5,989 matches
-
în care, secole de-a rîndul, filozofii au trecut drept posesorii solari ai adevăratei cunoașteri. Dar azi cursa s-a încheiat. Filozofia tradițională a murit, iar diagnosticul e simplu: deces prin epuizarea resurselor interioare. Așa cum, în cazul organismelor programate genetic, bătrînețea aduce cu sine o sleire treptată a energiei interioare, tot așa filozofia a atins limita maximă a extenuării. Ceasul ei biologic a bătut, apoptoza s-a declanșat și a urmat moartea fiziologică prin secătuire lăuntrică. În mod paradoxal, simptomele acestei
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
unuia din cei mai fascinanți scriitori ai veacului trecut. Sunt înamorat de biografiile scriitoricești și cred că o bună investigare a vieții e mai utilă decât multe exegeze ce se pierd în amănunte de genul "frecvența paragrafelor în proza de bătrânețe a geniului mort în adolecență" (!) Știu, desigur, că între "eul social" și "eul creator" există arareori legături. Am sugerat acest lucru atunci când am pomenit de discrepanța gigantică între scrisul și comportamentul unor autori contemporani. N-am să înțeleg niciodată cum
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
Ceea ce îl deosebește pe arhitect de albină este faptul simplu că arhitectul construiește mai întîi în cap, cîtă vreme albinuța o face direct în stup, și nici după aceea nu-și pune prea multe probleme din pricina simplă că moare de bătrînețe. Așadar, spre deosebire de gîze, de pești, de păsări și de minunata lume a mamiferelor - cel puțin pînă la proba contrarie -, omul are imaginație, proiecte și fantasme. Dacă imaginația și proiectele intră în discuție ceva mai tîrziu, atunci cînd trebuie să dovedești
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
recent pentru lansarea volumului „Cultura muzicală în structura muzicală pe teritoriul jud. Prahova”, autor prof. dr. Al . I. Bădulescu. În acest ceas sărbătoresc, îi adresăm maestrului Petre Codreanu, cele mai sincere urări de sănătate și putere de muncă, tinerețe fără bătrânețe pentru a desăvârși toate proiectele aflate pe agenda și masa sa de lucru. La mulți și fericiți ani, stimate maestre Petre Codreanu!
PETRE CODREANU - 80 by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83383_a_84708]
-
spună), iar creatorii basmului cult european sînt O. Perault și C. Anderson (?!). Și așa mai departe, pînă la nefericita mochetieră, din ograda romantismului românesc. Iaca izvorul perlelor școlare, universitare... De nu s-ar uita imediat, ar scîrțîi pînă la adînci bătrîneți în cultura generală. Decît să știi, așa pocite, nume de scriitori și de opere, mai bine să nu le știi deloc! Citind referatul, îți spui că furnizorul și cumpărătorul de asemenea marfă se joacă de-a tăntălăul și gogomanul. Numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
orașule al meu, în toate parcurile tale înfloresc cornii, iar în grădini magnoliile, când sângele ni se primenește de primăvară, parcă te înțeleg mai bine. Poate unde ne asemănăm. Și, oricum, după atâta vreme împreună... Să-mi fi târât papucii bătrânețelor prin Valparaiso sau Bogota - ba chiar să fi călcat pavelele Parisului, inclusiv pe aceea mai adâncită care i-a stârnit lui Proust mecanismele recâștigării timpului - ce-aș mai fi plâns după tine!
