943 matches
-
spunem 25 iulie, totuși în timp util. Cred că depășirea cu o pagină n-o să vă pună în dificultate, ca de altfel întregul text în care încerc să fac o legătură mai adîncă între viziunea eminesciană a lumii și cea bacoviană (cele de pînă acum privesc doar la suprafață), pornind de la principiul de cunoaștere: lumea este reprezentare - lumea este reprezentarea mea, al doilea fiind conștient și teoretizat la Eminescu, dar prezent și la Bacovia, instinctiv și neelaborat. După oarecari căutări am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de "statistic perfect", poți să înnebunești!" A.V. Care este opinia lui Dan Grigore despre obligația oricărui muzician compozitor instrumentist sau cântăreț de a-și susține examenul de doctorat? "E îngrozitor. Mi se pare un lucru barbar! Există un vers bacovian: "Barbar cânta femeia-aceea". Și totuși, își luase doctoratul!... (râsete în sală). E un model, probabil. Și mai e ceva, aici: în '90 exista o sensibilitate a acelora care ajunseseră în fruntea Ministerului Culturii și a Ministerului Învățământului, respectiv domnii Pleșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ce scrie lasă impresia că este înstrăinat, exilat într-un teritoriu al morții: iarna aspră, pădurea pustie, sus - corbii neliniștiți, jos - haitele înfometate de câini. O sensibilitate ulcerată evocă un univers închis, care are toate semnele stranii ale nevrozei poetice bacoviene. Privirea neliniștită a autorului se răsfrânge mai mult pe date exterioare dar, acestea, printr-un transfer subtil de sensibilitate, devin stări sufletești, peisaje stranii, ca-n picturile lui Breugel, cu ierni grele, zăpadă multă și cu copaci goi pe care
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Ploaia devenea din ce în ce mai deprimantă: chipul cerului devenea tot mai posomorât... Am ajuns în holul de unde plecasem. Masa, scaunele și televizorul erau în același loc, în aceeași stare de tristețe, în același semiîntuneric sinistru totul în ton (cenușiu) cu vremea lacustrelor bacoviene (la fel ca starea mea interioară ). La un moment dat, pe neașteptate, am tresărit la auzul strigătului percutant, de chemare, cei drept cam scârțâit, al unei asistente simpatice: ,,domnule... intră!’’ Am urmat vocea care mă chemase și m-am conformat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
marginea textelor literare. Așa cum declară în prefața la Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică (1997), inițial teză de doctorat, intenția exegetului ar fi să „retrăiască pe Bacovia, în toate sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație, Cluj-Napoca,1989; Nudul și moartea, București, 1991; Marele Inchizitor, București, 1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
1965, 5001; Mircea Anghelescu, „Amiaza mării”, GL, 1965, 26; Crișu Dascălu, „Amiaza mării”, O, 1965, 8; Dumitru Micu, „Poezii”, RL, 1969, 9; Ileana Mălăncioiu, „Poezii”, LCF, 1969, 11; Dan Laurențiu, „Moralizând fără glorie”, LCF, 1970, 18; Gheorghe Tomozei, Sub violet bacovian..., RL, 1970, 20; Gheorghe Grigurcu, „Moralizând fără glorie”, TR, 1970, 22; Dana Dumitriu, Emoție vizionară, ARG, 1970, 10; Dan Mutașcu, „Alexandros”, O, 1971, 6; Nicolae Ciobanu, „Alexandros”, LCF, 1971, 22; Sanda Stolojan, „Alexandros” (poeme traduse în limba engleză), „Limite”, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
o dețin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe care o proiectează asupra ipostazierii poetului și a condiției lui. Poemele din volumul Anamnesis (1986), pedalând pe discrete acorduri bacoviene, sunt construite în jurul unor rememorări și trăiri revolute. Între ele, ciclul Cronica nopților și a anotimpurilor se evidențiază prin peisajele autumnale, desfășurate într-o fastuoasă, rafinată paletă cromatică. Prozele reunite în volumul Bătrânul anticar (1991) îmbină ingenios referințe livrești și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și experiențele. Însă discipolul nu și-a urmat maestrul pe drumul ce ducea către simbolism. Stări de spirit specifice vremii, unele aproape bacoviene, sunt prinse, în poeme precum Suflet gol, Sonete de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Alte studii despre literatura română sunt semnate de Nicolae Manolescu și Dumitru Micu (Viziuni inedite în romanul românesc contemporan, 6/1964), Tudor Arghezi (Pompiliu Constantinescu, 7-8/1965), Al. Piru (Arghezi, poet universal, 4/1966), Ștefan Aug. Doinaș (Despre structura poetică bacoviană, 6/1966), Ov. S. Crohmălniceanu (Ilarie Voronca, 5-6/1974), Eugen Simion, Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Virgil Nemoianu, Mircea Zaciu, Adrian Marino, Șerban Cioculescu, Mircea Iorgulescu, Gelu Ionescu, Vladimir Streinu, Georgeta Horodincă, Horia Bratu, Florian Potra, Dan Hăulică, Lucian Raicu, Andrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite, într-o ediție integrală, însoțită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale” (2001), sub îngrijirea lui Mircea Coloșenco. Critica literară nu și-a dat seama de la început de dimensiunea reală a lirismului bacovian. E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius (acesta mai aproape de adevăr în judecata lui de valoare), Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu recunosc originalitatea poetului, dar drămuiesc bine propozițiile când e vorba să dea o judecată de valoare globală. Impresia de monotonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine, pozele luate de la alții și care se văd, ca o cusătură cu ață albă la un costum de gală, nu strică tonalitatea și nu falsifică mesajul poemului. Un mesaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
urgență ale ființei instalate într-o solitudine grea. O singurătate, iarăși, lipsită de orgoliul încercat de romantici, o singurătate care nu eliberează ființa de circumstanțele constrângătoare ale vieții, ci o închide și o descompune lent și iremediabil. Mai mult, solitudinea bacoviană nu este niciodată singură, este înconjurată mai totdeauna de alte singurătăți mai mari: parcul din mijlocul orașului este solitar, piețele sunt pustii, hanul, drumul, odaia în care poetul așteaptă să se întâmple ceva și nu se întâmplă, totul, pe scurt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
abisală - frica de lucruri și frica de fantasmele pe care le fabrică imaginația. E greu de spus dacă există un spațiu de securitate (în sensul pe care îl dau criticii tematiști de felul lui Jean-Pierre Richard) în care spiritul liric bacovian se simte ocrotit. La prima vedere, spațiul de refugiu este spațiul singurătății (camera în care se izolează și unde ascultă tăcerile grele sau de unde vede prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul este, în camera străjuită de nămeți, un prizonier bucuros. Frica de elemente - sentiment dominant în poemele bacoviene - este înlocuită aici cu o scurtă stare de tihnă și desfătare: „Și vino și tu mai aproape; / Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. / Și toate din casă mi-s sfinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
desigur, și un joc, o trecere, sub ochii cititorului, de la poezia inimii la poezia poeziei. Într-un poem se ivesc numele lui Poe, Baudelaire și Rollinat, în alte versuri sunt invocați Eminescu, Heine și Lenau sau, mai aproape de stilul lirismului bacovian, Verlaine. Prezența romanticilor nu arată o afinitate estetică, deși există câteva accente eminesciene în poemele lui, ca, de pildă, în acest dialog cu umbra (o temă romantică răspândită): „Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... / Se întindea noianul de unde nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a versului eminescian: „Îți aduci aminte ziua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un violoncel care, încet-încet, prin acumulare de tonuri joase, dă o impresie extraordinară de suferință și de vibrație aproape maladivă a spiritului. Dacă nevroza are un sunet și are o culoare, ea are, în literatura română, culoarea și sunetul poemului bacovian. Spre deosebire de Arghezi, care încearcă toate temele și construiește o vastă mitologie lirică în marginea lor, autorul Plumbului trasează în jurul lui un cerc de mici subiecte și nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
în fine, amestecul de naivitate și poză satanică într-o lirică muzicală care încearcă, din loc în loc, să strice regulile retoricii. G. Călinescu vorbește chiar de „o retorică întoarsă”, însă retorica poetică nu-i răsturnată integral și consecvent în lirica bacoviană. Poetul, fidel programului lui Verlaine, încearcă doar s-o sugrume din când în când, desfăcând versul, rupând fluiditatea discursului pentru a-l recompune, apoi, în altă strofă. Multe versuri sunt emblematice tocmai prin prozaismul sau, mai bine spus, prin îndrăzneala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în același timp, atâta pregnanță și o așa de mare putere emoțională? Secretele poeziei moderne care, cum se știe, își caută sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]