1,215 matches
-
istoria literaturii române. Vă mulțumim! VASILE ORAC: Fiecare carte are universul ei Stimate Vasile Orac, la sfârșitul lunii octombrie ați deschis, la Galeriile „Arta” din Bacău, o excelentă expoziție de grafică de carte, desen și pastel. De ce ați ales simezele băcăuane pentru prima dumneavoastră ieșire în public de unul singur? Pentru că, anul trecut, în Tabăra de creație plastică de la Tescani, pictorul Ilie Boca, președintele Filialei UAP, mi-a făcut o invitație în acest sens, reînnoită cu prilejul expoziției de proporție, deschisă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
originale, nesănătoase, salubre, îndrăznețe, pedante...etc" (Căutarea intermitentă). Un autor cu un discurs poetic natural, relaxant, jovial; un autor cu o activitate febrilă: poezie, proză, teatru, traduceri, gazetărie, critică literară, eseu, redactor la reviste și ziare, director la două teatre băcăuane. Ne întoarcem în timp, 20 ianuarie 2005: "La Teatrul din Bacău, întâlnire cu directorul Costin (în derivă, deoarece i s-a decis de "sus" pensionarea)"-M.R. Iacoban, Trăim o singură dată, Jurnal 2004-2014. Acesta este Calistrat Costin, omul-spectacol. Piesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
traduceri (câțiva autori de bulevard, dar și un poem dramatic Fuga de Tristan Tzara -, cu care în spectacolul de la "Bacovia" am văzut Parisul (la centenarul "dadaismului"); am sentimentul că am semănat bune amintiri în trecerea mea prin cele două teatre băcăuane. Aș evoca festivalurile, galele, premierele de excepție, participarea la competiții teatrale (naționalele "Caragiale", în primul rând), turneele în țară și străinătate (mai ales cu "Animația") și multe altele... Chestia cu "îndrăgostirea" nu ține de viața teatrului, ci de aia particulară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă șugubăț și șturlubatic al autorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de mulți ani, are rubrică permanentă la "Deșteptarea", cel mai important cotidian băcăuan). Cărți publicate: Logică de femeie (1999), Unora le place teatrul (2000), Magia amintirii Convorbiri cu Ilie Boca (2002), Dialoguri în atelier (2005), Urât mai trăiți, domnilor! (2007), Carte cu Ilie Boca (2012). Are două cărți gata de tipar: Teatru la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de mulți ani, are rubrică permanentă la "Deșteptarea", cel mai important cotidian băcăuan). Cărți publicate: Logică de femeie (1999), Unora le place teatrul (2000), Magia amintirii Convorbiri cu Ilie Boca (2002), Dialoguri în atelier (2005), Urât mai trăiți, domnilor! (2007), Carte cu Ilie Boca (2012). Scrierile sale, întotdeauna întâmpinate cu aprecieri elogioase, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
plăcute mie. Trag obloanele între mine și lumea reală, îmi iau un pahar de vin roșu și citesc, ascult muzică, văd și revăd filme. V.P.: Cu ajutorul dumneavoastră am intrat în atelierele artistice ale multor pictori, personalități deosebite ale vieții culturale băcăuane (Dialoguri în atelier, ed. Cronica, Iași, 2005). Mulțumim frumos pentru cele aflate. Dar în atelierul dumneavoastră de creație, pe masa de scris, ce se află în lucru? Așteptăm o nouă carte? De ce nu scrie Carmen Mihalache proză? Aveți toate datele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sectar", nu-i așa?) este, în fond, posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă". Ioan Holban, Dacia literară, decembrie 2007 "Pentru noua sa carte, a cincea (apărută la Editura Timpul, Iași, 2007), scriitoarea băcăuană Carmen Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu") a ales cehovianul Urât mai trăiți, domnilor!, pe care dramaturgul l-a adresat locuitorilor plicticoși ai planetei, spune Gorki, ,,cu glas frumos și sincer". În ciuda acestui titlu, Carmen Mihalache se oprește puțin asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la Poiana Țapului - n. m.), stîncării și la masa