878 matches
-
este considerat statul Atabecilor sub dinastia cumanică a Eldeghizilor. Aproximativ 89 ani din existența sa (1136-1225) acest stat a fost singura putere din tot Orientul Mijlociu, generând un uriaș progres în economia, cultura și literatura azeră. Pentru prima dată în istorie, Azerbaidjanul geografic și istoric s-a unit în cadrul unui stat centralizat având capitala la Tabriz (azi centrul provinciei iraniene Azerbaidjanul de Est), fapt care a creat un precedent pentru următoarele dinastii azere. Epoca aceasta a fost întreruptă prin invazia mongolo-tătarilor care
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
fost singura putere din tot Orientul Mijlociu, generând un uriaș progres în economia, cultura și literatura azeră. Pentru prima dată în istorie, Azerbaidjanul geografic și istoric s-a unit în cadrul unui stat centralizat având capitala la Tabriz (azi centrul provinciei iraniene Azerbaidjanul de Est), fapt care a creat un precedent pentru următoarele dinastii azere. Epoca aceasta a fost întreruptă prin invazia mongolo-tătarilor care a distrus toate marile orașe din țară, rezultând dinastia Elhanizilor cu fondatorul Hülaki (Hulaghu) han. Invazia sus-numită la fel
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
punea orice obstacol posibil negustorilor azeri, obligându-i să vândă mătasea otomanilor în condiții nefavorabile. Așadar, după căderea Constantinopolului (Istanbul) în 1453 au început să apară contradicții comerciale grave. Politica otomanilor a fost o lovitură mare pentru relațiile economice ale Azerbaidjanului și putea provoca căderea statului Akkoyunlu. Mehmet II încercând să ocupe toată Asia Mică, inclusiv drumul mătăsii Tebriz-Tokat-Bursa, plănuia cucerirea tuturor statelor mici din Anatolia, Trapezunt (Trabzon), centrele genoveze din sudul Mării Negre și sursa principală a mătăsii - Azerbaidjan. În acest
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
1435-1467) la instigația și cu sprijinul lui Mehmet II a înaintat spre capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise toate ținuturile Azerbaidjanului până la sudul fluviului Kura. Tebriz a devenit capitala statului Akkoyunlu, iar Azerbaidjanul - cu excepție ținutul Ardebil al șeihilor Safevizi și statului Șirvanșahilor (799-1538) din nordul fluviului Kura - a fost considerat principală bază economico-teritorială a sa. În 1468 cele trei state
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise toate ținuturile Azerbaidjanului până la sudul fluviului Kura. Tebriz a devenit capitala statului Akkoyunlu, iar Azerbaidjanul - cu excepție ținutul Ardebil al șeihilor Safevizi și statului Șirvanșahilor (799-1538) din nordul fluviului Kura - a fost considerat principală bază economico-teritorială a sa. În 1468 cele trei state azere l-au alungat pe Abu Said, ultimul urmaș al lui Tamerlan
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
prezumție nu a fost dovedită niciodată. Mulți ani, o statuie uriașă din granit și bronz a lui Kirov a dominat panorama capitalei azere Baku. Monumentul a fost înălțat pe un deal în 1939 și a fost demontat în 1991, după ce Azerbaidjanul și-a recâștigat independența.
