739 matches
-
taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd ambele "spirit" și, desigur, făcând apel la ceva invizibil ochiului omenesc și caracterizat printr-o anumită forță activă? - Etimologia? nimeri cuvântul șoferul bănuitor, nevenindu-i să creadă că încercase să ia stârpitură aia atât de țicnită la rangă, dar și luînd-o la rangă, nedîndu-și seama cam câte sentimente de prețuire stârnise în ea. - Da. Etimologia. Atât eu, cât și redutabilul dumneavoastră pasager și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul singur, cu munile în buzunare. Privea cerul noros, căzut peste casele Cuțaridei. S-au înfundat în cârciuma lui Stere și-au cerut de mâncare și de băutură. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmau, cu toată frica ce nu dădea semne să scadă; spaniolilor nu le-ar fi fost greu să găsească printre ei veriga slabă pe care s-o constrângă să dea la iveală totul. Se suspectau unul pe altul, precauți, prudenți, bănuitori, pregătiți să se apere, să fugă, să nege, dar totodată hotărâți să intre în acțiune atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
politicos al jocului de expresie, o combătea cu vehemență în gândul lui, găsind că e inutil a o denunța, fiindcă Butoiescu ar fi tăgăduit-o cu îndărătnicie, păstrând aceeași ținută obsecvios ironică, ceea ce ar fi însemnat acum că insinuează firea bănuitoare a arhitectului, psiholog hazardat. Cu Dan Bogdan cazul ședea altfel. Acesta, în momentele sale de ironie facială, era impenetrabil pentru arhitect. "Oare ce vrea să spună? se irită Ioanide. Că delirez, făcând planuri extravagante? Cu toate astea, el însuși recunoaște
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei pensionări de profesori (din motive politice), nu putea fi vorba de el sub nici un cuvânt. Dimpotrivă, i se propunea rectoratul, pe care Conțescu, din motive de sănătate și spre a putea lucra, îl refuză. Nu mai puțin prudent și bănuitor, Conțescu lua în considerare orice ipoteză și ar fi fost curios să știe dinainte ce obiecții îi face Gonzalv, ca să le poată întîmpina cu maxim de argumente. Ca să atragă atenția asupra activității sale, Conțescu sugeră discret că va împlini șaizeci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în existență este, poate, mai dramatică decât aceea a amicului meu: ea nu lasă nici o clipă senzația că raportul dintre văzut și nevăzut poate fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ajutorul unui bărbat” 156 . Mărturisirea defectelor sau, mai curând, a slăbiciunilor feminine nu vine să știrbească cu nimic frumusețea morală a acestor tinere, distincția lor, ci doar e o scuză în încercarea de a găsi protectori: „Noi suntem schimbătoare, îndărătnice, bănuitoare, slabe de înger și fricoase”157. Doar o femeie educată, cu mult spirit critic și realist poate face o astfel de remarcă. Concepția biblică, însușită și de civilizația medievală și păstrată până într-o epocă târzie, este rostită prin prisma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care îl ademenise o sumă importantă) sau de dorința de a înșela încrederea masculină (Niccolosa acceptă să devină o simplă momeală pentru naivul Calandrino, în IX. 5, bărbatul sfârșind prin a fi pedepsit dur de geloasa sa soție, Tessa). Bănuitoare și arțăgoasă, donna demonicata care nu ascultă sfatul prevenitor al soțului va sfârși tragic (IX. 7), ori recalcitrantă fiind („femeie fără de seamăn de rea și îndărătnică, pe care el nu izbutise să o îndrepte nici prin rugăminți și nici prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ajutorul unui bărbat” 156 . Mărturisirea defectelor sau, mai curând, a slăbiciunilor feminine nu vine să știrbească cu nimic frumusețea morală a acestor tinere, distincția lor, ci doar e o scuză în încercarea de a găsi protectori: „Noi suntem schimbătoare, îndărătnice, bănuitoare, slabe de înger și fricoase”157. Doar o femeie educată, cu mult spirit critic și realist poate face o astfel de remarcă. Concepția biblică, însușită și de civilizația medievală și păstrată până într-o epocă târzie, este rostită prin prisma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care îl ademenise o sumă importantă) sau de dorința de a înșela încrederea masculină (Niccolosa acceptă să devină o simplă momeală pentru naivul Calandrino, în IX. 5, bărbatul sfârșind prin a fi pedepsit dur de geloasa sa soție, Tessa). Bănuitoare și arțăgoasă, donna demonicata care nu ascultă sfatul prevenitor al soțului va sfârși tragic (IX. 7), ori recalcitrantă fiind („femeie fără de seamăn de rea și îndărătnică, pe care el nu izbutise să o îndrepte nici prin rugăminți și nici prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din nopți, Stamate, venind spre a-și face obișnuita-i datorie sentimentală, constată cu uimire și dezamăgire că, din cauze încă nepătrunse, orificiul de ieșire al pâlniei se strâmtase într-atîta, încât orice comunicație prin el era imposibilă. Nedumerit și totuși bănuitor, se puse la pândă, și a doua noapte, necrezându-și ochilor, văzu cu groază cum Bufty, urcat sus, gâfîind, fusese lăsat să intre și să treacă". Un scenariu al dezinhibării, deși ambiguu, care prin profetismul din încheiere dă jos masca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Hrușciov l-a denunțat pe Stalin pentru cultul personalități și pentru "violările normelor leniniste de legalitate". Astfel, un text referențial susține textul ficțional și atestă latura documentară a romanului: Stalin era un om foarte bănuitor, de o suspiciune bolnăvicioasă, de care m-am convins lucrând împreună cu el. El putea să se uite la un om și să spună: "Azi e ceva cu tine, ochii tăi mă evită" sau "De ce azi îți întorci fața așa des
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai e în măsură să revendice exclusiv paternitatea actului istoric, să-l includă în categoria temelor tabù sau, cumva, în cercul lui noli tangere. În anume privințe și situații, intensitatea investigațiilor în domeniu bătea toate recordurile istoriografice, până la a deveni bănuitoare, iar, în chip bizar, se ajunsese, prea adeseori, ca întreaga istorie a prezenței României pe fronturile celui de-al doilea război mondial și chiar întregul trecut național să fi fost „cântărite” (ori valorate) prin prisma lui 23 august 1944. Nu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și cu capul pe umeri", alții s-au mirat de abia după ce au citit titlul blogului: „Fost fumător înrăit" și imediat după ce li s-a șters de pe față semnul de mirare, a trecut urgent la bănuieli. Așa e românul nostru, bănuitor din fire, deși de multe ori nu pricepe pe de-a-ntregul care este obiectul îndoielilor, produse parcă anume spre stresul sărmanului lor neuron rămas nu se știe cum, stingher. Gândesc ei: „cum adică fost, ce vrea să zică dromaderul ăsta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nevoie de ființa cea mai apropiată, cea mai necesară, cea mai iubită, fără de care existența s-ar face țăndări" (p. 153). După eradicarea fenomenului, oamenii se adaptează noilor condiții: locuiesc sub cerul liber, în case din funie, devin mândrii, aroganți, bănuitori, astfel încât ispita zidului să nu-i mai încerce vreodată. Conduita exemplară a protagonistei nu lasă să se întrevadă evenimentul ce-i schimbă întreaga viziune asupra lumii: îndrumată de partener, cunoaște zidul și odată cu el, pacea și protecția. "Prima poruncă a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
apusul soarelui, însă nu se jenau să se înfrupte din ele chiar și în clasă, atunci când profesorii își concentrau toată atenția spre elevii slabi la învățătură. Nu le era teamă de consecințe, deoarece stăpâneau materia și răspundeau prompt la întrebările bănuitoare ale profesorilor în timp ce, cu precizie milimetrică, le răsfoiau în așa fel, încât să nu producă nici cel mai mic foșnet, tocmai pentru a nu fi descoperiți și demascați în fața clasei. Le citeau cu pasiune fără a conștientiza că, cei mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate aduce definiției "omului creștin-democrat" dată de filosoful Etienne Borne: "Omul creștin-democrat își va ciuli urechile bănuitoare dacă aude spunîndu-se că politica își are propria lege și că pentru a se delimita mai bine de etică face din aceasta, în mod tehnocratic, o știință aplicată, ba mai mult, un fel de artă care își ia ca model