mea de scris, unde oficiez înfășurat în toga violetă a melancoliei și a tristeților bacoviene. (Poetul băcăuan iubea «violetul» și abia astăzi îl înțeleg.) Fratele lui Bacovia, avocat pensionar pe-aici, prieten de-al meu, îmi spunea odată că nu pricepe de ce se face atîta caz de George! El nu l-a văzut decît beat și niciodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Budu (v. Dicționarul de pseudonime de Mihail Straje, București, Editura 16 Constantin Călin Minerva, 1973)”. Autorul notei, Mihail Petroveanu, critic pătrunzător dar istoric literar superficial, n-a știut (căci dacă știa, desigur ar fi spus-o) că Isidor Budu era băcăuan și că se născuse în același an (la 21 februarie 1881) cu Bacovia. La rîndul său, profesorul Marin Cosmescu-Delasabar, care a scris un studiu monografic intitulat Ceva de neamul Budenilor moldoveni (Ed. „Grigore Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau după aceasta, vreodată. în anul cronicii din care am extras citatul de mai sus, el va fi ales deputat pe lista liberală de cetățenii Tîrgoviștei. ,, Se uită în zări catedrala” „Toamnă” (Răsună din margini de tîrg) concentrează patru repere băcăuane: cazarma, școala, catedrala, grădina publică. Vorbind despre Bacovia, Gr. Tabacaru le avea în minte, împreună cu alte cîteva, atunci cînd spunea: „Poezia lui este (...) legată de colțurile de provincii. Catedrala din poezia lui poate fi orice catedrală, ea este însă catedrala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu departe de casa sa) altminteri decît majoritatea băcăuanilor. Aceștia căutau aglomerația, forfota intensă. Fiecare voia să vadă și să fie văzut de tot orașul. Bacovia voia, dimpotrivă, să rămînă incognito. Mulțimea căuta elementele de agrement, distracția; el - odihna. Venea aici doar în zilele și nopțile cu muzică, liniștite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai departe, pe cîmpurile de dincolo de marginile orașului. Grădinile de vară într-un paragraf sintetic despre petrecerile băcăuanilor, referindu-mă la locurile lor preferate, am citat fugitiv, printre altele, „faimoasa «hală cu bere» Grivel”.1) Spațiul nu mi a permis să mai adaug și altceva, deși aveam adunate, de ici-de colo, informații despre Felix Grivel, cel care pusese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
treilea, un reporter nostalgic o descria astfel: „Acum treizeci și mai bine de ani, cînd vîrsta copilăriei colora în roz toate aspectele vieții, Bacăul, orașul nostru, avea una din cele mai frumoase grădini de vară./ Seara, singuratici, sau în grupuri, băcăuanii de pe vremuri se îndreptau spre Grădina Grivel și ascultînd orchestra aleasă, sau distrîndu-se cu numere de varieteu, petreceau cîteva ceasuri plăcute, absolut nevinovate și netulburate de nebunia charlestonului de astăzi”.2) La data reportajului, fabrica trecuse în mîinile unor oameni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta începe „Tabloul de iarnă”: „Ninge grozav pe cîmp la abator/ Și sînge cald se scurge pe canal;/ Plină-i zăpada de sînge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tăiau fiecare pe la casele lor.” 6) Prin comparație cu zalhanaua, abatorul avea „mai multe despărțituri” și era prevăzut cu scurgeri. „Și sînge cald se scurge pe canal”, scrie poetul. Exact ar fi fost: pe canal și spre canal. în topografia băcăuană, „canalul” era albia sistematizată a pîrîului Negel. Deschis pînă în 1893, cimentat și acoperit din anul următor, canalul întîlnea Bistrița în dreptul abatorului. Iarna, în zilele geroase, acumularea de ape murdare și sînge se prefăcea, pentru copiii și tinerii din acea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
