1,423 matches
-
Tony, 204-205 Tetzeli von Rosador, Kurt, 313 Thackeray, William M., 38, 80, 126, 162, 166, 194, 199, 213-214, 279, 300-301 Barry Lyndon, 140, 142, 213-214 Henry Esmond, 78, 161-163, 166, 169, 172-173 The Newcomes, 121, 166 Pendennis, 166 Vanity Fair (Bîlciul deșertăciunilor), 42, 53, 61, 75, 101, 120, 126, 157, 223, 277, 299-300, 302 Tillotson, Geoffrey, 162, 214 Tillotson, Kathleen, 47, 310 Titunik, Irwin R., 34 Todorov, Tzvetan, 51, 65, 90 Tolstoi, Lev N., 110, 194 Anna Karenina, 120, 126, 197
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1966, cap. 1, 37 ș.u. 473 N. Gogol, "Mantaua", în Der Mantel und andere Erzählungen, Frankfurt/M. 1977, 254 (r. Opere, vol. III, Nuvele, Ed. Cartea rusă, București, 1956, 110). 474 Vezi Capitolul 6.3. 475 Thackeray, Vanity Fair (Bîlciul deșertăciunilor), Harmondsworth 1968, 722. 476 Ibid. 477 Vezi Heinz Reinhold, Der englische Roman des 19. Jahrhunderts, Düsseldorf 1976, 94. 478 Friedmann, Die Rolle des Erzählers in der Epik, 26. 479 Ibid., 39. 480 Situația narativă din romanul Doctor Faustus al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fiind "comercial", "gadgetic" și "ușor". Alături de un Apollinaire, ghicitorul mediologic ("tipografia își încheie în mod strălucit cariera în zorii noilor mijloace care sînt cinematograful și fonograful"), cîți Georges Duhamel avem somitate a perioadei interbelice, care scria despre cinema, artă de bîlci și odraslă a café-concertului și parcurilor de distracții: "Este un divertisment al iloților, o pierdere de timp pentru analfabeți, creaturi mizerabile copleșite de nevoile și grijile lor (...) un spectacol care nu cere nici un efort, care nu presupune o înlănțuire a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să piară râsul dând pierzaniei această carte. - Nu, desigur. Râsul este slăbiciunea, putreziciunea, lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru țăran, nerușinarea pentru bețiv, chiar și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care-ți descarcă umorile și te abate de la alte ambiții... Dar așa râsul rămâne un lucru josnic, la Îndemâna celor simpli, taină dezvăluită pentru plebe. Dar aici, aici... și acum Jorge bătea cu degetul În masă, alături de cartea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
caracterizat generațiile precedente, cu certuri și denunțuri, cu abdicări, mai Întîi minore, apoi din ce În ce mai importante, pînă la cufundarea talentului Într-o disponibilitate mereu oficială. Atunci, nici măcar de un conflict de generații nu se va mai putea vorbi, ci de un bîlci de generații” (p. 205). De asemenea, autoarea spune că „timp de douăzeci de ani, În România, scriitorii care s-au acomodat cu vremile au sfîrșit prin a răspîndi această credință falsă că «ce scrii la gazetă» n-are importanță, din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cosmopolite - alimentate și de numeroase călătorii în Grecia, Italia, Franța, Austria, Anglia, ca și de relațiile cu artiști de valoarea unor George Enescu, Jean Steriadi, Theodor Pallady, D. Ghiață - își găsesc ilustrarea în abundența substantivelor, în enumerații, în imaginile de bâlci excentric, în teribilismul voit naiv și în aglomerarea de bazar: roșcove, mânătărci, „opintivi, vin citadin, porumb de lapte cicantin, morcovul cel mucalit” și multe altele; în aceeași tonalitate sunt înșiruiți, asemenea obiectelor, și strategii, mercantilii, dandy, cameleonii, gentlemenii, giamgiii, sufleurii
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
tristeți de mahala, provocate de sărăcie, de nedreptate, de lipsa unui orizont. Pentru a scrie (aproape singur, sub cele mai diverse pseudonime) revista „Veselia” sau periodicele speciale „Biblioteca Marion”, „Marion la expoziție”, prolificul autor pătrunde într-o realitate pitorească, de bâlci, unde se râde fără răutate, iar dramele pasionale se consumă, într-un patetism ridicol, pe străzi și la baluri. După ce publică facila comedie Talmeș-balmeș (1885), el reunește un număr de proze mai întinse în Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII, București, 1960, Sonete, pref. trad., București, 1964; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciuniilor, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Constanța Tudor); Tirso de Molina, Don Gil de Ciorap-Verde, București, 1957 (în colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, Cimentul, București, 1960 (în colaborare cu E. Antonescu); Isprăvile unor vântură-lume. Proză picarescă spaniolă
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
1994, 7-8; Andrei Bodiu, Singurătatea alergătorului de cursă lungă, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Arta evocării, VTRA, 1995, 1-2; Ioan Moldovan, Cântece de dragoste și moarte, F, 1997, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Spectacol în spectacol, RL, 1997, 45; Octavian Soviany, La bâlci, cu femeia în roz, CNT, 1998, 15; Iulian Boldea, Patologia mistificării, VTRA, 1998, 9; Doina Curticăpeanu, Suprafața lui Moebius, F, 1999, 11-12; Adina Dinițoiu, Trei poeți „optzeciști”, OC, 2000, 8; Mircea A. Diaconu, Traian Ștef: o melodie tandră, CL, 2000
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și anume în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu o inofensivă megalomanie - că stă răstignit, el vede înainte de toate comedia existenței. Grid Modorcea, Mort după America sau Despre înviere, dialog iscariot, București, Ed. Semne, 1999. 656 pag., 75
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