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
fost hirotonit apoi ca preot celibatar la 4 aprilie 1955 în Biserica "Sfânta Hripsime" din Vagharshapat de către episcopul Sahag Der Hovhannisian, și i s-a dat numele preoțesc de Dirayr. După hirotonire, a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului și a activat și ca secretar al Consiliului Eparhial din acea țară. În octombrie 1956, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). În paralel, și-a susținut teza de
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
RSS Azerbaidjană (în limba azeră: "Azərbaycan Sovet Sosialist Respublikası", cu litere chirilice: "Азәрбаjҹан Совет Сосиалист Республикасы"; în limba rusă: "Азербайджанская Советская Социалистическая Республика") a fost numele Azerbaidjanului în perioada din 1936 to 1991, timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
RSS Azerbaidjană (în limba azeră: "Azərbaycan Sovet Sosialist Respublikası", cu litere chirilice: "Азәрбаjҹан Совет Сосиалист Республикасы"; în limba rusă: "Азербайджанская Советская Социалистическая Республика") a fost numele Azerbaidjanului în perioada din 1936 to 1991, timp în care a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a fost parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
a făcut parte din Uniunea Sovietică. Constituită ca "Republică Sovietică Socialistă" pe 28 aprilie 1920, a fost parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de a-și proclama independența. În cadrul structurilor militare sovietice, cu
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
parte, între 12 martie 1922 și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de a-și proclama independența. În cadrul structurilor militare sovietice, cu puțin timp mai înainte de disoluția Uniunii Sovietice, Azerbadjanul găzduia pe teritoriul său peste 60.000 de militari
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
și 5 decembrie 1936, din Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană împreună cu RSS Armenească și RSS Georgiană. Constituția RSS Azerbaidjene a fost aprobată la Congresul Sovietelor Azere din 14 martie 1937. Pe 19 noiembrie 1990, RSS Azerbaidjană a fost redenumită "Republica Azerbaidjan", rămânând în cadrul URSS-ului încă un an, inainte de a-și proclama independența. În cadrul structurilor militare sovietice, cu puțin timp mai înainte de disoluția Uniunii Sovietice, Azerbadjanul găzduia pe teritoriul său peste 60.000 de militari, (forțe terestre, navale și aeriene
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
15 martie 1935, cu ocazia aniversării a 15 ani de la proclamarea republicii. La sfârșitul celui de-al al doilea plan cincinal, (1933-1937), Azerbadjanul se afla pe al doilea loc în Uniune după mărimea investițiilor. În primul an al războiului sovieto-german, Azerbaidjanul a produs 25,4 milioane de tone de țiței - un record pentru industria petrolieră a țării. În acest timp, Marea Britanie și Franța făceau planuri pentru bombardarea câmpurilor petroliere azere. (În aprilie 1940, avuseseră loc mai multe serii de zboruri de
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană () [Corola-website/Science/303511_a_304840]
-
5,00% 5,50% GRUPAIII toate categoriile 5,50%' ANEXA X 'ANEXA IX la care se face referire în art. 10 Clauze de salvgardare; modul de rezolvare Țara furnizoare Grupa I Grupa II Grupa III Grupa IV Grupa V Armenia Azerbaidjan Bielorusia China Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Georgia Kazakhstan Laos Lituania Moldova Taiwan Tadjikistan Turkmenistan Ucraina Uzbekistan 0,35% 0,35% 1,00% 0,35% 0,35% 2,00% 0,40% 0,35% 0,40% 0,35% 0,35% 0,35% 1,20% 1
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89394_a_90181]
-
includea orașul antic Ani și Muntele Ararat, leagănul spiritual al Armeniei. Până în zilele noastre, Armenia nu recunoaște Tratatul de la Kars. Din 12 martie 1922 până pe 5 decembrie 1936, Armenia a fost parte a RSFS Transcaucaziene, împreună cu RSS Georgiană și RSS Azerbaidjană. Armenii s-au bucurat de o stabilitate relativă în perioada sovietică. Armenia a primit de la guvernul unional un sprijin substanțial - medicamente, alimente, cărbuni și combustibili lichizi - guvernarea comunistă dovedindu-se incomparabil mai ușor de suportat decât cea din anii turbulenți
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
Armenia a fost scutită de devastările și distrugerile care au apărut în părțile apusene ale Uniunii Sovietice în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Germanii nu au reușit să ocupe în timpul războiului sudul Caucazului, deși intenția lor era de a cuceri Azerbaidjanul și bogatele câmpuri petroliere din zonă. Armenia a jucat un rol de primă mărime în aprovizionarea luptătorilor sovietici cu produse agricole și industriale. Soldații sovietici originari din Armenia au luptat în cadrul Diviziei a 89-a "Tamanyan" împotriva Wehrmachtului în Caucaz
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
de frica unor conflicte religioase dintre acești musulmani și conaționalii lor creștini. Alt eveniment a dus însă la declanșarea conflictului religios dintre armenii creștini și musulmani. Armenii din regiunea Nagorno-Karabah, regiune promisă RSS Armenească de bolșevici, dar transferată sub controlul Azerbaidjanului de către Stalin, au inițiat o mișcare democratică, pașnică pentru unirea cu patria-mamă. Majoritatea populației armenești din zonă reclamau presiunile exercitate pentru "azerificarea forțată" a regiunii. Pe 20 februarie 1988, deputații armeni din Sovietul Național din Nagorno-Karabah au votat în favoarea unirii
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
a fost recunoscut ca independent. Tensiunile dintre Armenia și Azerbaidjan au continuat să crească, ducând în cele din urmă la declanșarea războiului din Nagorno-Karabah. În ciuda înțelegerilor pentru încetarea focului în vigoare din 1994, Armenia nu a rezolvat conflictul teritorial cu Azerbaidjanul. În ciuda blocadei instituite împotriva sa de Turcia și Azerbaidjan, Armenia a reușit să-și păstreze relațiile prietenești cu statele învecinate: Rusia, Georgia și Iran.
