569 matches
-
recunoașterea reciprocă a egalității de statut între principalele state. Aceasta poate fi considerată o progresie firească a afirmației lui Doyle, potrivit căreia respectul față de legitimitatea reciprocă și egalitatea suverană se află în centrul uniunii pașnice liberale. Un asemenea sistem de balansare între marile puteri este atât de sofisticat încât "balanța de putere" nu mai este cea mai potrivită denumire pentru a face referire la tiparul de organizare produs, din cauză că riscul unui război între marile puteri a fost efectiv eliminat. În schimb
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală este impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor principalelor puteri. Kapstein și Mastanduno susțin că variația internă observată de ei reflectă motivul pentru care impactul forțelor structurale care încurajează balansarea este relativ redus. Principalele puteri "merg pe sârmă" pe măsură ce negociază tensiunile dintre politica unipolară și competiția pozițională asociată ordinii emergente. Ele se întreabă dacă pot să meargă pe aceste sârme fără să cadă, și descoperă că "ordinea contemporană este stabilă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și din Asia de Est ar trebui să pună la încercare predicțiile modelelor concurente. Intervalul de timp analizat este deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma că acest interval nu este suficient de lung pentru ca tendințele de balansare să se dezvolte adecvat. Această afirmație a fost făcută recent de Mearsheimer (2001), de exemplu. Într-adevăr, această revendicare a dobândit greutate odată cu evoluțiile importante ce au avut loc în sistemul internațional după 1999. Ca urmare a crizei de la 11
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
le pot adopta din considerente practice, pentru că recunosc avantajele materiale rezultate. Wendt o numește internalizare de gradul întâi și, respectiv, internalizare de gradul doi. De exemplu, statele de la periferie nu vor deține capacitățile de urmărire eficace a unor strategii de balansare împotriva statelor din nucleul liberal. În mod similar, se poate ca statele să respecte cultura kantiană pentru beneficiile economice rezultate, de exemplu în termenii accesului la comerțul internațional cu nucleul liberal și la investițiile din partea acestuia. Statele care respectă normele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de cele absolute. Cercetătorii trebuie să testeze empiric neorealismul și instituționalismul în sistemul internațional emergent post-Război Rece (Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii au anticipat că, odată cu sfârșitul Războiului Rece, tendința sistemului internațional de a încuraja statele să urmărească strategii de balansare va însemna că o etapă a unipolarității dominate de SUA se va transforma într-o ordine multipolară mai complexă, predispusă la conflicte între marile puteri și chiar la război. Probabil că state de rangul doi importante, precum Germania unificată, Japonia
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în modelul liberal se consideră că gradul de variație indică un decalaj de internalizare, în timpul căruia statele sunt expuse la presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea atentă a viabilității pe termen lung a ajustărilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
securitate americano-japoneze. O structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților pentru menținerea securității internaționale între cele două puteri reprezintă o opțiune mai viabilă și mai durabilă pentru ambele țări decât încercările de a menține starea actuală sau de a urmări balansarea de putere. Japonia se confruntă cu un alt set de probleme în termenii diplomației economice. Pe parcursul anilor 1990, Japonia a menținut o strategie economică cu un caracter mercantilist distinct. S-a folosit de o diversitate de pârghii economice pentru urmărirea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
