1,778 matches
-
perpetuându-se blestemul. Mai înainte de a se despărți de diavol, baba are următoarea conversație cu el: ,,- Mă ! n-auzi tu ?...când mai vii p-aici? - Altă dată... Cine știe când ? a răspuns e fără să se mai uite înapoi. - Mă băiete, ascultă... să nu uiți să-i spui lui frate-tău că-l aștept negreșit... Ai auzit ? Da’, până să isprăvească ea, băiatul a pierit, parc-a intrat în pământ’’. Se poate observa că simbolul rămâne astfel în pură fantasticitate; narațiunea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
unui lector invitat să devină parte a universului fictiv: "Eu zic să fim optimiști și să ne lipim cu burta de/ pământ râzând în hohote, arzând în hohote. Să punem, domnule,/ mână de la mână poate iese hora (...)/ trage brazda apăsat, băiete, că te privește din ceruri/ omenirea adică nimeni dar cu stele multe." (Metoda cârtiței 1, George Alboiu). Geo Dumitrescu adoptă un discurs personal, fără a fi confesiv. Eul poetic, deși prezent mereu în texte, se distanțează de propria existență proiectându
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta pentru vocativ feminin (fetițo !) și alta pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv, vocativul în -e este tot din latină, iar cel în -o a fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
până când apar detaliile despre el. Cel care a fost înaintea ta Întâietatea este un merit incontestabil pentru orice bărbat. Singularitatea în viața unei femei este un orgoliu care provoacă o grijă pe viață față de femeia pe care ai avut-o. Băiete, știu că îți dorești o fată la care să nu se cunoască faptul că a mai fost cu altul; de fapt ai vrea să fii sigur că ea nu a mai fost cu altul. Dar merită să știi ceva: în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
castrare, ca să fie și ea în rândul lumii. Explicația care se dă este următoarea: „Ca să fie credincioasă bărbatului cu care se căsătorește, femeia trebuie umilită, știind tot timpul că-i lipsește ceva.“ Și tu ai fost castrat simbolic... Amintește-ți, băiete, că se întâmpla uneori să vă jucați la școală cam așa: vă alergați unul pe altul în gașcă și, când îl prindeați pe unul mai micuț, îl înghesuiați într-un colț și încercați să-l apucați de undeva de jos
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fată va petrece nopți în șir elaborându-și noua identitate de care are nevoie, urmând ca într-o mult așteptată zi să apară în fața celorlalți ca fată în toată regula. Dar să intrăm puțin în această in timitate... Tentația deghizării Băiete, ai încercat vreodată să-ți pui o pereche de ștrampi? E foarte dificil, constați că ai nevoie de mâini de femeie, picioare fine și, mai presus de toate, să simți nevoia de a fi frumos cu orice preț... După ce i-
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
știi că ai să te prăpădești. Rachiul este o otravă, mai ales pentru tineri. Nu mă pot lăsa, răspunse Florian. M-am deprins cu el și în fiecare zi trebuie să beau o sticlă de alcool. Am eu leac, măi băiete, adăugă doctorul, numai să ai răbdare să-l iei multă vreme. Și într-adevăr, a doua zi, aduse o cutioară plină cu niște boabe, ca niște pietricele. Pune în fiecare zi câte o bobiță în sticla ta de rachiu, dar
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
o plecat, numai cît am urcat în tren și o plecat! ce vine acum? eu merg la Iași! Tîrgu Frumos, acolo să coborîți, acolo oprește acceleratul, ce stație o fi acum? nu e Tîrgu! băi, da' ce-o plecat, băi băiete! Sîrca, stați pînă la Tîrgu Frumos! cîntările sînt lupta cu vuietul, ne mai scoatem în stații, faruri gălbui fără putere Wartburgul teleghidat prin copilărie, cînd oprea creșteau, pleoape de albastru în priviri, peste spătar turnul coafurii, Crăciunul sătulul, Paștele fudulul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Pitești, la Bacău, Pașcani. Luni, 11 decembrie, ora 0,03, în sala de așteptare a gării