anului 2002. [...] Se inventează noi posturi de televiziune, cu studiourile amenajate prin bucătării de bloc, la uscător, în spate, după șură, coloșa prin vecini. Fără licențe de emisie, fără forme legale... Ați ghicit că mă gîndesc la OTV și la bîlciul de vorbe al paiaței Dan Diaconescu. Întrebare: care e lucrul cel mai abject și stupefiant care nu s-a făcut încă în România și pe care un limbric fără scrupule și-l poate permite pe sticlă? Răspuns: să aducă un
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul este
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
cei trei jerahi (chirurgi localnici) Însărcinați de asemenea de durbar cu administrarea alifiilor, fixarea gipsurilor etc. pentru tratamente externe; astfel, din cauza pacienților care veneau pentru consultații fie la acești jerahi, fie la hakim, fie la mine, spitalul era un adevărat bâlci de dimineață până seara târziu. În pofida faptului că dispuneam de mai mulți asistenți În afara celor deja amintiți, cu greu puteam satisface cererile tuturor celor veniți din orașele și satele Învecinate pentru procurarea medicamentelor necesare. Într-o bună zi, un om
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
inutila armă de luptă împotriva spațiului-carceră, ele cresc și trec prin pereții vecinului, care nu este însă decât celălalt, dublul. Totul se învârtește în cerc, precum în halucinantul poem Nănești, camera, blocul, casa sunt pe rând carceră, corabie a nebunilor, bâlci derizoriu, sicriu, arcă pândită de distrugere și ambiguu destinată salvării. Orașul, alt loc al geometriei morții, este împărțit în două de un râu: pe un mal așteaptă eul, pe celălalt mal așteaptă celălalt; când podul care unește cele două maluri
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
construite pe tehnica sugestiei și a detaliului aparent neutru, cu finaluri deschise și posibilități multiple de interpretare, inclusiv politică. Panic Syndrome! dezvoltă aceeași linie a fantasticului, epurată de temele întunecate ale spațiului concentraționar. Spațiul narativ este acum unul american, dar bâlciul existenței umane rămâne același. Tema identității e explorată de această dată din perspectiva, ironic-amuzată, a unui „eu” panicat, care suferă de o „boală fără nume”, asemănătoare cu „moftul” lui I.L. Caragiale. Este un fel de cerc vicios al psihopaților, dintre
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
românească de la New York -, a treia, fantastică, un mixaj de teme mai vechi (din nuvelele Alegerea și Tablourile), comunicând cu primele două prin motivul peștelui (motiv dublu, sacru și profan, cristic și demonic), este o savuroasă comedie de limbaj postmodern, un bâlci al deșertăciunilor, dincolo de care se ghicesc ironia și îndoiala autorului față de sensurile lumii (româno-americane) în care trăiește. SCRIERI: Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, București, 1980; Călătoria, București, 1982; Fisura, București, 1985; Panic Syndrome!, pref. Dan Cristea, București, 1997; Închide ochii
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
romane ale lui Mihail Dragomirescu, Margareta Mărculescu și Ionel Teodoreanu, scrie despre Mihail Dragomirescu - Profesorul-criticul-literatul, în timp ce Ioan Al. Bran-Lemeny recenzează Puncte cardinale în haos de Nichifor Crainic, iar Ioan Ludu, în Despre literatura modernistă, se declară împotriva „literaturii corcite, de bâlci și de verbalism hibrid”, în acord cu opiniile lui Mihail Dragomirescu, Octavian Goga și N. Iorga. Treptat publicația capătă o certă orientare de extrema dreaptă. În 1937 Nae Ieremia vorbește despre Corneliu Zelea Codreanu, în 1938, în articolul Spiritul literaturii
PROMETEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
II, București, 1939, Documentele postume ale clubului Pickwik, I-II, București, 1954 (în colaborare cu Nicolae Popescu); F. M. Dostoievski, Crima și pedeapsă, București, 1939; Theodore Dreiser, Bestiile umane, București, 1941; Jules Mary, Cererea în căsătorie, București, 1941; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciunilor, I-II, București, 1941; A. K. Green, Medalionul, București, 1943; Boris Polevoi, Povestea unui om adevărat, Bucuești,1955 (în colaborare cu Natalia Stroe); Henry Fielding, Tom Jones, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Al. Iacobescu); Claude Anet, Ariana
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și țărani, Craiova, 1943; Cântare României, București, 1951; Laude, București, 1953; Laude și alte poeme, București, 1959; Declarația patetică, București, 1960; Poezii, pref. Dumitru Micu, București, 1961; Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București, 1963; Bâlci la Râureni, București, 1964; Versul liber, București, 1965; Drumuri și răspântii, București, 1967; Tristele, București, 1968; Scrieri, vol. I-II, București, 1969, vol. III-IV, îngr. George Zarafu, București, 1974-1975; Poeme, București, 1971; Ultimele, pref. Marin Preda, București, 1971; Poezii, îngr
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
să reproclame (după Nietzsche) moartea lui Dumnezeu: „El a murit cu totul, / ștergeți-vă cu albe ștergare mâna, botul, / adio, Dumnezu a fost ucis” (Alt fiu). Însă chiar și dispărut, „părintele” continuă să fie dorit. Proferând blasfemii („Rușine, dumnezeule de bâlci”), poetul nu își poate, prin aceasta, extirpa „pofta de dumnezeire”, simțul pentru sacru. O anume „biserică de frig” conservă pentru sufletul său adorata divinitate: „Eu știu ce ești, mică biserică de frig, / în tot destinul de sacâz al meu, în
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]