758 matches
-
făcut pentru vanități mărunte." Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întîmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întîi că de vină fusese probabil un cârcei. Apoi mi-a șoptit misterios că nu era exclus ca portarul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moarte. Se strecură tiptil pe lângă el, ferindu-se din calea sa și îndreptându-se spre ușă. Fața îi era încă lipită de trupul mamei, capul îi tremura, scuturat de un hohot fără lacrimi deasupra lui. Dar mâna i se mișcă, bâjbâind după revolverul pe care-l aruncase. Maggie rămase împietrită cât timp brațul se înălță cu o mișcare lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea ca să vadă prin ochelari și fum. — Ce mai porcărie, mormăi pentru el, în timp ce bâjbâiau amândoi pe jos. — L-am găsit, strigă Lana emoționată. Uite-l aici. — Ăău! Zău că mă bucur că l-ai găsit. Hei! Ai face bine să n-arunci dolari d-argint pe jos, dacă nu vrai să dea faliment Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ruga de două ori mai fierbinte ca și ei să fie iertați. Așa că, În dimineața asta, când muezinul a strigat cu glas răsunător: „Allah e cel mai mare, Allah e cel mai mare“ mătușa Banu deschisese deja ochii În pat, bâjbâind după halat și după văl. Însă, spre deosebire de alte zile, Își simțea trupul greu, foarte greu. Muezinul a strigat: „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu În afară de Allah“. Însă mătușa Banu nu a reușit să se ridice. Nici chiar când a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în noi înșine, sau cel puțin așa cred eu. Eu știu că îl am. Desigur, nu pot să vorbesc pentru dumneata. ă Ce vrei să spui? ă Vreau să spun că nu suntem în stare să vedem clar până acolo. Bâjbâim cu toții. Câteodată apar anumite figuri. Poate câte unul din noi este în stare să distingă trăsăturile unei fețe. Salitov se relaxă zgomotos. Se aruncă pe spate și contemplă pentru o clipă analogia lui Porfiri. ă Prostii, stigă după ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care ninsese, și de magazine chinezești. Spre oroarea ei, un șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură din zid. Se grăbi să intre. Bâjbâi după butonul liftului, Într-un hol Îngust și slab luminat. Ușile se deschiseră cu un zgomot asurzitor, iar Kitty păși cu grijă În liftul care se oprise cu vreo treizeci de centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dinu. „Sigur că n-a fost”, l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pline de nuferi galbeni m-am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întâmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încât limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întâi că de vină fusese probabil un cârcel. Apoi mi-a șoptit misterios că nu era exclus ca portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau bine zona, nu au stat să bâjbâie pe care alee să o apuce. Ele și-au croit drum prin labirintul de alei luând-o ba la stânga, ba la dreapta, pe când lui Gaston toate cărările i se păreau la fel. S-au oprit, în cele din urmă, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mintea de gînduri pînă ce, În final, cad Într-un somn greu, fără vise. Trish mă trezește a doua zi dimineață. Telefonul, care sună de sare din furcă, mă face să tresar violent și, timp de cîteva secunde, chiar cînd bîjbîi după receptor, nu sînt sigură cine, unde și ce sînt. — Alo? mormăi eu, mijindu-mi ochii ca să văd cît e ceasul. O, Doamne, e 8.11. Tom sigur moare de foame. Nu-mi vine să cred că am dormit atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de regrete ca un burete care a stat în apă. Dar ești tânăr. În timp ce eu... O, Doamne... Cred că nu-mi rămâne decât să mă împac cu ce-mi mai e dat, socotind că doar atât mi se cuvine; să bâjbâi între amintire și vis... ― Ana trecuse prin apropierea mea fără să mă observe, însoțită de un fel de animal straniu. Un fluture enorm, cu aripi obscene și cu ochi de bufniță, orbi; din pricina asta, fluturele își răsucea mereu capul după
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
