1,792 matches
-
evidență devenirea personajului angrenat în parcurgerea unui traseu inițiatic, determinat temporal și spațial și organizat pe principiul interrelaționării cauză-efect. Acțiunea basmului are la bază axa drumului inițiatic, prezentându-se progresiv etapele cunoașterii ce-l vor duce spre accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, „a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară „era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
apud Mureșanu 2001: 19). Greimas și Fontanille ([1991] 1997) oferă în modelul actanțial imaginea acțiunii subiectului în căutarea unui obiect de valoare. Dar dincolo de valențele respectivului obiect, subiectul trebuie să dețină anumite competențe, pe care le putem echivala cu mărci axiologice universale sau socioculturale specifice și care vor constitui mijloacele morale pe care se bazează performanță subiectului pentru a atinge "stările-scop dezirabile" (Jacob, Flink apud Mureșanu 2001: 25). Discursurile autohtone corporatiste și politice din ultimii ani ar trebui să ia în
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pe o dublă absența: pe de o parte, absența mirosului, în favoarea unui semn, iar, pe de altă parte, o totală absența a parfumului în favoarea unei valori. Tot acest joc "de-a v-ați ascunselea" este construit conceptual pe un calcul axiologic (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284), unde un rol important îl joacă indicii elogiului respectivei mărci de parfum. Orice decodare a imaginii unei reclame ar trebui să înceapă cu problema iconicității, si anume a depistării sistemului semiotic al participanților reprezentați. Grupul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
leagă cele două expresii idiomatice și este, de asemenea, elementul care ajută la decodarea celui de-al doilea procedeu discursiv metaforă vizuală a acadelei. ÎI.4.c.2. Metafore vizuale "acadeaua electorală" Devalorizarea contracandidatului PSD se realizează pe anumite mărci axiologice (Angenot 1982: 162) implicite, asociate obiectului acadea. După cum am menționat, enunțul verbal Vrei să fii dus cu zăhărelul? și imaginea acadelei creează structura conceptuală a unui act tranzacțional între un vânzător dibace și un cumpărător credul. Acest act "comercial" va
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
realitate: conținutul care este ascuns în ambalaj nu are gustul dulce al unei promisiuni/ acadele (minciună), ci "doare" din cauza vârfului ascuțit al tepei (realitate). Folosind opoziții binare explicite și implicite, cei doi actori politici pot fi catalogați prin două mărci axiologice contrare: vânzător necinstit vs vânzător cinstit: Variabile Actori politici PSD Electorat Alianță D.A. Simt gustativ/ tactil dulce (acadea) rigid (țeapă PSD-ului) Simt vizual (culoare) Albastru portocaliu Valori abstracte Minciună adevăr Mărci axiologice vânzător necinstit cumpărător (aparent) credul vânzător cinstit
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
politici pot fi catalogați prin două mărci axiologice contrare: vânzător necinstit vs vânzător cinstit: Variabile Actori politici PSD Electorat Alianță D.A. Simt gustativ/ tactil dulce (acadea) rigid (țeapă PSD-ului) Simt vizual (culoare) Albastru portocaliu Valori abstracte Minciună adevăr Mărci axiologice vânzător necinstit cumpărător (aparent) credul vânzător cinstit Paradoxal, desi cromemul /albastru/ (Chevalier, Gheerbrant, ([1969] 1994: 79), metonimie pentru PSD, este considerat simbolul speranței, în acest afiș electoral, în contextul politic românesc este reinterpretat drept culoarea minciunii. Metamorfoza speranței în minciună
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și aparține codului social culinar. Jean-Jacques Boutaud ([1998] 2003: 109) consideră că orice comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul axiologic care presupune elogierea (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
imaginile nu promovează nici produsul /ardei iute/ și nici instituții publice sau private, aceste unități minimale ale semnului plastic /ardei iute/ constituie doar o parte a calculului topic. Axate mai degrabă pe cunoașterea enciclopedica a acestui condiment, imaginile activează calculul axiologic (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284), fiind un indice al valorificării produsului/ politicianului-candidat. Pentru identificarea beneficiarului acestui elogiu iconic trebuie să analizăm de asemenea metaforă conceptuală construită pe domeniul-sursă /ardei iute/. Ardei iute metaforă conceptuală Contextul sociopolitic românesc este cealaltă parte
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de mare finețe, ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
