2,818 matches
-
trutta fario"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), scobar ("Chondrostoma nasus"); Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens" și doi cărăbuși ("Cărăbuș hampei, Cărăbuș zawadszkii" ), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și câteva specii rare de fluturi: "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu) și "Colia myrmidone". Modul de viață al localnicilor, obiceiurile și portul popular, sistemul de credințe moștenite de la o generatie la alta, manifestările culturale („Armonii
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
(în , în , în bulgara bănățeană "Smikluš") este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Aflat la nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România. are o populație de locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii. În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
din anul 1371 cu numele "Neurinche". La recensământul din 2002, Nevrincea avea 239 locuitori, dintre care 201 români, 21 ucrainieni și 17 maghiari. Ziua localității se sărbătorește pe data de 8 septembrie, dată la care are loc și tradiționala "rugă" bănățeană, manifestare ce marchează acest eveniment.
Nevrincea, Timiș () [Corola-website/Science/301381_a_302710]
-
Philipp" edițiile 2006, 2008, 2011, în colaborare cu Filarmonica de Stat "Banatul" din Timișoara, primul de acest fel de la noi din țară. Între anii 2000-2004 urmează Școala doctorală din cadrul Academiei de Muzică "“Gheorghe Dima”" din Cluj-Napoca cu teza “"Școala pianistică bănățeană și contribuția creației bănățene la edificarea ei"," conducător științific, prof. univ. dr. Eduard Terenyi. Prezentă în cadrul mai multor sesiuni de comunicări științifice sau simpozioane se regăsesc în jur de 40 de studii, analize, medalioane, lucrări de metodica pianului între care
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
2011, în colaborare cu Filarmonica de Stat "Banatul" din Timișoara, primul de acest fel de la noi din țară. Între anii 2000-2004 urmează Școala doctorală din cadrul Academiei de Muzică "“Gheorghe Dima”" din Cluj-Napoca cu teza “"Școala pianistică bănățeană și contribuția creației bănățene la edificarea ei"," conducător științific, prof. univ. dr. Eduard Terenyi. Prezentă în cadrul mai multor sesiuni de comunicări științifice sau simpozioane se regăsesc în jur de 40 de studii, analize, medalioane, lucrări de metodica pianului între care: Particularități psiho-pedagogice la învățământul
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
de comunicări științifice sau simpozioane se regăsesc în jur de 40 de studii, analize, medalioane, lucrări de metodica pianului între care: Particularități psiho-pedagogice la învățământul pianistic al claselor IX-XII; Creația pianistică a compozitorului Eugen Cuteanu; Încadrarea literaturii pianistice a compozitorilor bănățeni contemporani în repertoriul manifestărilor artistice (1960-1996); Formarea priceperilor și deprinderilor pianistice (lucrare științifică pentru acordarea gradului didactic I); Locul și rolul acompaniamentului, corepetiției și muzicii de cameră în formarea pianiștilor; Curs de metodică pianistică (uz intern); Probleme de tehnică instrumentală
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
științifică pentru acordarea gradului didactic I); Locul și rolul acompaniamentului, corepetiției și muzicii de cameră în formarea pianiștilor; Curs de metodică pianistică (uz intern); Probleme de tehnică instrumentală legate de interpretarea Clavecinului bine temperat de Johann Sebastian Bach; Creația pianistică bănățeană în a II-a jumătate a secolului XX; Începuturile învățământului pianistic în Timișoara; Studiul unor creații bănățene pentru pian: "Hedonisme" de Vasile Ijac, "Dans diabolic" de Eugen Cuteanu, Preludiu, Interludiu și Tocatta de Remus Georgescu; "100 de ani de învățământ
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
pianiștilor; Curs de metodică pianistică (uz intern); Probleme de tehnică instrumentală legate de interpretarea Clavecinului bine temperat de Johann Sebastian Bach; Creația pianistică bănățeană în a II-a jumătate a secolului XX; Începuturile învățământului pianistic în Timișoara; Studiul unor creații bănățene pentru pian: "Hedonisme" de Vasile Ijac, "Dans diabolic" de Eugen Cuteanu, Preludiu, Interludiu și Tocatta de Remus Georgescu; "100 de ani de învățământ muzical instituționalizat în Timișoara", prezentare și sesiune științifică Jubiliară, noiembrie 2006; Integrarea în viața artistică a tânărului