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
m-am simțit, și eu, deodată, foarte bătrân... * 17 octombrie 1957. Am suferit cu Frédéric și cu doamna Arnoux la sfârșitul Educației sentimentale. Ce ciudat, era ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
tot acest timp, Florentino numără clipele celuilalt, iar momentul decesului îl găsește la post, acționînd prompt, trecînd peste respingerea inițială a văduvei îndurerate pentru a ajunge la inima ei cu răbdare și prin experiența amantului versat. Scena de dragoste la bătrînețe nu are nimic grotesc, aș putea spune că regizorul a știut să evite o catastrofă, în mod clar însă, un mic dezacord vine dintr-o îmbătrînire nereușită sub aspectul machiajului, dar și al prestației actoricești a Giovannei Mezzogiorno care nu
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
în mod clar însă, un mic dezacord vine dintr-o îmbătrînire nereușită sub aspectul machiajului, dar și al prestației actoricești a Giovannei Mezzogiorno care nu reușește să țină pasul cu Javier Bardem. Cu toate acestea, relația dintre amanții ajunși la bătrînețe are farmecul ei, scena cu pălăria de pai indicîndu-l, sub aparența jovială, pe puternicul director al companiei fluviale, mustața în furculiță și încercările stîngace de a săruta creează un impact emoțional pe care regizorul a știut să-l exploateze aproape
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
se duce des la biserică), și ea îi spune geloasei: e o prostie la vârsta ta să cauți probe și să dovedești că bărbatu-tău te înșeală. Ei, ce-i cu asta? - așa-s bărbații, nu te-ai convins până la bătrânețe... - Da, dar de ce? nu se lasă femeia, gelozia e boală mare de tot... - Mai mult de otrava ta din gură, îți faci... rău cu mâna ta... Detectiva acceptă. în schimbul unei rochii și al unei perechi de pantofi nepurtați, dar noi
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
conștiințe mereu torturată de neliniștea contactului cu lumea în care s-a simțit, oriunde, străin, satisfăcut însă de consecvența atitudinii, dar nemulțumit de... ființarea sa socială." Surprinzător este faptul că, în sinceritatea sa absolută, Emil Cioran își mărturisea oroarea de bătrînețe. încă din 8 septembrie 1968 îi scria lui Arșavir Acterian: "N-aș fi crezut că o să fiu cândva victima Ťcomplexuluiť bătrâneții, că o să suport chinurile ŤTimpului regăsitť." Iar după aproape 20 de ani, la 13 iulie 1986, avea aceeași senzație
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
nemulțumit de... ființarea sa socială." Surprinzător este faptul că, în sinceritatea sa absolută, Emil Cioran își mărturisea oroarea de bătrînețe. încă din 8 septembrie 1968 îi scria lui Arșavir Acterian: "N-aș fi crezut că o să fiu cândva victima Ťcomplexuluiť bătrâneții, că o să suport chinurile ŤTimpului regăsitť." Iar după aproape 20 de ani, la 13 iulie 1986, avea aceeași senzație: "Bătrânețea e o umilință de fiecare clipă." Acuzația sau insinuarea că Emil Cioran, remarcabilul stilist al limbii franceze, și-ar fi
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
încă din 8 septembrie 1968 îi scria lui Arșavir Acterian: "N-aș fi crezut că o să fiu cândva victima Ťcomplexuluiť bătrâneții, că o să suport chinurile ŤTimpului regăsitť." Iar după aproape 20 de ani, la 13 iulie 1986, avea aceeași senzație: "Bătrânețea e o umilință de fiecare clipă." Acuzația sau insinuarea că Emil Cioran, remarcabilul stilist al limbii franceze, și-ar fi denigrat limba maternă, limba română, este contrazisă de corespondența sa. De pildă, la 15 aprilie 1971 îi scria fratelui său
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
moștenit, pare-se, și pe acestea. Cum spui despre propria-ți relație cu tatăl: îmi lipsește enorm, îmi stăruie mereu în minte; lângă fotoliul în care obișnuiesc să-mi petrec acum serile am lipit o fotografie de-a lui de bătrânețe, stând în același fotoliu; îmi mut privirea de la ecranul televizorului la el și înapoi... Ce daruri ți-a făcut șansa de a-ți face studiile la Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad)? Acolo, în Rusia, te-ai apropiat de continentul care
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
capăt adolescenței lui Felix și va reprezenta începutul sfîrșitului pentru comunitatea sașilor din România sau, cum spune hîtru unul din personaje, despre invazia rușilor: Exitus Lethalis. Privind înapoi cu nostalgie la o perioadă aureolară, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe, Radu Gabrea desfășoară povestea între două acolade identice, ultima noapte de dragoste și o reală noapte de război, o zi mai lungă decît veacurile în care comunitatea sașilor a dus o viață tihnită construind solidarități ce se dizolvă dintr-o dată
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
minunată"), umor, bufonade, fantezie, feeric, fabulos, legendar (Creangă, Eminescu, Ispirescu). Oare această rețetă nu convine și cărților pentru maturi? Noi, cei mai vârstnici, nu citim oare cu aceeași emoție și uimire a copilului, "Făt Frumos din lacrimă" sau"Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". Așa că ne punem întrebarea. Oare Jack London sau Dickens au scris special pentru copii? Dar Saint-Exupéry, Hugo sau Jules Verne? Om de bibliotecă, Iuliu Rațiu trece în revistă aproape toate producțiile literare, din cele mai vechi
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
de câteva dâre adânci, era un om de-o delicatețe infinită. Vorbea rar, iar privirea părea să urmărească peisaje accesibile numai lui, dintr-o lume neștiută. Am avut un șoc... cultural când, pe la cincisprezece ani, am văzut o fotografie de bătrânețe a lui William Faulkner. Asemănarea cu bunicul era atât de izbitoare, încât m-am decis pe loc să-l citesc. Am mai scris despre acest episod, așa că n-am să insist. Mă întreb, însă, dacă există o tipologie anume a
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
muzica de fond a Scrisorilor. După ce și-a petrecut întreaga viață în vîrful piramidei sociale, cunoscînd personal principalele figuri ale secolului al XIX-lea românesc și contribuind el însuși la construirea istoriei noastre, Ghica își scrie singura operă importantă la bătrînețe, realizînd faptul că nimic nu e durabil pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Ion Ghica. Tradiția literară l-a calificat pe "marele duce", pe Saint-Simon, drept grincheux. Epitetul i se potrivește ca o mănușă și lui Ghica, personaj turbulent și mai degrabă antipatic în timpul vieții sale politice, dar scriitor de mare clasă la bătrînețe, cînd s-a apucat să-și descrie contemporanii dispăruți, fixînd pentru eternitate imaginea unei lumi frămîntate, dominate de incertitudini, aspirînd spre lumina și pacea pe care doar autorul le mai apucase.