1. Conceptul de valoare și noțiuni conexe 11 1.2. Natura și geneza valorilor 15 1.3. Fundalul sociocultural al interiorizării valorilor 21 1.4. Portretul bio(psiho)constitutiv și sistemul propriu de valori 31 1.5. Rolul și funcțiile axiologice în configurația personalității 37 1.6. Dinamica valorilor sociale 38 2. Atitudine și comportament 43 2.1. Definiții, proprietăți, relații 43 2.2. Funcțiile 48 2.3. Formarea atitudinilor 50 2.4. Schimbarea atitudinală 53 2.4.1. Persuasiunea și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
totuși mereu proaspătă prin deschiderile în multiple arii cognitive pe care le oferă, și anume aceea a valorilor și atitudinilor. Față de textele anterioare scrise pe această temă, în special cele din Psihologia socială (coordonată de Ion Radu, 1994) și Structurile axiologice din perspectivă psihosocială (Petru Iluț, 1995), pe care le-am preluat, în parte, am introdus noi teorii și puncte de vedere cum ar fi „ambiguitatea”, teoria „atitudinii duale”, „ireversibilitatea axiologică”. La fel s-a procedat și în cazul comportamentului prosocial
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din Psihologia socială (coordonată de Ion Radu, 1994) și Structurile axiologice din perspectivă psihosocială (Petru Iluț, 1995), pe care le-am preluat, în parte, am introdus noi teorii și puncte de vedere cum ar fi „ambiguitatea”, teoria „atitudinii duale”, „ireversibilitatea axiologică”. La fel s-a procedat și în cazul comportamentului prosocial și antisocial. „Valorile” și „atitudinile” figurează însă în titlul cărții întrucât, dincolo de faptul că le-a fost alocat un spațiu larg, ele apar subîntinse pe tot parcursul lucrării, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Valorile” și „atitudinile” figurează însă în titlul cărții întrucât, dincolo de faptul că le-a fost alocat un spațiu larg, ele apar subîntinse pe tot parcursul lucrării, inclusiv în cazul unor subiecte ce par că nu se pretează la includerea structurilor axiologice în scheme descriptiv-explicative, cum este cel al comportamentului colectiv. De fapt, în legătură cu fenomenele și comportamentele colective trebuie menționat că ele nu apar de regulă în manualele sau tratatele de psihologie socială, ci în cele de sociologie. Mai mult, unii sociologi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de excepție și care transgresează viața cotidiană. În mod obișnuit însă, idealurile de viață ni se înfățișează ca o țesătură a năzuințelor și aspirațiilor indivizilor cu estimarea posibilităților proprii și a tendințelor dezvoltării sociale, țesătură ce se brodează pe canavaua axiologică a persoanei în cauză. Idealurile apar mai concrete decât valorile și nu au funcții de criterii în evaluarea acțiunilor noastre sau ale altora: idealul de a deveni medic implică anumite valori (solidaritate umană, confort material etc.), dar nu operează ca
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
numitele valori superioare, ce sunt frecvent fără utilitate biologică” (p. 40). Trăsăturile de personalitate, prin gradul lor de generalitate în structura personalității, se aseamănă cu valorile. Dar, în vreme ce valorile sunt criterii ale dezirabilului, trăsăturile sunt mai degrabă caracteristici instrumentale neutre axiologic ale personalității. Caracteristicile „introvertit”, „extravertit”, „vorbăreț”, „dominant” sunt stiluri de comportament, și nu scopuri de urmărit. În ceea ce privește raportul valoare - atitudine, dintr-o perspectivă preponderent macrosocioculturală, valorile ne apar ca date obiective, supraindividuale, ca fapte sociale în expresie durkheimiană. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
aceste mecanisme doar mijlocit. De asemenea, atitudinile nu sunt prin ele însele standarde (criterii) ale conduitelor noastre, în vreme ce valorile au prin excelență această funcție. Prin analogie cu structura (factorială) ierarhică a personalității în general, am putea considera că și profilul axiologic al indivizilor are o asemenea formă: situate în centru și deasupra, valorile ca principii generale despre dezirabil se transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se specifică și exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
norme și atitudini, iar atitudinile se specifică și exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel sociocultural: în fiecare societate și cultură - și cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic fundamental (valori de bază), o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudini), clădită pe acel nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situații, personalități marcante). Atât la nivel individual, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