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
concursul cenaclului "Pavel Dan" (1979-1987). Membru în colectivul de redacție al revistei "Orizont" (din 1990). Redactor șef, apoi director al Editurii de Vest din Timișoara (1990-1993). Consilier editorial al Editurii Marineasa (din 1993). Șef al departamentului cultural la cotidianul "Realitatea bănățeană" (1995-1996). Coordonator al "Suplimentului de marți". Lector, apoi conferențiar la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism (1997-2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România Membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști (ASPRO) Membru fondator
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
Asociația Memorialul Revoluției 16-22 decembrie 1989, Timișoara, 2010 (antologie de Lucian-Vasile Szabo). În volume: Dan Silviu Boerescu, "La noapte, pe Strada Toamnei", Phoenix, București, 1993. Alexandru Ruja, "Parte din întreg", Editura de Vest, Timișoara, 1994. Olimpia Berca, "Dicționar de scriitori bănățeni", Amarcord, Timișoara, 1996. Caius Dobrescu, "Modernitatea ultimă", Univers, București, 1998. Ruxandra Cesereanu, "Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească", Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. Dorin Murariu, "Provincie și valoare", Eubeea, Timișoara, 1998. Ion Bogdan Lefter, "Romanian Writers of
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
Colonia Bulgară (bulgară bănățeană: "Telepa", , ) este un sat în comuna Dudeștii Vechi din județul Timiș, Banat, România. Se situează în extremitatea vestică a României, aproape de granița cu Ungaria și Serbia. Colonia Bulgară a fost întemeiată la începutul anului 1845, cu bulgari bănățeni romano-catolici, veniți
Colonia Bulgară, Timiș () [Corola-website/Science/301351_a_302680]
-
Bulgară (bulgară bănățeană: "Telepa", , ) este un sat în comuna Dudeștii Vechi din județul Timiș, Banat, România. Se situează în extremitatea vestică a României, aproape de granița cu Ungaria și Serbia. Colonia Bulgară a fost întemeiată la începutul anului 1845, cu bulgari bănățeni romano-catolici, veniți din satul bulgăresc Beșenova Veche (Dudeștii Vechi). La început s-a numit "Telepa". Motivele pentru care s-au stabilit aici au fost două: pe de-o parte, proprietarii de terenuri maghairi aveau nevoie de forță de muncă pentru
Colonia Bulgară, Timiș () [Corola-website/Science/301351_a_302680]
-
ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, mulți dintre etnicii germani din România (sași transilvăneni și șvabi bănățeni) s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind în unitățile speciale de intervenție ale Serviciului de Securitate SS (SD-Sonderkommandos ), dintre care cel puțin 2000 etnici germani s-au înrolat în unitățile de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
în 1958 cu volumul de proză "Das Schlüsselbrett", după care au urmat "Man bringt nicht viel mit aus Cherbourg" (1969), "Lache is steierfrei" (1972) și "Hier ist ein Weg" (1978). Ludwig Schwarz este autorul singurului roman scris în dialectul șvabilor bănățeni, în 4 volume, din care primele trei s-au tipărit în cursul vieții sale. A scris și teatru. Primele două piese "Mer macht sich halt Sorche" (1968) și "Buwe, was han mer heit?" (1969) au fost prezentate de formații de
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
heit?" (1969) au fost prezentate de formații de amatori, iar următoarele "Die Husarenkammer" (1969) și "Matthias Thill" (1977) au intrat în repertoriul Teatrului German de Stat Timișoara În 1979, Ludwig Schwarz a publicat o antologie de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, cu titlul "Fechsung", în care a reunit creații ale 23 de autori. În ultimii ani de viață a tradus în germană opere literare ale unor scriitori români și maghiari. În calitate de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ludwig Schwarz a primit
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
Imperiului Otoman. Reședința lui Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni. În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de 3 naționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița sârbă