stabilească relațiile cu alte mari puteri pe un fundament pașnic. Dintre cazurile analizate, China pare că răspunde cel mai mult la acest set de stimulente. Chinei îi lipsesc pur și simplu capacitățile materiale pentru a urmări o strategie eficientă de balansare împotriva nucleului liberal, și are enorm de câștigat în urma colaborării economice extinse cu acesta. Alternativ, statele pot fi predispuse către acceptarea voluntară a normelor liberale de comportament. Germania pare să se potrivească acestui tipar de ajustare în mod mai clar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2001 și urmările lor au generat întrebări importante cu privire la durabilitatea tendinței de aliniere a marilor puteri, ce a caracterizat primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la viitorul sistemului internațional, la începutul perioadei ce a urmat euforiei de după căderea Zidului Berlinului. Dată fiind natura totalmente conflictuală a istoriei internaționale și tendința demonstrată a sistemului westfalic modern de a se prăbuși într-o multipolaritate instabilă și o balansare a marilor puteri în stil neorealist, cu siguranță că acest viitor sumbru pentru politica mondială nu va fi în totalitate surprinzător. Totuși, este posibil și ca dispariția alinierii la hegemon să indice pur și simplu faptul că trăsăturile cel mai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
înălțime cu pășire). Specifice gimnasticii: acrobatice (cumpănă pe un picior, semisfoara, podul de sus cu sprijin, stând pe omoplați, rulări, rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit, rostogolire înainte din depărtat în ghemuit, rostogolire înapoi din ghemuit în depărtat); ritmice sportive (balansări de brațe, variații de pași, întoarceri pe loc, echilibru); aerobice (pași aerobici de bază). Specifice jocurilor sportive - jocuri dinamice și pregătitoare, specifice fiecărui joc sportiv predat (minibaschet, minifotbal, minihandbal, badminton, tenis de masă și de câmp). Specifice sporturilor sezoniere (schi
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
linie dreaptă și în viraje. Jocuri specifice. 9. Gimnastică ritmică balans de brațe, de trunchi și combinat, în arc, cerc și opt; val de corp înainte și lateral; stând pe vârfuri cu trunchiul în diferite poziții; întoarcere cu învăluire și balansarea unui picior înainte (fouetté); pirueta passé; pirueta arabesque; săritura pas; pași specifici; pași de dans clasic și modern. 10. Gimnastică aerobică programe pentru fete, băieți și mixte, pe fond muzical. V. NOȚIUNI DE ARBITRAJ reguli de joc și noțiuni de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
cât și militar. Astfel, În următoarea perioadă, până la dispariția unuia dintre acești actori - Austro-Ungaria - În urma primului război mondial (1914-1918), politica de securitate a României poate fi explicată și analizată din perspectivă realistă printr-o serie de decizii de aliniere și balansare menite să asigure În principal supraviețuirea statului În sensul cel mai strict al cuvântului: supraviețuirea statului român ca entitate politică și teritorială independentă, adică În calitate de actor internațional recunoscut și cu drepturi depline. Acest comportament trebuie Înțeles În perspectiva mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
s-a concentrat mai degrabă să consolideze relațiile diplomatice cu puterile europene pe plan internațional și a depus eforturi să impună o reformă instituțională la nivel intern care să consolideze noul stat. Securitatea se concentrează În această perioadă atât pe balansarea internă, cât și pe cea externă - prin construcția de alianțe politico-militare la nivel continental, precum pactul secret semnat cu Germaniaxe "Germania" lui Bismarck și Austro-Ungaria În 1883. O precizare interesantă ar viza consensul clasei politice românești În momentul tratatului, el
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
o strategie de politică externă și de securitate ofensivă pentru atingerea intereselor naționale În ceea ce privește reintrarea În posesia teritoriilor pe care le dorea. Ca atare, politica externă și de securitate a României a fost pe toată această perioadă una ezitantă Între balansare și aliniere, menită să mențină supraviețuirea statului și - când opurtunitatea se prezenta - să obțină unele câștiguri teritoriale și față de puterile vecine 1. Aceste acțiuni au fost, se Înțelege, În mare măsură limitate de Învecinarea imediata a României cu cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
propriul său subsistem - În raport cu puterile de rangul său -, ca bază a unei relații privilegiate cu marile puteri ale subsistemului În vederea consolidării securității naționale. De pildă, implicarea României În cel de-al doilea război balcanic (1912-1913) reprezintă clar o decizie de balansare Împotriva Bulgariei care prin câștigarea războiului, putea să ajungă să domine spațiul balcanic și să devină o rivală strategică pentru România - ceea ce ar fi periclitat fragila balanță de putere din regiune de care România considera că atârnă securitatea sa națională