situație pentru o valoare de numai 804.478 lei) și pune sechestru pe veniturile municipiului, litigiu care nu era stins nici în 1936! Supraviețuind, chiar în ciuda unor accidente (odată fusese lovit de plute), abatorul vechi revenea însă, periodic, în memoria băcăuanilor, cu felurite povești senzaționale, dintre care unele tragice, cum cea de mai jos, relatată în „Bacăul” din 6 iulie 1936: „Tînărul Solomon Cohn, birjar sărac dar plin de viață, s-a dus să facă baie lîngă abator. Era cald și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru a-l cita pe Mircea Eliade - „un timp îngrozitor, acela al Terorii Istoriei” („un temps terrifiant, celui de la Terreur de l’Histoire”).11 ) încep „vremuri de enervare universală”, cum le percepea Galaction și de (cum zicea altcineva, un publicist băcăuan) „iezuitism politic”12), de ipocrizie și diktat. Aproximații despre public Vrînd să scriu despre publicul lui Bacovia, mi am dat seama de penuria datelor despre el. Principala dificultate constă în aprecierea mărimii lui. N-avem statistici generale despre tiraje, nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lege”, a „boierilor fără hrisoave și titluri”), șomajul intelectual, obscurantismul etc. Nemulțumirile față de mersul greșit al societății răsuflă în zeci de opere și în comentariile lor. Am să dau un singur exemplu, un paragraf dintr-o cronică teatrală despre „Morișca” băcăuanului Ion Luca. „în general - remarca autoarea acestui text - toate personajele, chiar și cele ce par secundare, izbutesc prin măiestria autorului, pornind de la «morișca» lui Ionică Bîrzu, să contribuie la marea «morișcă» a răsturnării de valori și a parvenitismului, «morișcă» de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un scurt proverb franțuzesc, - où il y a de l’hygiène il n’y a plus de plaisir...” 14) Igiena ridicată la gradul de superstiție și obsesie! Sau, alteori, - nu numai comic, ci și absurd -, interpretată ca ofensă: un chestor băcăuan a pedepsit un sergent de stradă pentru că (versiunea sergentului) și-a șters nasul cu batista în fața sa. (Versiunea chestorului: pentru că a rîs.) Incidentul a fost comentat astfel în ziar: „Dacă agentul și-a șters nasul cu batista, nu numai că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a ajuns la Bacovia, căruia îi va lua un așa-zis interviu pentru ,,Viața literară’’, primul „dat’’ de poet. Ce-i interesant de remarcat e că acolo (dacă vor fi fiind vorbele sale) Bacovia se referă la grupul de scriitori băcăuani contemporani și-l evidențiază pe Tabacaru (care oricum merita o astfel de laudă): ,,E un om rar, un idealist incorigibil’’.4 ) Critica ,,pro amiciția’’, colegială, integral pozitivă, bucuroasă are dezavantajul de a părea și de a fi asimilată, uneori, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire între cîțiva poeți prahoveni, la Cîmpina, Simion Stolnicu, un pasionat de opera scriitorului băcăuan, nota pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: „Primirea s-a făcut ca deobicei pe terasa cu jazzband din centru, seara în micul decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă pot să zic așa, sincron cu evenimentele, al doilea depășit de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre Bacău pornind de la acesta: de „tîrg mizerabil”, „tîrg jidovit”, „tîrg sărăcit”. Or, pentru băcăuanii anului 1930, locuitori ai unui municipiu, „Proză” putea fi considerat denigrator. în anul dinainte, reîntors acasă după un deceniu de absență, un publicist făcea, sincer surprins, următoarele constatări: „Bacăul s-a schimbat mult și este aproape de nerecunoscut. E de ajuns
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
creșterile economice de la sfîrșitul celuilalt secol și înnoirile în materie de civilizație apăreau totuși ca insuficiente și inconsistente, iar asta generase o stare de spirit nostalgică: „Dacă ne întoarcem cu 40, 50 de ani în urmă, romînii stăteau - susținea institutorul băcăuan (ceva similar scrisese, pe la 1880, și Eminescu) - mult mai bine ca astăzi: 1) datoria statului era minimă, nu la miliarde ca acuma; al 2-lea, dările tot nu erau așa de multe ca astăzi și al 3-lea, romînul se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]