al sufletelor, te vom aștepta împreună. După aceste cuvinte, s-a prăbușit în încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare, bâjbâind în gol cu mâinile ca să aibă din nou aer, chinuindu-mi brațele întinse spre el și pe care mi le însângerase. În cele din urmă, și-a dat sufletul. Era ora a doua din noaptea de trei spre patru iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o niciodată dacă l-ar fi surprins Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii, împingând și apăsând până când, fără nici o avertizare, chestia se desface într-un triunghi cu picioare pe două laturi, care glisează. Îmi alunecă din mână și se oprește singură la o înălțime de vreo șaizeci și ceva de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zvârcolesc pe uscat. Un alt drum. Dar eu nu cunosc nici un alt drum. Habar n-am ce fac ; n-am nici cea mai mică perspectivă asupra viitorului care mă așteaptă. Mă simt de parcă s-ar fi stins lumina și pășesc bâjbâind. Tot ce știu e că lucrurile nu vor mai fi niciodată ca înainte. Strâng ochii, încercând să-mi limpezesc mintea. N-ar fi trebuit să mă uit niciodată pe site-ul ăla. N-ar fi trebuit să citesc niciodată comentariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mai am ce face acum. Nimeni n-o să mă creadă în veci. Va trebui să trăiesc tot restul vieții cu ideea că toți ceilalți cred că eu sunt cea care a greșit. Cobor din lift la etajul meu, deja bâjbâind după cheie, sperând în ciuda tuturor evidențelor că doamna Farley nu mă va auzi și gândindu-mă deja la baia fierbinte care mă așteaptă. Și atunci, chiar când sunt aproape lângă ușa mea, mă opresc. Rămân pe loc câteva clipe, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scaunul pasagerului, nu numai pentru șoferă Acum În legătură cu culoarea interiorului - tapițeria de piele din interioră CD‑ul de la bord să poată executa șase piese! Ba nu, opt! Zece! ĂȘi Încuierea și descuierea portierelor cu un dispozitiv electronic. Nu vreau să bâjbâim cu cheile. Nu pot să vă trimit un cec certificat. Sunt internat În spital. Nu‑mi pasă dacă asta‑i practica societății dumneavoastră. Mașina trebuie să ajungă aici până joi, cel mai târziu. Nikki - domnul Tai Ling - sosește de la Geneva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dentară), să‑și lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după gaura În care să‑l vâre. Abia de avea putere să poarte paltonul de antilopă căptușit cu blană, care se târa pe jos când Îl ajutam să‑l Îmbrace. Nu mai era În stare să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plâns când Antoniu rostește: „Mor, Egipt, mor!” și când Cleopatra Își pune vipera la sân. După aceea ne‑am culcat și am dormit, dar nu pentru multă vreme. Am leșinat pe dalele reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
preciză el. Era interzisă. — Firește, am spus eu. — Și muzica se întrerupea întotdeauna la mijloc, adăugă el, și urma un anunț. Cât era ziua de lungă, muzică și anunțuri. Ceva foarte modern, am remarcat eu. Gutman și-a închis ochii, bâjbâind printre amintiri: — Era un anunț fredonat întotdeauna cu glas legănat ca un vers dintr-o poezie de copii. Se repeta zilnic, de mai multe ori. Era chemarea pentru Sonderkommando. — A!? — Leichenträger zu Wache, fredona el, cu ochii încă închiși. Traducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
impasibilitatea care l-a făcut faimos pe prințul Philip 2 (eu). Asta nu e prima dată când găsești o salma, o... Sally nici măcar nu mai încercă să caute cuvântul; trecuse deja de faza asta și era undeva departe. În schimb, bâjbâi după o țigară din pachet și și-o vâră în gură. O mortăciune, terminai eu propoziția. Nu, nu e. Cred că sunt copilul din flori ai lui Scully și Mulder 1. Poate că într-o viață anterioară am fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla ca lovit de streche din cauza ploii cu care nu era obișnuit. Aceasta era esența inutilității paterne. Un bărbat, pentru numele lui Dumnezeu. Încercând să aibă grijă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat Într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme În căutarea ieșirii din starea de bolovan În care mă găseam. În timiditatea mea amestecată cu teamă (nu știam dacă să iau tusea ca pe o ironie sau ca pe un avertisment), m-am resemnat să aștept
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]