560 matches
-
trezești în zorii Revoluției cu toți frustrații regimului pe cap cerîndu-ți să treci dintr-o tabără în alta, de la un complot la altul, prins între ciocan și nicovală, simțind că te lucrează toți pe la spate? Nici nu ieșiseră bine din bîrlogurile lor alde domnul Președinte, Mortăciune sau Broscoiul, că deja zarurile fuseseră aruncate, erai în plus, tovarășe general, asta a fost concluzia Bătrînului încă înainte de a începe evenimentele principale, a cincea roată la căruță, ăsta-i motivul pentru care au pus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai pune la cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se mute în bîrlogul de lîngă Bordei unde și-a încropit afacerea aia falimentară. Norocul lui a fost că de fiecare dată cînd s-a aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar nici povestea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se face lumină pe un alt teren viran, mai înspre nord. CAPITOLUL OPT Primul lucru pe care l-am văzut a doua zi, când am intrat în birou, a fost cum Harry Sears citea un articol din Herald - „Se caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
planul casei, cunoscut de la vizita mea precedentă. Mi-am amintit de două dormitoare care dădeau într-un hol lung, o bucătărie, o verandă de serviciu în spate și o ușă încuiată pe hol, vizavi de baie. Dacă Fritzie avea un bârlog al lui, acolo trebuia să fie. Am mers pe alee până în spatele casei. Ușa de plasă de la veranda de serviciu era deschisă. M-am strecurat în vârful picioarelor pe lângă o mașină de spălat spre adevăratul obstacol ce-mi bloca intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschis ușa. Mi-am acordat maximum cincisprezece minute. Am trecut prin bucătărie și am străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bârlogul conspiratorilor, opoziția ar fi fost reconvertită, procesul de unificare a Europei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar să 234 DANIEL BĂNULESCU dacă există prin casă un singur aparat bun, normal, îngăduitor cu discurile, pe care, dacă așezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuia să fie la fel de definitiv și irevocabil ca și dăruirea ei de dinainte pentru Ignatius. Prin urmare, refuzase să-l însoțească pe Vultur-în-Zbor în plimbarea lui și, în timp ce acesta ieșea ușor din calea ei, își înfruntase soțul în propriul lui bârlog și îi spusese că nu-l mai iubea. După cum ar fi spus Virgil, își transferase obsesiile de la Ignatius la Vultur-în-Zbor. Care se gândea: Ghici pe cine cade vina. îl lovise pe Ignatius ca un trăsnet. Chiar dacă ar fi fost undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator. Ar trebui... dar nu mă bizui să mă deplasez prea departe de bârlog. Încă mă mișc foarte greu, mai ales de când am schimbat proteza. Șontâc-șontâc. Domnul “Șontâc”! Da, cred că așa ar fi cel mai potrivit să mi se spună... Sau - cine știe - poate și mai rău! Curând va trebui să mă despart
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aici. Doamna doctor poate să-mi povestească mai tîrziu. — Bun. De fapt, e prima chestie cu cap pe care-o spuneți. Mă urmărea Îndeaproape, nerăbdător să-mi observe reacțiile, de parcă eram o capră priponită care putea scoate vreun tigru din bîrlog cu behăielile ei. Eram convins că la momentul acela nu-și mai dorea de mult să mă vadă Întors la Londra. — Acuma... Cabrera se Întoarse cu spatele la ușile masive din stejar, Încă sigilate cu panglica poliției, și arătă spre cărarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase. M-am târât pe scară în sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal în bârlog, înfășurând pilota foarte strâns pe lângă mine, ca nici un firicel de aer sau de lumină să nu mă poate ajunge. După o vreme, adăpostită, protejată, am reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul negustorilor de parfumuri, în fundul unei înguste galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o draperie ca să intri în bârlogul ei. O slujnică negresă ne-a poftit să luăm loc într-o încăpere micuță, după care ne-a condus, la capătul unui culoar întunecos, într-o sală ceva mai mare. Um-Bassar stătea așezată pe o uriașă pernă verde, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o mai vedeam. Aveam doar, iar și iar, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era ca și cum aș fi ieșit dintr-odată din joc și m-aș fi retras în cochilia mea. Porneam în noapte, orbecăind spre casă, singur în orașul adormit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
metri pătrați, În care nici măcar nu se putea Întinde cu totul, rămase prin urmare În așteptarea Niñei Carmen. Uitat de justiția oamenilor Împotriva cărora luptase necontenit, Iguana Oberlus, acea lepădătură, acel geniu al răului, acel spirit neîmblînzit supraviețui În acel bîrlog fără ca nimeni să-i mai vadă vreodată chipul, pînă cînd muri de bătrînețe, treizeci și doi de ani mai tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se numește astfel de la galápago, care În spaniolă Înseamnă „broască-țestoasă”. (n. t.). Dahomey, actualmente Benin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dansat, numai valsuri și tangouri celebre, până la închidere, la orele douăzeci și patru. Semănau cu doi însurăței veseli și bine dispuși ce târau după ei un răstignit. Răstignitul eram eu. La întoarcere, după masa de la restaurant, în toiul nopții, în drum spre bârlogul nostru, în timp ce eu, dus cu sorcova, îi priveam, iar bucureștenii dormeau neîntorși, ei dansau de mama focului pe mijlocul trotuarului până li s-au făcut din nou foame. Ar fi mâncat și ceapă cu măliguță rece, dar de unde să le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
recunosc că nici nevasta mea nu ar semna așa o hârțoagă. M-ar trimite imediat să rânesc bălegarul din grajd. În aceste condiții, soții Bidaru considerau că ar fi mai normal și mai eficient să petreacă toate aceste sărbători în bârlogul lor. Dacă Nașterea au petrecut-o împreună cu alte două familii cam de aceeași vârstă cu soții Bidaru, acum, aveau ocazia, pentru prima oară în cei patruzeci și cinci de ani de căsătorie, să serbeze revelionul în fața micului ecran, numai ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tăcere. Siona Bidaru, cu ochii pe jumătate închiși, începu să caște, semn că oboseala nu iartă. Mă mai gândeam, continuă ea la cei de vârsta noastră. Au rămas foarte puțini. Majoritatea, indiferent de anotimp, hibernează, după cum se știe sigur, în bârlogul pe care și l-au durat sau în jurul acestuia. Venind dinspre piață, m-am întâlnit cu vreo doi din generația noastră, a septuagenarilor. Sunt bucuroși când se întâlnesc cu cineva. Au ocazia să se odihnească și să-și tragă puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două fumuri adânci, la rând, cu ochii în lacrimi. ...Doar, era lângă mini, o înfruntat moartea în față, de multe ori, apărându-mă pi mini. El o cerut să fie trimis în misiune, să aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfruntat moartea în față, de multe ori, apărându-mă pi mini. El o cerut să fie trimis în misiune, să aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zi, la ora potrivită, mă aflam la ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, dragule. Ce noutăți ai pentru astăzi? ― Întâi vreau să spun că am avut o întâlnire cu cumătra vulpe. ― Când și unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]