1,758 matches
-
văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry Holiday și Jesse Ferrenby și... ei, sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
milion de motive din care să rămâi, așa că hotărârea ta, când e luată, nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică de tine. Întotdeauna Îmi e frică de o fată până o sărut. EA (didactic): Dragă băiete, războiul s-a sfârșit. EL: Prin urmare Îmi va fi mereu frică de tine. EA (destul de Întristată): Presupun că așa e. (O ușoare ezitare de ambele părți.) EL (după ce s-a gândit bine): Ascultă. Am să-ți fac o rugăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scop, va recurge la un accent german care sună elegant și trezește interesul. Hai, hai, hai să mergem odată, că altfel nu ne mai urnim astăzi, iar pe mine mă trage ața să ajung în Waldviertel. Tu ai să conduci, băiete, fiindcă ești fiul meu, în afară de tine nu mai am decât o fată. În plus, diseară o să poți juca șah cu tăticu’, ceea ce Anna nu poate, fiindcă n‑are gândire logică. Din păcate, când tata vrea să plece în Waldviertel, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prânz, iar apoi sigur o să tacă și o să adoarmă. Momentan mai simte însă nevoia să țină discursuri despre însușirile organelor femeiești, care sunt câteodată umede și largi, alteori uscate și strâmte, astfel încât trebuie mai întâi să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi vine să se sinucidă. Copacii șoptesc ca un singur om. Acum o vom sfârși amândoi, împreună, oribil, se gândește Rainer și apasă pe accelerație, încât motorul destul de slab, dar totuși suficient de puternic, se ambalează imediat. Te‑ai tâmpit, băiete?! Oglinda apei le face semne și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zise Getta 2. E scos din priză. — Așa e, da, că eu îl scosei. Fii bună, te rog, și introdu-l matale. Getta 2 luă cablul și îl conectă la priză. Se auzi un uruit și Stejeran 1 clipi. — Mă băiete, ia calculează tu cât e ceasul, spuse Felix S 23. În ce sistem, tovarășe comandant? zise Stejeran 1. — Băbește, mă, lasă sistemele! Dacă-ar fi să fim acum pe Pământ, ce oră ar fi? — De unde vreți să știu eu, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
știți că vând cam scump. Am aparatură ultrafină, trebuie s-o întrețin cu ceva, zise marțianul. — Bine, omule, spune ce și cât vrei! se enervă Felix. — Vreau patru lăzi cu „Gerovital”, spuse marțianul. — I-auzi! făcu comandantul. Păi ce crezi, băiete, că la noi „Gerovitalul” crește pe garduri? Sub patru lăzi nu scad, răspunse marțianul. Am familie grea, o mamă bătrână, reformată, o soție în vârstă, n-am ce face. Ori patru lăzi, ori nimic. — E, ce zici, Dromiket - se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
micul Benga. Adică n-au ajuns toți. A ajuns numai tata. Pământenii se uitară unii ia alții. — Păi taică-tu e de pe Terra? zise Felix S 23. — Da, răspunse Benga. — Și când a ajuns el în Alpha? — În 1943. — Măi băiete - zise comandantul Felix S 23 -, eu nu știu cine te-a învățat, dar văd că minți de îngheață carburatorul. Nu mint, răspunse copilul. Tata era marinar pe un vas cu care șefii lui făceau atunci niște experiențe. Poate ați auzit... Experimentul „Philadelphia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mici, boss, răspunse Pavka. De când am intrat în grădina aia de lângă Andromeda. —Așa e, își aminti bărbosul. Ce vremuri! Nu era galaxie fără prune. — Nu vă supărați - zise robotul Felix S 23 -, dumneavoastră nu v-ați născut pe Terra? — Nu, băiete, răspunse bărbosul. Suntem copii din spori. N-avem mamă, n-avem tată. Nu-l avem decât pe ăsta, și-și mângâie „Lauserul” automat. Îmi pare rău, zise Felix S 23. Asta este, ce să-i faci, oftă bărbosul și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
CU MOARTEA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Jocul cu Moartea Hai să jucăm un joc, dragă Moarte, Așa cum ne jucam de-a hoții și vardiștii, țurca, republică vrem ostași, joacă băiete, eu mă ascund, Tu vii și spui, te-am prins, acum am să te sărut, o, nu, mai am o prietenă, mai bine ne citim poeme, până ne vine rău, care pe care, ne răzimăm de același gard vechi, ai
JOCUL CU MOARTEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363505_a_364834]
-
Nouă ciocârlii istețe Vor vioară să învețe. Zece fluturași de mai Cu vântul se-ntrec, la nai. Ce noroc pe pielea lor, Să mă aibă profesor ! Cum nimeni nu le întrece, Primesc toate nota zece! Trotinetele la start! Fetițe și băietei, Dornici astăzi de mișcare ; În parc, pe aleea mare, E-ntrecere, dragii mei! Zarva mare la plecare, Cu emoții stau bunicii. Cocoșei se dau piticii, Nimic nu e nou sub soare! Pe alături fuge-Azor Care trece iute-n frunte Și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
drept. Altfel ar fi, mai ales că nu se plătește nicio taxă. Vrei să dau la anul ce vine examen de admitere acolo? - Ei, dacă ieși ofițer... parcă aș zice, da’ de ce nu dai acu? De ce să pierzi un an, băiete? - Păi, trebuie să faci din timp cerere. A trecut vre-mea, e prea târziu acum. Te verifică, îți fac dosar cu toate alea și numai dacă ei consideră că îndeplinești niște condiții, se aprobă. Mi se pare că trebuie să
