942 matches
-
libertatea. În țara de baștină el suferise de zgomotul tăcerii, înnebunind de gânduri fără glas. În cea adoptivă, deși are atâtea de spus, tace pentru că „vremea asprelor cuvinte / s-a cuibărit în noi cuvinte moi”. Libertatea se dovedește neputincioasă. Vag bacoviană, tonalitatea unor versuri din Testament (1991) evoluează spre Georg Trakl și Gottfried Benn (nu fără a trece și prin Lucian Blaga), devenind, cu intermitențe, un vehicul al grotescului terifiant. Imaginația edifică un spațiu de coșmar, de lume întoarsă pe dos
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
Alte studii despre literatura română sunt semnate de Nicolae Manolescu și Dumitru Micu (Viziuni inedite în romanul românesc contemporan, 6/1964), Tudor Arghezi (Pompiliu Constantinescu, 7-8/1965), Al. Piru (Arghezi, poet universal, 4/1966), Ștefan Aug. Doinaș (Despre structura poetică bacoviană, 6/1966), Ov. S. Crohmălniceanu (Ilarie Voronca, 5-6/1974), Eugen Simion, Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Virgil Nemoianu, Mircea Zaciu, Adrian Marino, Șerban Cioculescu, Mircea Iorgulescu, Gelu Ionescu, Vladimir Streinu, Georgeta Horodincă, Horia Bratu, Florian Potra, Dan Hăulică, Lucian Raicu, Andrei
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
versuri Cartea cu sânge, pâine și cocs, premiat de Editura Forum. Poezia de început a lui T. proiectează peisaje halucinante, imagini ale pauperității proletarilor și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al „ultimei crize”, pentru care întregul univers e o idee, el se simte atins de morbul îndoielii, al zădărniciei și, ca un
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
esteticului, fundamentală pentru modernism. Opera sa, aparent contradictorie și nu rareori dificilă, marchează efortul de asumare a tensiunilor erei postromantice și de înscriere a liricii noastre pe orbita „modernismului înalt”, însumând, ca într-o reluare cadru cu cadru, „miracolul arghezian”, bacovian ori barbian. Într-o literatură în care simbolismul, parazitat de elemente tradiționale, poartă epigonic pecetea romantismului eminescian și macedonskian, V. este reprezentantul emblematic al canonului modernist românesc. I. Vinea este dintre artiștii care au efectuat una dintre cele mai remarcabile
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de parfumuri” și
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
de viziunile morbide ale romantismului baudelairian. Temă obsedantă, destinul omului și al poetului, minat de contradicțiile interioare ale ființei, este tratată cu aplecare spre atitudinile extreme, cu preferință pentru imaginile funebre, pentru înmormântări și viziuni autoscopice. Este probabil cel mai bacovian dintre poeții români care și-au propus, programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
în imaginile amurgului și în sugestia tomnatică. Noul cavaler conferă melancoliei o notă întunecată, care se infiltrează, de altfel, în toate trăirile. E, de fapt, acum o triplă tristețe: una apocaliptică, determinată de sfârșitul de veac „infernal”, una de sorginte „bacoviană” (G. Bacovia e imaginat ca un nou „Mesia Vestitor de Alb și sigilând lumea cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
marginea textelor literare. Așa cum declară în prefața la Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică (1997), inițial teză de doctorat, intenția exegetului ar fi să „retrăiască pe Bacovia, în toate sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație, Cluj-Napoca,1989; Nudul și moartea, București, 1991; Marele Inchizitor, București, 1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
la metaforism și sintaxă. O disperare blândă se citește în jocurile cu moartea (Jocuri), în versurile religioase, ludic-ermetice (Dansuri). Poezia se zbate între tăcere și țipăt și trece nestingherită din regimul gratuității ludice în cel al tragicului. O anumită influență bacoviană (tristețea, motivul ploii, simplitatea melodioasă), perceptibilă în ultimele două culegeri, se identifică mai clar în Biserica ploii (2001) sau în Spălarea apei (2001), unde moartea e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