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai recente. În Statele eliberate de sub dictatura comunistă, destinul democrației creștine a urmat căile legate de povara unui trecut îngrozitor, ale cărui ravagii nu se cunosc încă în totalitate. Amenințate cu fragmentări, în concurență cu formațiunile bazate pe un naționalism bănuitor care făceau uz de creștinism, dar aproape niciodată susținute de Bisericile care, timp îndelungat, au fost rupte de evoluția ecleziastică și teologică a Bisericilor occidentale, partidele de inspirație creștin-democrată rămîn slabe. Totuși, în cîteva locuri, importanța lor nu este deloc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Iar la țăranii moldoveni pe care i-am găsit uniți în bloc sub conducerea lui Țiganco, la țăranii care prin revoluțiune au și pus mâna pe pământurile marii proprietăți, era puternic sentimentul de teamă și de neîncredere. Ei aruncau priviri bănuitoare peste Prut, unde credeau că este o țară feudală, în care țăranii nu au nici un drept, nici măcar dreptul de vot, și n-au nici pământ, reforma agrară nefiind înfăptuită." (p. 131). Stere a dus o adevărată luptă pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă studentă și prietenă apropiată a lui Wittgenstein, îi scria lui Engelmann: „Trebuie 44 GÂNDITORUL SINGURATIC să mărturisesc că sunt profund bănuitoare față de pretenția oricui că l-ar fi înțeles pe Wittgenstein. Și asta deoarece, cu toate că am avut o afecțiune puternică și adâncă față de el și, presupun, l am cunoscut bine, sunt foarte sigură că nu l-am înțeles. Cred că este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea pe care ea o primește în viața curentă, în epoci mai recente, în cercetări științifice și tehnologice. Scepticismul poate, prin urmare, încuraja dezinteresul pentru filozofie al unor minți cu înclinații pragmatice. Cel care are o atitudine reticentă, ba chiar bănuitoare, față de posibilitatea de a ajunge la cuceriri statornice chiar și prin acele modalități contemporane de practicare profesională a filozofiei, care își propun obiective mai modeste și nu dorește, totodată, să urmeze îndemnul sceptic al renunțării la exercițiul filozofic al rațiunii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ce refuză să recunoască existența Zânelor. Corul mamelor are în chip vădit rolul de a susține credința populară într-un univers împânzit de personaje fantastice, credința spectatorului naiv, a spectatorului cu suflet de copil, și de a se opune „lucidității” bănuitoare, care se îndoiește că pot exista pe lume și Zâne rele, și vrăjitoare - într-un cuvânt, că poate exista magie. Scepticul nu are ce căuta printre slujitorii teatrului, el nu are nimic în comun cu esența acestei arte. Partitura lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar zice că altul mă privește. Deși cred că altul mă și privește. - Dar dumneata, a conchis, Întorcându-se pe Îndelete spre pictor, nu te-ai schimbat prea mult. Avea un ton bizar. Faulques l-a interogat cu o privire bănuitoare, În tăcere, și l-a văzut ridicând ușor o mână, de parcă Întrebarea lui neformulată n-ar fi avut sens. Nimic deosebit. Treceam pe-aici și-am vrut să te salut, spunea gestul. Ce altceva vrei să vreau? - Nu, a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vase pentru vopsele, cârpe și peneluri (albumul cu fotografii era tot acolo), cărțile puse grămadă pe jos și pe treptele scării În spirală, care ducea la catul de sus al turnului. - Întotdeauna dormi sus? Pictorul de război l-a privit bănuitor, fără să răspundă, și celălalt s-a schimonosit batjocoritor. — E o Întrebare nevinovată, a spus. Curiozitate față modul dumitale de viață. — Era chiar să comit impertinența de a te Întreba dacă dormi singur, a adăugat Markovic. Locul acesta se numește
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai larg. - Haida-de, a spus. Cum arată? - Habar n-am. Nu-i știu decât vocea. Zilnic la aceeași oră. - N-ai văzut-o În port? - Niciodată. - Și nu ești curios? - Relativ. O pauză. Markovic nu mai zâmbea. Privirea Îi devenise bănuitoare. Inteligentă. - De ce-mi spui asta? - Fiindcă mă Întrebi. Celălalt și-a potrivit ochelarii cu un deget și a tăcut o vreme, privindu-l. Apoi s-a așezat pe o treaptă a scării, lângă cărți, și, fără să-și ia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]