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
sa, Păsările României, în 3 volume, este cartea de căpătâi a ornitologilor și cuprinde toate datele știute în această specialitate până la el. În 1954 Muzeul de Științele Naturii se mută în Castelul Huniade, etajul II, ca parte integrantă a Muzeului Bănățean, mai târziu Muzeul Banatului Timișoara, unde ființează și astăzi, cu o dinamică specifică a expozițiilor. La aniversarea Muzeului, în 1973, inventarul Secției de Științele Naturii se compunea din peste 35.000 de piese muzeale, avea expoziții temporare și itinerante. Dintre
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
le promoveze în limba literară locală pentru a o diferenția cât mai mult de limba literară comună. În limba vorbită există încă câteva variații: [č] (AFI: ) este pronunțat în limbajul colocvial ca un [ș'] palatalizat (împărtășit în vest de graiul bănățean, precum și parțial de cel mehedințean și cel ardelean din zona Bistrița-Năsăud): "Și fași?" (Ce faci?). Confuzia în pronunție între "ce" și "și" este evitată, deoarece rostirea sunetului "ș" din conjuncție este mai pronunțată. Exemplul "ce" arată și obiceiul subdialectal, dar
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
(*1869, Lugoj - †29 august 1893, Lugoj) a fost un nuvelist român și promotor al limbii literare bănățene. S-a născut într-o familie de meseriași, fiu al unui maistru-opincar. A urmat liceul maghiar la Lugoj, liceul român la Brașov apoi institutul de pedagogic și teologic la Caransebeș. Înainte de a termina studiile, intră în conflict cu conducerea institutului
Ion Popovici-Bănățeanu () [Corola-website/Science/303553_a_304882]
-
îi permite să-și publice rapid câteva din poeziile și nuvelele sale, în revista Convorbiri literare. În special nuvela sa "În lume" atrage recunoașterea calităților sale de nuvelist. În scrierile sale Bănățeanu descrie datinile și năravurile lugojenilor, într-un grai bănățean mult mai literar și mai rafinat. A mai tradus din Ibsen și Bjørnson. La scurt timp de la debutul literar, se îmbolnăvește și este nevoit să se întoarcă acasă, în primăvara lui 1893. Vara o petrece la Băile Tușnad, încercând să
Ion Popovici-Bănățeanu () [Corola-website/Science/303553_a_304882]
-
unități teritoriale administrative. Armata urma să fie împărțită în tot atâtea divizii descentralizate, iar pe timp de pace să fie folosită la construcția de obiective civile. S-a stins din viață în anul 1928, la București. Bibliografie Păiușan, Radu - Generalul bănățean - luptător pentru independență și unitate națională, Editura Eurostampa, Timișoara 2002 ISBN 973-687-093-6
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
(în , în , în , în limba bulgarilor bănățeni Арад/) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Banat, România. La recensământul din anul 2011 Aradul avea o populație de 159.074 locuitori, fiind al doisprezecelea cel mai mare centru urban al României din punct de vedere demografic
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
elementare le face la școala grănicerească din Racovița, iar pe cele normale la Orlat și Blaj. Încorporat în rândurile Regimentului de la Orlat, după anul 1849 el este trimis pentru a urma cursurile "Școlii de matematică" de pe lângă Regimentul 13 de grăniceri bănățeni, din Caransebeș. Doi ani mai târziu este prezent din nou în Regimentul orlățean, urmând școala militară a acestuia al cărui absolvent este în promoția 1852-1853. În anul 1854 frecventează și cursurile "Școlii centrale de scrimă a armatei", timp în care
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
țara de origine și una în românește, realizată împreună cu Lucian Alexiu: Porumbel de argilă. Poeții sârbi din România, București, 1998), precum și 6 traduceri în românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
șapte limbi, inclusiv franceza, italiana și spaniola (era obiceiul ca ofițerii să știe limbile imperiului, ale aliaților dar și ale inamicilor). După absolvirea școlii matematice a intrat, în anul 1857, la îndemnul mitropolitului Andrei Șaguna, ca cadet în regimentul confiniar bănățean nr. 13. În 1859 a fost avansat sublocotenent și a luat parte la războiul din Italia în 1859. În 1860 a fost atașat comenzii generale din Timișoara, iar în 1862 a devenit profesor la școala de cadeți a Regimentului 61
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]