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Între 1914-1916 opțiunile sale de a-și asigura supraviețuirea, dar și de a folosi balanța de putere sistemică pentru a-și garanta unele câștiguri. Intrarea României În război În 1916 de partea Antantei se reduce la un comportament strategic de balansare, motivat de dorința de obținere a teritoriilor transilvănene promise de aliați, În condițiile În care decidenții politici români, dar și vestici se așteptau ca aportul militar românesc să poată schimba raportul de forțe pe flancul sudic al frontului de est
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
la adresa securității sistemului instituțional, economic etc., dar chiar cu amenințări ce vizau Însăși supraviețuirea sa ca actor politic internațional. Invadarea Cehoslovaciei de către URSS (1968), căreia România i s-a opus În mod fățiș, poate reprezenta un exemplu de tentativă de balansare, dar cedările imediate ale elitei politice de la București În fața propunerilor URSS de reformare a Pactului de la Varșovia dovedesc inconsecvența unei politici externe, anume inexistența unei strategii deliberate și continue de ieșire din subsistemul hegemonic dominat de sovietici. Trebuie Însă subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
documentele care le-au urmat, sub influența factorului extern, au dovedit o reformare a sistemului de apărare națională, dar și a doctrinei securității naționale În ansamblul ei. Dacă pe parcursul anilor ’90 România nu are altă opțiune de securitate națională decât balansarea internă, În lipsa oricărei strategii de Încheiere de alianțe politico-militare1, după decembrie 1999 (Consiliul European de la Helsinki) și noiembrie 2002 (Summitul NATO de la Praga) ea poate miza și pe o strategie a balansării externe. Presiunea factorului extern a condus la reconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nu are altă opțiune de securitate națională decât balansarea internă, În lipsa oricărei strategii de Încheiere de alianțe politico-militare1, după decembrie 1999 (Consiliul European de la Helsinki) și noiembrie 2002 (Summitul NATO de la Praga) ea poate miza și pe o strategie a balansării externe. Presiunea factorului extern a condus la reconstrucția bazei teoretice a politicii de securitate națională. Deși aceasta rămâne, În esență, una fundamental neorealistă, identificând statul ca principal actor internațional, dar și ca principal referent al conceptului strategic de securitate, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Învățarea lor presupune o cunoaștere perfectă a procedeelor tehnice cu care se încearcă înșelarea adversarului. Cea mai folosită fentă în jocul de polo începe cu simularea unei aruncări azvârlite, după care se oprește execuția și se continuă cu mai multe balansări ale brațului cu mingea în direcția porții, până se obține dezechilibrarea apărătorului. Într-o altă variantă această mișcare de fentare poate fi urmată de executarea aruncării la poartă cu procedeul inițial, cu altul sau de a pasa la un coechipier
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
curente să prolifereze modele explicative mai utile și mai coerente prin raportare la situația actuală. De altfel, poziția adoptată se înscrie cel mai bine în expresia pe care ei înșiși o folosesc, "between the modern and the postmodern", o tranziție (balansare) care nu are neapărat sensul de indecizie sau de "purgatoriu", ci mai mult cel de refuz de a mai utiliza o serie de teorii, concepte și discursuri (moderne) care și-au arătat forța explicativă (și limitările) în anumite contexte. Mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acasă. Atunci când l-am văzut, în schimb, am avut un șoc și ne-a fost greu, aproape toată viața, cât a trăit, să ne apropiem, lipsindu-ne baza relației, copilăria. Cum v-ați îndreptat către teatru? Trăind într-o permanentă balansare între ceea ce îmi doream să fac și ceea ce mă obliga viața să fac, tentația de a depăși această limită impusă, de a intra în zona de miracol, de aventură, era foarte puternică. Poate și datorită acestei atracții spre aventură, evadare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]