEAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357010_a_358339]