587 matches
-
timp am primit alte două oferte de muncă. Prima dată a venit o doamnă de vreo 60 de ani, m-a con dus cu mașina la mama ei. Era un apartament de oameni mici de statură (și de suflet). O bătrânică de vreo 80 de ani, cu privire vicleană, îmi arăta camera de zi, camera mea, bucătăria și simțeam că e genul care ți se uită în farfurie când mănânci. Ea era micuță și toate obiectele păreau și ele liliputane. Probabil
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
șmecherește, ca și cum, ca și când... Muncești orice, cei din țară așteaptă bani, ai nevoie de acești bani să-ți justifici propria dezrădăcinare. Într-o toamnă oarecare l-am sfătuit pe un tânar din România să meargă la cules de struguri la o bătrânică din vecini. Plătea bine. Răspunsul a fost: — Da’ ce, sunt fraier să mă duc la cules? Chiar așa am ajuns? Am rămas fără cuvinte! Insatisfacția profesională e doar a unora! Scrisoare Anumite voci din țară susțin că îndreptarea tinerilor spre
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
inferioară gol-goluță. O dilemă groaznică ... dar ... fie ce-o fi ... și iată-mă în plin trotuar juma-juma și înghețat bocnă. Nu era nimeni pe trotuarul meu, dar ... de pe trotuarul de vis-a-vis (dinspre Spitalul de Urgență) mă văd asistat de o bătrânică cu o rață în brațe (cobora probabil în piața mare de la Sf.Spiridon). Văzându-mă ieșind pe geam și holbându-se la jumătatea goală ... am lăsat-o făcându-și cruce după cruce (desigur convinsă că am fost prins de bărbatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de halul în care apăream ... ea încremenește pe loc într-un râs nestăvilit în fața unei duble panorame: eu gol cum, cică, nu mă mai văzuse (e adevărat că pudic am fost și am rămas toată viața) ... iar pe trotuarul celălalt, bătrânica își făcea niște cruci atât de mirate încât a scăpat și rața din brațe și tot nu se mai lăsa dusă. În cele din urmă soția mi-a făcut loc să intru ... dar nici acum nu știu dacă asistenta mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
chiu, cu vai, cerșind cu privirea, de un pîlc de oameni așezați în jurul unui "prie-Dieu". Printr-un fel de minune a fenomenului de compresie și printr-o culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o smochină, cu părul ca beteala de pe bradul de Crăciun și o pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
brancardieri, cu halatele trase peste hainele groase. Coborau în curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se știe sau că se știe prea bine. Deținea taina acestor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
anunța frumoasă. Ieși în curte. Motea, care-l aștepta, dădu fuga să-i deschidă poarta mare. O înhăță, o săltă în brațe ca pe o pană și o învârti de două ori în aer, înainte s-o lase jos bună-întreagă. Bătrânica se așeză pe trepte râzând în pumni: e nebun locotenentul, asta mai lipsea! Își deschise singur poarta, săltă în șa și, înainte de a porni, îi trimise o bezea din vârful degetelor. Motea își ascunse fața în basma, tulburată ca o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și se duce la casa mirelui, se joacă și se cântă fiecare lucru din zestre. Druștele și nevestele tinere bat palmele în ritmul melodiilor și nu încetează până nu au "scuturat" fiecare "piesă" din lada de zestre. Pe de lături, bătrânele, cu mâna la gură, își exprimă nedumerirea: Oare s-a scos toată zestrea? Mai este încă multă? Nu vezi dragă, ce înzestrată este mireasa? Cinste mamei care a lucrat-o! Multe dintre ele, se duc cu gândul la fata lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aveam ce face. După mausoleu s-a terminat urcușul și mi-am pus flaneaua groasă, fiindcă la vale nu mai era nevoie să dau din picioare și m-ar fi putut lua frigul. Dintr-o casă stingheră a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a jucat Întâia oară, la Iași, la Teatrul Național, la 14 noiembrie 1927, cu mare succes, asistând și directorul Teatrului, Mihai Sadoveanu, care mi-a zis (făcându-mi-se și mie cinstea de a fi În loja lui) „e admirabilă bătrânica”. Nora Niculescu-Marinescu, artistă de operetă de mare răsunet În tinerețea ei, (soția avocatului Gogu Niculescu) din Fălticeni, cu locuința pe Strada Mare colț cu str. Vârnav, lângă „Adormire”, i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care nu sunt nici ele prea solicitate. Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului Masturbarea de Salvador Dali. Două bătrânele care o încadrează ascultă cu multă atenție. Renunț, după ce mai străbat câteva săli cu abstracționiști și cubiști. După impactul Prado, ceea ce văd aici mi se pare o palidă replică a modernității, de care acesteia ar trebui să-i fie rușine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În februarie-aprilie 1962, la terminarea colectivizării. A fost prima iarnă În care am dormit Într-o cameră neîncălzită, acoperit doar cu o pilotă (o plapumă plină cu puf de gâscă). Nu simțeam frigul decât foarte puțin Înainte de culcare. Gazda, o bătrânică ce nu știa un cuvânt românesc, Îmi punea la picioare sticle cu apă fierbinte și totul devenea O.K. În schimb, În 3 aprilie, am fost Înzăpeziți timp de 3 zile, fiind complet lipsiți de orice legătură cu lumea. Cred