Pașcani, creștini după evanghelie, pocăiți, nu mai făcea cruce, mă-nțelegi? bineînțeles că am fost! eu am fost la haholi șî am spus măi băiete, nu e vrednic! avem de-a face! de la Botoșani pentru București, mergi încolo? hai! cu ăsta mergem! Ploiești București, numărătoarea vagoanelor după locomotivă, linia 2! am zis, părinte, erau la locul meu, erau patru călugări, vă rugăm atenție la linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la Cluj, la Secția Operații a Armatei de acolo. Între timp, Dumnezeu să îl odihnească, generalul Velicu ajunsese Comandant al Armatei din București și, la un moment dat, în 1984, m-a chemat la dânsul la Comandament și a zis: "Băiete, ne-am gândit să te numim comandant de Regiment de tancuri". În 1984-1985 au fost foarte mulți ofițeri tineri care au fost numiți comandanți la gradul de căpitan. De exemplu: Gimi Carp, Barangă, Feraru, Palaghia, Ilie Marin ș.a. S. B.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
unul că mi l-a adus Miliția acolo și a venit Comandantul Diviziei și Secretarul Consiliului politic. Acela băgase cuțitul în cineva, într-o seară, prin oraș, și a venit cu Miliția. Ce să-i facem noi? Îl întreb: "Bă, băiete, ce-ai făcut?" I-am scăpat una. A mai zis el ce-a zis, i-a tras și Secretarul Consiliului politic câteva. Vedeți, mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
o altă armată de activiști, și-a zis: "Trebuie să adunăm Regimentul, să intrăm în Club, să facem ședință, să condamnăm ceea ce s-a întâmplat la Timișoara. Uitați aici ce trebuie să vorbiți, să luați cuvântul, să condamnați etc.!" "Băi, băiete, de acord, dar - zic eu - noi n-avem timp acuma, că încă n-am terminat de introdus muniția în tancuri". Știu că am tras de timp, dar nu intenționat, chiar asta era situația. Și n-am ținut ședința. S. B.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
îi zic: "Zahario, îmbracă-te civil, du-te până în oraș, vezi care-i treaba!" A venit la prânz și mi-a zis: Dom'le, nu-i bine, lumea vorbește urât de armată. Că armata a intervenit, că omoară oameni". "Băi, băiete, băi, cum așa? Ceva nu-i în ordine". Îl trimit pe Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia du-te până la Amfora și trage cu urechea!" Aveam eu o cârciumă unde mă mai duceam. A venit într-o oră înapoi și
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
S-a văzut. S. B.: În ce erau îmbrăcați? În alb, în negru? M. M.: Nu știu. S. B.: Ați văzut o umbră căzând. M. M.: Am văzut căzând. "Locotenente, du-te, vezi!" A venit înapoi: "Nu-i nimic!" "Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață, locotenentul Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe - zice - parcă văd
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe - zice - parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție la ele?" "Nu". "Atunci, stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
nu, dar pretenții mai mari - da. Eu făceam adunări destul de dese cu ei. De exemplu, un subofițer: "Domnule locotenent-colonel, noi de ce nu avem echipamentul din stofă mai bună?" Al subofițerilor era de o calitate mai slabă. I-am spus: "Măi, băiete, fă-te ofițer, măi, dacă vrei haine mai bune!" "Păi, vrem și foi de drum la clasa I!" "Fă-te, dom'le, de clasa întâia!" Că ei aveau de clasa a doua. "Vrei de clasa I, fă-te ofițer! Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de la masă. — Ți-am zis ! se aude țipând Mamutu’, râzând în hohote. Ajung amândoi repede la masa din capăt. — Ia uitați, domnule Răcaru, o frumusețe de băiat și alta nu, și Pribeagu îl trage de obraji pe Cristi. Ia spune, băiete, știi să cânți ? îl ia tare patronul, cu vocea lui răgușită și serioasă. Da, domnule, cu asta doar mă ocup, răspunde Cristi. — Păi, dacă cu asta te ocupi, cum de n-am auzit de tine până acum ? Și el și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