În eseul din 1963 „New Modes of Man’s Relationship to Man”33, Huebner, de pe poziții existențialiste și neoumaniste, evidențiase numeroasele și gravele insatisfacții pe care le provoacă, în practica școlară, celor implicați curriculumul tradițional. (Era un fel de imagine bacoviană a liceului „cimitir al tinereții”.) Concluzionase că depășirea acestei atmosfere cazone nu era posibilă decât într-un singur fel: făcându-l pe educator conștient de propriile limite, restrângând patternurile parentale și modificând limbajul pedagogic „clasic” în direcția promovării valorilor umane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
petrecuți la Paris, frecventează chiar mediile rebelilor literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în cercul solitarilor. Lucrurile se
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
din 2000). Debutează editorial în 2000, cu volumul Poezii. Încă din prima carte, lirica scrisă de P. are câteva caracteristici păstrate și ulterior: concizia expresiei, spontaneitatea stilului, conferite de simplitatea cuvintelor. Poeta realizează o confesiune lirică în versuri cu accente bacoviene, vizibile mai ales în componenta temperamentală. Versul e străbătut de tensiune lirică, rezultat al cultivării unei tematici bazate pe stări precum tristețea și nostalgia și al îmbinării dramatismului cu delicatețea: „Pretutindeni melancolie, / întuneric și umbre, / umbre și dragoste latentă,// Pretutindeni
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
literaturi „filoromâne” (Adrian Dinu Rachieru), în sensul că marele model, Nichita Stănescu, alături de Blaga și Arghezi, guvernează universul său liric. Este o poezie modernistă în linia neoexpresionismului tradiționalist blagian, frământată de îndoieli și revolte argheziene, uneori încărcată de o tristețe bacoviană și mai ales de un puternic lirism, care irupe în maniera impetuoasă a lui Nichita Stănescu. Lirica, directă, de tipul confesiunii adresate unei persoane anume (poemele sunt datate și, majoritatea, poartă o dedicație), este dominată de două mari teme: scrisul
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
Nichita Stănescu, în care analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García Lorca, Brecht, Neruda și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc către esența tragică a condiției umane într-o poezie cu certe accente bacoviene: „De câteva ceasuri prin oraș/ iubito ce singur/ înfășor firele de sânge ale unei priveliști/ [...] lumina ce galbenă/ se târăște pe ziduri printre crăpături/ înghițind materia” De câteva ceasuri prin oraș). E o poezie a realului în care „mirosul de
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Ca orice tânăr cu plete) definesc un univers tematic familiar. Nici absența titlurilor - soi de refuz de a deconspira esența poemelor - nu mai surprinde: „E destul de greu/ să fii titlul/ unui poem care de-abia începe” (E destul de greu). Influența bacoviană, diminuată, persistă încă: „Cu aripi mari și cu gheare/ deschis-am lada nopții/ și-n mica obscuritate/ cu tuse măruntă/ ce-ar fi putut fi plâns/ debarcarăm cu toții” (De la o temă bacoviană), în timp ce impulsivitatea neîmblânzită aduce la lumină o lirică
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
care de-abia începe” (E destul de greu). Influența bacoviană, diminuată, persistă încă: „Cu aripi mari și cu gheare/ deschis-am lada nopții/ și-n mica obscuritate/ cu tuse măruntă/ ce-ar fi putut fi plâns/ debarcarăm cu toții” (De la o temă bacoviană), în timp ce impulsivitatea neîmblânzită aduce la lumină o lirică „disidentă”, precum în această epistolă către poezie: „a cam sosit momentul să-ți schimbi puțin câte puțin concepțiile/ și să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ștefan cel
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și experiențele. Însă discipolul nu și-a urmat maestrul pe drumul ce ducea către simbolism. Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea. Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]