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
25 și erata JO L 49, 28.02.1996, p. 34. 10 JO L 153, 27.06.1996, p. 47. (1)JO L 263, 16. 10. 1996, p. 1. 1 Acoperă numai categoriile de la 1 la 114, cu excepția Albaniei, Armeniei, Azerbaidjanului, Bielorusiei, Estoniei, Georgiei, Kazahstanului, Kirghistanului, Letoniei, Lituaniei, Moldovei, Mongoliei, Tadjikistanului, Turkmenistanului, Ucrainei, Emiratelor Arabe Unite, Uzbekistanului și Vietnamului pentru care categoriile de la 1 la 161 sunt acoperite și Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Federația Rusă, România, Republica Slovacă și Taiwan pentru care
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88337_a_89124]
-
pus bazele Comunității Statelor Independente și au anulat tratatul unional din 1922 prin care fusese constituită Uniunea Sovietică. A mai avut loc o ceremonie de semnare la Alma-Ata pe 21 decembrie, prin care alte cinci republici din Asia Centrală, Armenia și Azerbaidjanul s-au alăturat CSI-ului. Georgia s-a alăturat CSI-ului de-abia în 1993, iar țările baltice nu au dorit nicio clipă să facă parte din această nouă organizație. Pe 25 decembrie 1991, Gorbaciov, înfrânt, și-a anunțat demisia
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
Federalist (TAMF) cu Partidul "Müsavat", el a fost ales președintele formațiunii noi, care de fapt era cea mai mare forța politică din Azerbaidjan. Principiile esențiale ale noului "Müsavat" erau ""Turcicizare, Europenizare, Islamizare"" ceea ce și-a găsit reflectare în steagul Republicii Azerbaidjan. La Congresul Popoarelor Musulmane din Imperiul Rus, ținut la Moscova, 1917, Rasulzade lansează ideea federalizării Rusiei după elementul național ce a fost susținut de participanți. În noiembrie a avut loc revoluția bolșevicilor și deputații caucazieni au format Sejm-ul Transcaucazian, după
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
bolșevicilor și deputații caucazieni au format Sejm-ul Transcaucazian, după modelul polonez, insă la 26 mai 1918, statul respectiv a căzut în urma declarației de independența a Georgiei. Peste două zile deputații azeri adunându-se la Tiflis (actualul Tbilisi), au proclamat independența Azerbaidjanului și au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național (Milli Șura), căruia președintele a fost ales M.E.Rasulzade. Guvernul în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski, din cauză ocupației Baku de către bolșevici, s-a mutat la Ganca, al doilea mare
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
au fost închiși sau împușcați aproape toți demnitarii de stat și activiștii partidului "Müsavat". Rasulzade se ascunde în localitatea izolată Lahîc, așezată în munții caucazieni, însă a fost prins și transferat la Baku. O întâmplare - prezența lui Stalin în capitala Azerbaidjanului, îi scapă viața. Stalin încă nu era "atotputernic", dar era un personaj destul de înfluent, platindu-și ""datoria veche"", ca să-l scoată pe liderul musavatist și prietenul acestuia A.Kazîmzade din închisoare și să-i aducă la Moscova pentru a preda
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
tot aici publică faimoasa sa ""Scrisoarea publică către Stalin"", unde remarcă greșelile și defectele socialismului menționând: "“Mă scuzați că am părăsit Moscova fără permisiunea voastră. Dar niciodată n-aș putea să sprijin poziția voastră fiind întotdeauna susținatorul libertății și independenței Azerbaidjanului”". În același an Stalin cere arestarea lui, însă guvernul turc îl expulzează din țara și el se stabilește la Berlin. Fiindcă liderul țării, Atatürk ducea o politică de prietenie cu vecinul sovietic și tot din cauza respectivă au fost suspendate în
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
la București (1940), unde a stat practic pe toată durată războiului, întâlnindu-se uneori cu liderii caucazieni în exil (1942-1943). După începerea Războiului mondial având contacte directe cu Führerul german Adolf Hitler, Rasulzade încearcă să-l convingă să refacă statul Azerbaidjan în timp ce era rugat să fie reprezentantul lui în Caucaz și să formeze diviziile azere compuse de prizonieri militari, dar este dezamagit. Fiindcă naziștii nu aveau de gând decât să transforme ""teritorile estice"" în niște simple colonii. În urma refuzului, Hitler, supărat
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]