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
ale secolului XXI. Dacă nu ne putem cumpăra un deux-pičces Chanel, măcar putem să lăsăm în urma noastră efluvii ale aceleiași mărci. Acest Eden este al tuturor, este de ajuns să treci pragul la Sephora. Infernul olfactiv nu mai există. Boala, bătrânețea și moartea sunt inodore. Iar oamenii par să sufere toți de anosmie. Imaginea majoritară este aceea a unei femei frumoase, seducătoare, purtând bijuterii (la care renunță!). Din când în când este însoțită 32, dar cel mai adesea ne fixează cu
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
bazat pe scălămbăieli și pe o actorie aproximativă) nu e deloc sigur că îl va stârni și printr-un text scris. Femeia, ah, femeia! "E ușor să fii virtuos în pustiu", se spune. Pentru vedete cea mai mare pustietate este bătrânețea. Trupul te lasă, pungile de sub ochi nu mai dispar cu niciun miraculos balsam, oboseala se instalează rapid și tot mai des îți dorești să stai întins pe canapea, cu telecomanda în mână. E vremea fie a rememorărilor, fie a evaluărilor
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
alte acareturi" (forum.poweraudio.ro); "ai vrea pe unul care vrea mașină de servici, telefon, carte de muncă, bonuri de masă, asigurare medicală, prime de sărbători și alte acareturi?" (yuppy.ro); "oricum, părinții urmează să fie Ťtunșiť, mai târziu, până la bătrânețe, de bani, de putere, și de alte acareturi" (9am.ro). Singularul se folosește într-adevăr și cu sensul de "lucru fără importanță, fără valoare": "și nu ai cum să compari o capodoperă cu un acaret" (forum.bugmafia 93.ro). În
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
și vag etnografic, își descoperă lent propriile sale capacități lăuntrice, schimbîndu-și interesul și tensiunile în funcție de orientarea interesului și a gîndirii artistului către spațiul religios și metafizic. Creator al școlii noastre de grafică, el și-a mîntuit la maturitate și spre bătrînețe toate excesele și cochetăriile cu regimul comunist, altminteri explicabile istoric și psihologic, printr-o riguroasă și profundă activitate artistică, morală și pedagogică.
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind încet, cetățile semețe Cum lutului nimicitor se-nchină, și bronzul scrijelit de bătrânețe; Când am văzut oceanul cum inundă Regatul țărmului învins, și lasă Un alt pământ, în urmă, să-l pătrundă Învingător, din furia retrasă; Când am văzut că lumea e mișcare Sau scurt popas în drumul către moarte, Am înțeles că
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
imediat pe bază de chitanță; sau (probabil o comparație desuetă, sugerând trenuri trase de locomotive cu abur și compartimente rezervate exclusive doamnelor) abandonate într-unul din locurile special amenajate pe drumurile naționale. Suntem astfel preveniți să întâmpinăm aparentul paradox al bătrâneții, acea evocare a anilor de început, care capătă mult mai multă animație decât anii de mijloc. Dar asta nu pare decât să confirme că totul stă bine undeva sus, într-o unitate de stocare cerebrală, indiferent că o putem accesa
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]