794 matches
-
toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care să-i sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poruncindu-le supușilor să-i cadă la picioare. Așa că s-a dus la școală. Cu siguranță, și alții avuseseră aceeași teamă: jumătate din colegii de clasă ai lui Salam se învârteau pe-afară dând cu șutul într-o minge și bârfind. Nu își trădau bucuria: prea mulți dintre profesorii lor erau baathiști, susținători ai regimului, ca să riște așa ceva. Chiar și așa, Salam simți o anumită energie nervoasă, o încărcătură electrică ce părea să pulseze înăuntrul lor. Era un sentiment nou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Israel. Acum aproape zece ani, dar își amintea: era un loc legendar. O oază pentru jurnaliști, diplomați, așa-ziși negociatori neoficiali, binefăcători de toate felurile și spioni, din câte știa ea. Stăteau în curtea umbroasă, bând ceai de mentă și bârfind ore în șir. Seara, puteai vedea cazându-se noi corespondenți, având încă praful Gazei pe pantofi. După o zi în care vedeai sărăcia lumii a treia și, adesea, violențe sângeroase, să te întorci la Colony era ca și cum ai fi revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și-a dorit să fie numit după primul său meșteșug: Kazanci. Deși arătos și cu siguranță Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un pervers, bârfeau femeileă, Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au trezit Într-un spațiu exclusiv feminin, Înțesat până la refuz. Deși majoritatea oaspeților erau Înghesuiți În livingul de la parter, unii erau Împrăștiați În momentul ăla prin alte camere, fie ca să schimbe scutecele copiilor, fie să certe copiii mai mari, să bârfească puțin sau să se roage, acum că era timpul rugăciunii de după-amiază. Nemaiavând În ce dormitor să se retragă, fetele s-au Îndreptat spre bucătărie doar ca să dea acolo peste mătuși care vorbeau În șoaptă despre tragedia care le lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Trebuie să-mi cer scuze pentru prietena ta, spuse În cele din urmă, accentuând rece cuvântul „ta“. Nu mi-a plăcut că te-a făcut să te simți prost mai devreme, În mașină. A fost extrem de stânjenitor s-o aud bârfind despre viața ta personală. Nu ar fi trebuit să facă asta. Îmi pare rău și Îmi cer scuze. Primul gând care-i trecu prin minte fu că vorbea ca Ashton, că era ca Ashton. Un bărbat liniștit, singuratic, de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de gheață. Charlie se retrase, Își Închise geanta, o aruncă pe umăr și, din ușă, zise fermecător, cu o voce falsă: — Desert Rose e o artistă sofisticată În multe privințe și o prietenă foarte dragă. Din păcate, Îi place să bârfească. Și ieși repede din cameră. 6 Pe Coasta de Vest, visândla Coasta de Esttc "6 Pe Coasta de Vest, visând la Coasta de Est" Kitty adormi În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-a lăsa În urmă grupul plictisitor și de-a pleca În căutarea „adevăratului“ Los Angeles, strălucitor, modern, misterios. „A fugit cu un bătrân libidinos, mare mahăr prin televiziune, un șmecher, un mogul“, parcă o auzea Kitty pe Desert Rose bârfind și bătându-și joc de ea pe la spate. „Bătrânul“ era ceva nou pentru ea. Da, Kitty era piesa de bază la care apela Desert Rose când dorea să turuie povești răutăcioase despre aventurile ei care să stârnească invidia, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bârfea: „Ce, ăsta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?” Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau”. Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia de serviciu. 7 iulie Cred că risc să mă îmbolnăvesc și de nervi. Merg pe străzi și am impresia că sunt urmărit. Din când în când, mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe.” Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care-mi dogorea trupul, ajungeam chiar să-mi fie milă de Bătrânul și să mă socotesc mai deștept, mai câștigat decât el. Îmi ziceam: „E minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: „Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump”. Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: „Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!” Nici pe Laura n-o ierta canalia: „Pe noi ne repede, face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei la nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care să-i sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de post mi-a dat drumul. Că s-a-ntâmplat și a trecut pe-acolo. Și m-a scos de-acolea. Pân’ la urmă, n-am mai rezistat și am dat în primire. Mă trimete la furat; i-a amendat. Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am dat în primire. Mă trimete la furat; i-a amendat. Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a trecut cu căruța plină de ciment - nota “. Aveam baza din Progresul, adică capătul la Progresul, la tren, unde era vagoane de cereale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fiu, aș prefera să nu mă gîndesc deloc la ea, dacă e posibil. — Mami! exclamă Emma. Au trecut doar cîteva săptămîni de cînd a murit. Măcar las-o, săraca femeie, să se răcească În mormînt Înainte să Începi să o bîrfești. — Ai dreptate. Îmi cer scuze. Dumnezeu s-o odihnească În pace, vaca bătrînă, spuse Linda pe un ton suficient de scăzut pentru a nu fi auzită de soțul ei, iar Emma Își dădu ochii peste cap și se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dacă aș fi În locul Emmei, iar Linda ar fi mama mea, aș fi mîndră de asta și foarte recunoscătoare. Mi-aș petrece timpul cu ea și aș lua-o cu mine În escapade la cumpărături. Am lua prînzul Împreună, am bîrfi și i-aș povesti despre necazurile mele cu bărbații și dilemele legate de prieteni. Linda e genul de femeie cu care te poți duce la saună, În compania căreia poți să te faci comodă și să te bucuri de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ah, vechitura asta, spune ea. Am primit-o gratis după o ședință foto. În acea clipă, realizez cît de mult mi-a lipsit Emma și ne Îmbrățișăm iarăși. — Ai face mai bine să intri Înainte ca vecinii să Înceapă să bîrfească despre povestea noastră de dragoste. Mă retrag și Îmi șterg lacrimile. Măcar or să poată afirma cu siguranță că iubita ta are gust În materie de haine, spune Emma și mă ajută să cobor căruciorul pe scări. CÎnd ajungem Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
putea și nu va fi pus la Îndoială. Pun ceaiul pe masă și mă așez În fața ei. — Emma, știu că sună idiot, dar tu chiar mă iubești? Emma mă privește ciudat. — Nu În genul poveștii de dragoste despre care ar bîrfi vecinii. Dar, În cazul În care Întrebarea se referea la o iubire sănătoasă, fără tentă sexuală, ca Între cumnate, răspunsul e afirmativ. Dar de ce Întrebi? E ciudat să aud o prietenă spunînd că mă iubește. Iartă-mă, știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă mai atinge chiar nimic în clipa de față. Spune. ― Umblă vorba că limba ta ascuțită ți-a adus mulți dușmani și că n-ai suportat nici să fii ignorat, nici să fii contrazis. Mintea ta având ― cel puțin așa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit în brațele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]