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
condiții, se aprobă. Mi se pare că trebuie să fii membru de partid și eu... - Membru de partid? Hai, valea! a exclamat Vasile atât de hotărât încât Gabriel a înțeles că, oricum, nu ar fi avut acceptul tatălui său. Lasă, băiete! facem așa cum am convenit mai adineauri. Dar să știi, prefer să mergi la SMT, nu să lucrezi la colectivă. Acolo, la gropile alea pentru furaje la animale, nu te las. Sapi de te ia dracu’ până la doi metri jumătate și
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
dacă dau examen la anul ce vine lucrurile se schimbă în favoarea mea. În plus, iau salariu întreg, nu ca la colectiv. Produse agricole luați voi de la CAP. Crezi că nu ne ajung pentru casă? Contribui și eu din salariu. - Băi băiete, nu mă mai supăra! Ce vrei, s‑o luăm de la‑nceput? Gata, am zis și așa facem. Să nu‑i spui mă‑tii de fata aia, că precis nu‑i convine să te însori cu una din altă comună, a
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
nu‑i convine să te însori cu una din altă comună, a intervenit Vasile împăciuitor, începând să râdă cu poftă. - Da, nu‑i spun. Dar crezi matale că va fi de acord să fac... - Da’ ce, e voia la ea, băiete? Dacă noi am hotărât acu’ așa, așa facem. E clar? Mă‑ta o să se bucure când i‑om spune. Ea se temea că ai de gând să ne părăsești. O mai ducem cu vorba un an, dar ascultă la mine
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Dacă noi am hotărât acu’ așa, așa facem. E clar? Mă‑ta o să se bucure când i‑om spune. Ea se temea că ai de gând să ne părăsești. O mai ducem cu vorba un an, dar ascultă la mine, băiete! Dacă nu intri la facultate și nu te faci inginer, la mine‑n casă nu mai calci, auzi? Pe urmă, faci ce vrei la oraș. Te însori, îți faci familie, faci copii, da’ ești inginer. Nu stai la țară să
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
drumurile pline de praf ale câmpului. Și o să se bucure mă‑ta, săraca. O să creadă că așa ai vrut tu și să vezi ce casă îți ridicăm aici, să‑ți aduci aleasa...”, își spuse omul mulțumit. Un an trece repede, băiete. Ai să te convingi și tu. Hai! Mai avem mult de lucru. Avea dreptate Vasile. Lucrul la țară parcă nu avea niciodată sfârșit. S‑a trecut la recoltatul porumbului, s‑a recoltat sfecla de zahăr, floarea soarelui și munca nu
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
poate că e mai bine...” - Domnu’ Marin, mă iertați că vă deranjez, a îndrăznit el într‑un târziu, fixând cu privirea nasturele metalic al buzunarului de la veston sub care se vedeau câteva pete de grăsime. - Ei, deranj pe dracu’! Spune băiete, ce te roade? s‑a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel cu țuică. - Mă gândeam, știu și eu..., mă gândeam că poate este posibil să nu mă ia anul acesta și la anul dacă sunt student... - Oho! Bravo
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
ce te roade? s‑a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel cu țuică. - Mă gândeam, știu și eu..., mă gândeam că poate este posibil să nu mă ia anul acesta și la anul dacă sunt student... - Oho! Bravo băiete! Bravo, bă, nea Vasile! a exclamat cu voioșie forțată Viorel. Dai băiatul la facultate și taci. Mergi pe șest, hai? Ești bun de cinste, omule... - Da’ când naiba n‑am fost eu bun de cinste? Hai, spune! Am rămas eu
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
vezi, nea Vasile, poate ne încuscrim până la urmă. Chiar dacă a mare mai are ceva până la liceu. Ce zici? - Ce să zic? Zic că mai e timp de asta. Ioană, ia mai adu tu o sticlă, și tu treci la culcare, băiete! Hai că e târziu și eu am de vorbit cu omu’ ăsta și vremea trece. Mâine avem treabă destulă de făcut. Gabriel l‑a salutat pe milițian și a plecat. După ce a adus sticla cu țuică și a mai strâns
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
eu? Da’ ce, n‑am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i‑a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce‑și ascundea briceagul în buzunar și se strâmba pe la spatele mamei. - Asta nu‑i oră de joacă, băiete! Și nu în casă se face o treabă ca asta. E clar? Nu faci tu curățenie. Și nu ridica vocea la mine că iei și vreo două pe cocoașă! - Ce vorbești, domne! Te spun lu’ tata, să vezi matale. - Fir
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
de cocor.// Nu m-ai strâns la piept, tată, nu mi-ai dat mâna/ (acest lucru e strict interzis)./ Dar s-a făcut o tăcere moale ca lâna,/ peste noi cădea cerul ucis.// Șoapta ți-a fremătat doar atât: - Măi băiete.../ Între noi, gardianul sever,/ lacrimi înalte, ani groși, și, ca un perete,/ osânda cu sârma de fier./ (...) Dincolo, erai tu: mâna ta veștedă, tată,/ ce-mi desena urși de gheață pe geam./ Obrazu-ți sfânt, luminându-mi pe foi, altădată,/ sub
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
cap celor care au îndrăznit să-l acuze de plagiat pe cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor românești. Îl va câștiga precis și vor uda succesul cu câteva halbe cu bere adevărată, la Gambrinus, ordonând ospătarului: „Încă un rând, băiete!” Referință Bibliografică: O ALTĂ SULTĂNICĂ / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]