546 matches
-
fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din cap nedumerită și ridică din umeri. Nu putea pricepe de ce-i Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă. Se întoarse spre ceilalți și spuse cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi strigă spre Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă. Se întoarse spre ceilalți și spuse cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi strigă spre Bărzăun, ca și cum ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi strigă spre Bărzăun, ca și cum ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altceva. Nu auzi nici cînd îl strigă Ilinca să-i ofere o bucată de plăcintă cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru de nerecunoscut. Se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre o lespede, cînd spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum de le-ai putut vedea și pe astea? Dar despre ce-i vorba? întrebă fierbînd de curiozitate Ilinca. Spuneți-ne și nouă! Semnul ăsta reprezintă soarele, iar ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ăsta reprezintă soarele, iar ăsta de aici luna, răspunse actorul punînd degetul arătător pe fiecare semn. Așa apar ele pe stema Moldovei din cele mai vechi timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape. Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că semnele astea indică sigur că pe undeva, pe-aici, trebuie să fie o intrare secretă în hrubele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
indică sigur că pe undeva, pe-aici, trebuie să fie o intrare secretă în hrubele din peretele de stîncă. Cine nu vrea să creadă, n-are decît să plece acasă! Nimeni nu mai zise nici pis. A-l contrazice pe Bărzăun într-un asemenea moment și-n fața unei astfel de perspective, însemna un risc prea mare. Așa că se mulțumiră cu toții să-l privească cu admirație mută, dar și cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-l privească cu admirație mută, dar și cu destulă invidie. Nea Petrică pocni din degete în felul său și zise convins: Cred că ai dreptate, savantule!... Dar unde-ar putea fi oare o asemenea intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar nu reuși nici măcar s-o clintească. În schimb își putu da seama că acoperă o intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stîncă, spre inima întunericului nesfîrșit. Cîteva clipe rămaseră cu toții mai încremeniți ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai bine ca niciodată, că degeaba o mai așteaptă în poiana lui de mult pustie... Ilinca nu putea fi niciodată aidoma celei din visele lui. Dar totodată își dădu perfect de bine seama că nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care ținea negrăit de mult, se duse s-o cheme ca să i-l arate. Învățătoarea însă îi spuse că n-are timp atunci, deoarece trebuie să urce în pod niște cîrnați la afumat, dar că o să-l vadă ea altădată. Bărzăunul se întorsese trist, fără să-și poată da seama cum de refuzase învățătoarea să vadă un lucru atît de frumos. Noroc însă că nu venise! În lipsa sa de lîngă omul de zăpadă, alți copii l-au ales drept țintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate-i sînt străine lui... Ilinca devenise deja o amintire... Nu mai fu în stare să spună nimic și fu ultimul care intră în tunelul ce ducea în bezna din inima muntelui. Nu știu dacă am făcut bine citindu-i Bărzăunului, pînă aici, întîmplările prin care a trecut atît el cît și prietenii lui. În loc să-l bucure, așa cum mă așteptam, a lăsat ochii în jos și a tăcut mai multă vreme. Apoi, fără nici un alt cuvînt, m-a rugat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tăcut mai multă vreme. Apoi, fără nici un alt cuvînt, m-a rugat să nu mai scriu în continuare. Adică de ce să nu mai scriu? l-am întrebat eu surprins. Așa... N-are rost. Cum n-are rost? În loc să-mi răspundă, Bărzăunul se uită spre pădure și clipi de mai multe ori. Și cu marea ta descoperire cum rămîne? am strigat eu supărat. Eh, făcu el parcă scîrbit, dă-o-ncolo de descoperire! Cum, adică, s-o dau încolo?... Ce-nseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-nseamnă asta?... Doar s-a scris în toate ziarele și revistele despre tine și descoperirea ta, s-a vorbit și la radio și televiziune, ai fost și filmat... de ce să nu mai scriu în continuare? Așa! se răsti la mine Bărzăunul întorcîndu-mi ochii de ied părăsit... Pentru că totul a fost frumos pînă am ajuns acolo... sus... Nu-nțeleg. Eh, ce știi tu!... Și clătină din cap, cu atîta tristețe, încît mi-a fost rușine de mine că pot fi atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
freamăt al dragostei 5 Comoara din Dealul Ursului 11 Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare 52 Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană 76 La drum! 85 Întîmplarea de la mlaștină 93 Piatra Domniței 101
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag foloasele 164 Unde se vede că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei 175 Unde se vede cum s-a convins Bărzăunul că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie 187 Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că în numeroase cazuri muzele marilor creatori pot fi schimbate dintr-o singură trăsătură de condei 175 Unde se vede cum s-a convins Bărzăunul că lîngă orice înălțime cucerită se ascunde și o prăpastie 187 Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate termina niciodată așa cum ar vrea cititorul 196 În colecția Ulița copilăriei au apărut: Iuliana-Claudia CIOFU, Ana-Maria OVADIUC, Puck și graurul argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
până marți, când mă duc la târg.” „N-ai întrebat-o pe Zâna?” „Nu, că numai ce am intrat pe poartă.” „Pe dracu...Cine știe de când stai tu aici?...” Gânduri de acest fel îi umblau prin cap lui Mitruță, ca bărzăunii...” Da’ nu ajung eu acasă? Numai odată să-l mai găsesc eu pe Iordache la mine, că...” Gândul vrăjmaș se frângea însă aici. „Adică cum să-i spun eu lui Iordache așa ceva? Suntem doar prieteni și vecini...” Intre timp, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]