După aceea s-a îndreptat încet către ușă, s-a uitat la locul unde scuipase Pamela, a rupt o bucată din ziarul slinos și a așternut-o cu grijă peste scuipat. Pe urmă s-a reașezat pe scaun. — Bea, Charles, băiete! Nu bei deloc. Ești prea treaz. Bea! — Ziceai ceva despre teatru. — Ai avut dreptate să nu-ți publici piesele, erau un nimic, un nimic, spumă, dar, cel puțin, n-aveau pretenția să fie altceva. Acuma o faci pe ofensatul - vanitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au o crescătorie acolo. Simpatici ciobăneștii ăștia scoțieni! Dar individul ăsta de-aici nu s-a adaptat, nu se pricepea să păzească oile. Așa-i, Chuff? Nu-ți plăcea să-ți pierzi timpul cu proastele alea de oi, așa-i, băiete? Chuffey sări din nou în picioare, dând din coadă. Îmi așezasem valiza pe jos, lângă mine, iar peste valiză pusesem punga de hârtie cu lamele mele și fardurile lui Hartley. Mi-am lăsat ceașca din mână, am deschis valiza, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Carantină? — Da, replică Ben. Noi ne pregătim să plecăm în Australia. Am terminat-o cu iernile englezești. Când l-am luat pe Chuff, n-am știut că atâta durează carantina, că doar nu-l putem lăsa aici, nu-i așa, băiete? — În Australia? Vrei să spui că plecați... definitiv? — Da. M-am uitat la Hartley. Mă privi și ea cu ochii calmi, violeți, larg deschiși, și cu un soi de zâmbet, apoi se ridică, luă ceainicul și se duse la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uit la ea, dar după ce-mi aruncase surâsul acela vag, își ferea acum privirile de mine. I se adresă lui Ben. — Crezi că Chuffey o să ne mai recunoască după toată carantina aceea lungă? — Fără îndoială. Nu-i așa, Chuff, băiete? — Mai ia puțin ceai, mă îndemnă Hartley. Un cornuleț, o felie de tort? Am înghițit restul de ceai și i-am întins ceașca. Am mâncat bucata de sandviș strivit pe care fusesem gata s-o vâr în buzunar. Eram atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Atunci, n-are decât să dispară!“. Și-mi venea acum în minte, răscolită din cavernele adânci ale mării memoriei, o discuție pe care o avusesem cu Clement, despre Hartley. Da, lui Clement îi povestisem despre Hartley, și îmi spusese: „Acum, băiete, pune-o deoparte în dulapul cu jucării vechi“. Doamne, îi aud vocea puternică, sonoră, rostind aceste cuvinte, de parcă ar vorbi acum, în cămăruța întunecată. Și, pentru un timp, am pus-o deoparte pe Hartley. După acea perioadă de început a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi crezut c-o să se realizeze. Și-mi plăcea să lucrez pentru dumneavoastră, era grozav, toată Londra-n sus și-n jos, și ce mai vâjâială, țineți minte? Pe urmă, când dumneavoastră ați plecat, mi-am zis: „De ce nu, Freddie, băiete?“, mi-am obținut o echivalare, și nici măcar nu mai eram așa de tânăr, dar mi-a fost de mare ajutor faptul că am lucrat cu dumneavoastră, totdeauna mi-ați purtat noroc, domnu’ Arrowby. Ați fost așa de bun cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a spus: Școala noastră - mai bine zis liceul Aron Pumnul - se închide. Plecați la Brad, că ei s-au oferit și trebuie să vă primească. Și mi-a pus mama o pâine și o slană, cum zice ardeleanu... Și: Fugi băiete, că vin rușii peste tine și e de rău! Aveam deja 15 ani împliniți. Am fugit și am venit aproape o lună pe jos, cu căruța, prin ploaie, frig, zăpadă... că era luna martie, era primavară. Și așa m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
meu... dar am fost la Odorhei, și am copilărit la școală cu copii secui. Și asta era bine, dar, totuși, nu m-au angajat... Până la urmă m-a angajat un director inimos, Dumnezeu să-l odihnească. Mi-a spus: Mă băiete, vrei să muncești? Vreau! Dar șofer vrei să fii? Da. Dar taxator vrei să fii? Vreau, orice! Dar să-ți vezi de treabă! Și m-o angajat și acolo am rămas până la ziua pensionării, la întreprindere... Ce-ați lucrat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]