592 matches
-
purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
redingota lungă, albăstrie, fundul i se contura plin, bombat. Parcă avea un ceaunaș sub încrețiturile hainei. „O poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ne-a arătat căsuța din dreapta, pe lângă care tocmai trecuserăm: - O să stați acolo. Mai aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De nu știu unde, își făcu apariția o bătrânică subțire și iute. - M-ai chemat? - îl întrebă ea cu glas aproape răstit. - Du pe domnii profesori la cameră și dă-le și așternuturi că or să stea la noi. - Tot acolo? Că mai este și celălalt. - Lasă că se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește o nouă monedă aruncată În fugă de o tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
renumit, alături de cel din Montpellier. Inființat în secolul al XI-lea, prioratul a avut o faimă deosebită în întreaga creștinătate apuseană. Imi continui drumul și ajung în satul Soumont, unde mă opresc, căutând apă. În curtea unei case văd o bătrânică căreia îi cer un pahar cu apă, iar ea îmi oferă o sticlă pe care a scos-o din frigider și pe care am băut-o imediat, iar ea mi-a umplut-o din nou. Inainte de intrarea în sat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a mamei lui. Bucătăria ei era un adevărat miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cursul dimineții; nu era încă vindecat, continua tratamentul medical acasă. Faptul presupunea o prealabilă înțelegere între ei.) I-am aflat adresa din fișier și iată-mă în strada Clopotarii Vechi sunând la ușa unui apartament de la etajul al cincilea. O bătrânică (probabil servitoarea) veni să-mi deschidă. ― E acasă domnul Nenișor? ― Da. Sînteți doctorul? ― Nu. Anunță pe avocatul Petrican. Am așteptat câteva minute până să se întoarcă. Încă nu știam ce trebuia să fac în caz că ar fi refuzat să mă primească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine. Mergea la colindat împreună cu străbunicul meu. Era o casă unde locuia o bătrânică ce nu le deschidea niciodată ușa... Era de fapt o femeie singură care nu avea ce să împartă cu ceilalți, probabil că doar se bucura de cân tecele colindătorilor... Iubesc Crăciunul! Îl aștept cu nerăbdare și-mi doresc ca toți
ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
nu mă fi vizitat niciodată) găsesc că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care am făcut-o să-mi apară-n cale... Am plătit garderoba și ușa turnantă ne-a scos în aerul încremenit. Oh, dar asta nu-i căldură, o doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai este sfințită sau trebuie să o sfințesc din nou”... „Pentru suflețelul tău curat, Alexandra, sigur brățara a rămas sfințită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură și să rămâi cu inimioara împăcată...” Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Și iconițele aiestea mititele cu sfântul le dați degeaba”? 45 „Nu degeaba, vi le dau cu binecuvântare. Bucurie sfântă vă doresc!”. „Părinte ne-ați adus în aceste zile Ierusalimul la Fălticeni. Nu-mi vine să cred!”. „Nu eu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tale de identificare, ți se recomandă mai știu eu ce aberații. Chiar mai zilele trecute, se plângea un cetățean în ziar povestind cu năduf: „Am sunat aseară la 112, că un cetățean beat a lovit cu pumnul în față o bătrânică, de i s-a umflat instant jumătate de față ( tipul a lovit fără nici un motiv, doar că se distra si el) și știți ce mi-au spus ăia, (după câteva minute de dat date personale, etc.): bătrâna să-l identifice
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în filme, ca o omidă după metamorfoză: bucuroși, dezmorțiți și cu un zâmbet larg pe buze. La mine exact contrariul. Înainte de micul-dejun, mama mi-as pus să trec, în drumul meu spre Kristine - o prietenă bună - pe la doamna Gilbert, o bătrânică enervantă ce vinde morcovi și mereu îmi povestește despre „marea ei idilă cu un filosof”. Urăsc casa ei! E plină de pisici! A aprobat din cap, schițând un zâmbet fals, după care mama sa a plecat la muncă, iar eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Vacanța mare Îmi amintesc cu drag de vacanța de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zile și două nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic de sfială. Dar, cum intrase, fusese zărită de o bătrânică, care, foarte ospitalieră, o luă la ea acasă. Chiar dacă bătrâna nu avea condiții, a luat-o pe fată să o ascundă o perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că, dacă este prinsă, va fi omorâtă, a fugit din nou
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus care Încotro Încercând să-și salveze hainele de Înmormântări, tot mai dese În ultimul timp, și pantofii permeabili, deși erau din piele. 12. Seara s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iese la înaintare cu tot efectivul, ca să pună mâna pe criminal și să le arate alegătorilor că ratificarea Propunerii B le-a adus o poliție veșnic trează. — Poate că n-a fost o fetiță chiar așa de cumsecade. Poate că bătrânica pe care a ucis-o Nash era bunicuța preferată a cuiva. Poate că iei cazul ăsta prea personal și poate că ar trebui să lăsăm Biroul să se ocupe de problemă și să ne întoarcem la treaba noastră înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia să-mi mă pătrundă până la piele. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul cu scara să se apropie de un alt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am În minte tot timpul faptul că, atunci când vând un pachet de acțiuni la o companie aeriană În valoare de trei milioane de dolari, cum am făcut azi-dimineață, mă număr printre singurii oameni din lumea asta care pot lăsa o bătrânică din Dumbarton fără pensie Într-o clipită. Dar nu-ți face griji, Julian, stagiarii primesc o sumă limitată cu care pot face tranzacții. O să vă dăm 50 000 la Început, ca să exersați. Obrajii lui Julian Își schimbă culoarea de la somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Există doar bucuria înaintării, a descoperirii, îmbucurarea fiecărei clipe cu astfel de întâmplări, alinătoare. O femeie, o floare, un surâs, un măr, o șoaptă, o pierdere de nori, jocul luminii într-o fereastră, fluturarea unor steaguri pe un acoperiș, o bătrânică scotocind în poșeta ei ponosită și câte alte și alte astfel de sclipiri din minunea Lumii nu ne sunt date, tocmai spre a nu fi niciodată singuri. Femeia celor o sută de pași face parte din tainele acestei vieți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]