consacrat ca valori: harnic, prietenos. Suntem aici cu totul pe teritoriul a ceea ce s-ar putea numi echivalențe enunțiale (Iluț, 1984), adică prin expresii deosebite se vizează conținuturi conceptuale identice, cum ar fi „valori interiorizate”, „scară personală de valori”, „orientarea axiologică”, „sistem de valori” (vezi și în continuare, secțiunea 1.6.). Fără a subaprecia necesitatea clarificărilor conceptuale, e profitabil de recunoscut deci că deosebirile dintre diferite expresii sunt mai mult de accent și perspectivă: în ceea ce pentru observatorul din exterior, de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ai personalității sale, printre care, desigur, și valorile prealabile pe care le deține, dar și felul în care își evaluează propriile calități fizice, intelectuale și emoționale. 1.2. Natura și geneza valorilortc "1.2. Natura și geneza valorilor" În abordarea axiologicului se desprind îndeobște trei mari clase de teorii: cele care consideră izvorul și natura valorilor în subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
geneza valorilor" În abordarea axiologicului se desprind îndeobște trei mari clase de teorii: cele care consideră izvorul și natura valorilor în subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici de lucruri și nici de oameni, valorile fiind obiective și transcendentale (idealism obiectiv, imanentism). Respectiva tipologizare se referă la etape istorice ale cunoașterii oarecum depășite. Astăzi există o convergență marcantă în privința ideii că
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
multe alte cazuri însă, eroii, mergând de asemenea până la sacrificii extreme, nu găsesc aprobări și recompense nici măcar pe termen mai îndelungat. Actele anonime de altruism fără așteptări premiale sunt probabil mai puține, dar existența lor nu poate fi negată. Absorbția axiologică totală a individului de către grup face imposibilă creația individuală în domeniul valorilor. Teoriile ce mizează pe astfel de mecanisme se potrivesc, eventual, contextelor socioculturale mai simple și standardizate, și nu celor cu structuri socioumane complexe și variate. Nu putem stabili
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în afara celor ce transcriu mai rafinat interese fundamentale - nu sunt numai valori instrumentale; ele au statut de valori terminale, valori-scop, se bucură de autonomie funcțională. Trebuie să realizăm o fermă distincție între aspectul genetic și cel funcțional și în cazul axiologicului: valorile au apărut cauzate fiind de nevoile practice, de activitatea umană în ansamblu, geneza lor poate fi explicată prin necesități bazale, dar, o dată ființate, constituie ele însele motive ale acțiunii. Mediul obiectiv pe care-l găsește la naștere copilul cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
geneza lor poate fi explicată prin necesități bazale, dar, o dată ființate, constituie ele însele motive ale acțiunii. Mediul obiectiv pe care-l găsește la naștere copilul cuprinde, pe lângă sfera tehnologicului, a economicului, a structurilor sociale etc., și pe cea a axiologicului. Și, în acest sens, valorile țin de un nivel propriu - nici al lucrurilor și nici al subiectivității particulare -, fără a fi însă transcendente (față de umanitate) în originea lor. În expresia durkheimiană, valorile sunt fapte sociale, deci „lucruri”, dincolo de individ, transsubiective
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ontogenetic al reificării lumii sociale, iar dereificarea pare a fi o achiziție mai târzie a istoriei omenirii și a mentalității indivizilor (Berger și Luckmann, 1967). Obiectivitatea valorilor implică și discutarea suportului lor material. Un posibil răspuns este a trata relația axiologică prin analogie cu cea a cunoașterii (Kallos și Roth, 1968), astfel încât purtătorii materiali ai valorilor apar obiectele, fenomenele, situațiile, prin semnificațiile lor axiologice. Același obiect poate fi purtător al mai multor valori și poate fi, de asemenea, obiect ontologic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Luckmann, 1967). Obiectivitatea valorilor implică și discutarea suportului lor material. Un posibil răspuns este a trata relația axiologică prin analogie cu cea a cunoașterii (Kallos și Roth, 1968), astfel încât purtătorii materiali ai valorilor apar obiectele, fenomenele, situațiile, prin semnificațiile lor axiologice. Același obiect poate fi purtător al mai multor valori și poate fi, de asemenea, obiect ontologic sau gnoseologic, în funcțiede modalitățile de însușire a lumii de către om (subiect epistemic, subiect axiologic etc.). O atare rezolvare se referă însă la evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]