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Dar cum finanțe nu avea și nimeni nu se grăbea să facă vreo donație cred că au cam rămas pe loc. Dar S-a Îndura Milostivul Dumnezeu la inima românilor să se facă auzit acel apel. Îmi amintesc de o bătrânică văduvă de peste 80 ani din județul Botoșani pe nume Calancea Profira din satul Bajura. A trimis de două ori bani la Sfintele Locuri. A vorbit cu prietenele ei, au pus la un loc și au trimis de două ori câte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
găsit În drumul meu Ne unim În gând și-n vorbă În credință și prin fapte Făcând voie Lui Hristos, Căutând a Sa cale Mulțumesc Stăpânul meu, Că În cale, Tu mi-ai scos Un popas cu dar frumos O Bătrânică... O văduvă era, Și Mandica se numea! Prietena mea! (A plecat la Domnul În 09-01-2008, o regret mult, Dumnezeu s-o ierte!) Duhul Sfânt 21.02.2013 El vine la noi Să ne scoată din nevoi Duhule Sfinte Luminate Te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pentru a fi ascultați în cabinetele lor. Îmi vine însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
picioarele pe trotuar, imagine vie a acelei „Mors Syphilitica“ din gravura lui Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și cu pantofii lor prea mult purtați pe ulițe. (Îmi vine să las cât colo pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fim la spital. Între timp, În Încăperea mizerabilă a Giocondei care servea ca bucătărie, restaurant, spălător, sală de mese și veceu pentru cîini și pisici, se adunase o gloată pestriță: proprietarul, cu filosofia sa elementară de viață; Doña Carolina, o bătrînică surdă și săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pe drum ne-am alăturat unui grup mai mare și mai umblat prin acele locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Tomnaia noci, Dasfidanie, mama...: Pasolstvo... ambasadă... rumînskoie pasolstvo! Sau rumînskaia? Am străbătut peronul întrebând, fără să aștept răspuns, și Cuda rumînskoie pasolstvo? Și Cuda rumînskaia...?, genul adjectivului mărindu-mi spaima; mă loveam de oameni, alternând femininul cu neutrul; până când o bătrânică m-a luat de mâna în care țineam valiza și m-a dus la o stație de autobuz spunându-mi (sau așa mi se păru): spakoina ingheală... spakoina ingheală..., acest ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dârjei și omul lăsa dârjaua să se învârtă în mâini când bătea cu îmblăciul în Tinărog, așa-i zicea la grădina grofului. Era o șură mare care a stat până după primul război, acolo îmblăteau oamenii secara toamna. Spunea o bătrânică, aveau bote de lemn pentru apă și se duceau cu câte două bote în mână după apă la fântâna din sat, dar ei nu plecau de la grof cu botele goale, le umpleau cu secară și la Bușu era crâșma, da
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în trenurile de noapte, neluminate, încercam să desprind experiențe poetice din singu rătatea cu mine însumi (întîlnisem, în sensul ăsta, și nu știu ce cugetare în Caietele lui Camus) sau mă gîn deam la tipul din Pivnițele Vaticanului care-i făcuse felul bătrînicii ăleia - și, ajuns în Capitală, pierdeam ore întregi căutînd din hotel în hotel o cameră liberă (am dormit în mai toate hotelurile bucureștene și am avut ocazia să stau în cameră cu tot felul de oameni - de la tipi sănătoși care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
coliba cabinet, de acum prea bine cunoscută mie. Intrăm, el suflă niște fum în jur, apoi apare sora lui, o femeie frumoasă dar muncită de vreo 40 de ani, cu o fetiță de maxim trei ani în brațe și o bătrânică cocoșată pe care Alfonso mi-o prezintă drept mama lui, ambele purtând fusta dungată caracteristică tribului Tsachilla. Înghit în gol, șocată de evenimentele subite și îmi observ un gând trecător: CE CAUTĂ MAMA LUI AICI??? Alfonso îmi face semn să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că într-un moment critic i-am luat apărarea intuind că era acuzată pe nedrept și acum îmi mulțumea îmbrățișându-mă ca pe un adevărat părinte... Sau, mulți ani după această întâmplare, într-un loc deschis, în văzul lumii, o bătrânică cu tâmple argintii - că ale mele, erau albe ca neaua, mă sărută cu un sărut amânat timp de cinzeci de ani, tot pe motiv că tare mai eram bun ca om și profesor! Sigur, m-a flatat această afirmație și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]