1,114 matches
-
vrut. Ș-am mai stat... Pe urmă, pe sub sară, am pornit acasă... Mergem noi, mergem, și când ajungem în pădure, iaca iese Ioniță Spataru și sare în căruță peste Timofte... Atuncea am zis așa: lasă-l, Ioniță! Ș-am luat baltagul cu amândouă mânile ș-am tras în bărbatu-meu... Eu l-am omorât!... —Tu ai tras? Spune drept! Ai avut tu atâta putere să despici capul unui om? Toți spun că Spataru trebuie să-l fi ucis. Nu, boieri dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost. Când a intrat ciobanul, un băiet frumos, tânăr, drept ca un brad, ea a întins numai mânile spre el și a strigat: Spune și tu, Ioniță, iaca ești de față. Eu l-am omorât! Eu i-am dat cu baltagul... Și-l privea cu ochii negri, fără să clipească, pătimașă, cu nările tremurând. Iar Ioniță Spataru a început a-și șterge lacrimile încet, și se uita în pământ. Pe dânsul l-au osândit la muncă silnică, zece ani; iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
smead. Ia-ți pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o parte pe cineva care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul, pușca și baltagul. Trase pe mâneci repede sumanul, își îndesă în cap o căciulă veche și ieși în ogradă făcând pași mari și lunecând cu opincile prin hleiul desfundat. Capauca Moța, lângă cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț și să schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de fagi cu broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și trebuie să-i fac voile... Aista, tânărul, nu-i ca bătrânul, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu zic să-l iau și să-l duc până la bordeiul meu... Cum să-l lăsăm aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară subțire ca matasa ș-o gură curată și tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noi suntem frați cu piramidele. A aflat că am văzut magazinul de antichități care se numește Seraiul Vechi. — Niciodată europenii dumneavoastră n-au cunoscut bine acest loc, m-a învățat domnul Ghirgor Misir. Împresurate de ziduri crenelate și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lunii șaaban, 14 septembrie 1517, un sol a sosit la fortăreață, gâfâind și plin pe praf: se dăduse o bătălie la Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
textuală a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei în fața lui Dumitrache). Caragiale a prețuit opera dramatică a lui I. Negruzzi, cu care a scris împreună Hatmanul Baltag. Moravurile politice l-au inspirat și pe I. Negruzzi în comedia O alegere la senat, care are similitudini în ceea ce privește tipurile și situațiile cu O scrisoare pierdută. Acțiunea se desfășoară în timpul alegerilor. Panaite Dudulea, avocat și jurnalist, este un Cațavencu hotărât
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ani și le spuneți pe nume, dar nu știți ce nume purtau ele atunci, nu-i așa? Surpriza lui Valedulcean fu atât de mare Încât ceru un răgaz de gândire. Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să vorbească unor mucoși despre bivuacul lor din această vară, despre toate obiectele găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea, am tot stat de vorbă despre drăgălașele obiectele, În majoritate arme și podoabe, găsite de dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag este dată de autorii dicționarului În cuvântul turcesc balta, despre care n-am nici cea mai mică idee ce poate să Însemne. Unul dintre militarii În termen de aici are o turcoaică din Techirghiol și zice că vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Într-adevăr nu a făcut parte niciodată din dotarea unei armate (nici măcar a vreuneia din Țiganiada de Budai-Deleanu), deși cu el poate fi omorât un om. Celelalte, da, sunt date și ca arme și ca unelte. Pentru a diferenția Între baltag și bardă (mă refer deci la toporul de bronz de la care a Început discuția noastră pe vremea când eu eram un elev atât de indisciplinat) atenția noastră trebuie să se concentreze asupra cozii de topor, adică tocmai asupra elementului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cozii de topor, adică tocmai asupra elementului care nu s-a păstrat (a putrezit În pământ) și, iarăși după părerea mea - de atâtea ori criticată de dumneavoastră -, sensul expresiei (coadă de topor = trădător) nu trebuie să ne lase indiferenți. Deci baltagul este un topor cu coada mai lungă, iar barda unul cu coada mai scurtă. Sunt și diferențe de lățimea tăișului, dar acestea cred că pot fi lăsate deocamdată deoparte. Știți bine că eu nu accept lipsa de importanță a coincidențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peste douăzeci de volume pe care le citesc în întregime târziu găsesc multe variante care ar fi putut lipsi. Nu-mi mai place, la această lectură, sau nu mai îmi spun atât de mult ca întîia oară, lucrările citite înainte, Baltagul, Divanul persian etc. În schimb rămân în transă citind Țara de dincolo de negură și în general toate povestirile în care omul apare singur în mijlocul naturii, ca ființă umilă, sau cu pușca în mână, la vânătoare sau la pescuit... Sadoveanu îndeamnă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Rebreanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații Jderi). 3) Țăranul Ile din satul șipote , a cărui mamă a fost jefuită de pământ și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scris o poezie filosofică. Filosofia sa, chiar atunci când el a atacat mari teme ale liricii universale, rămâne cea dedusă din experiența milenară care l‐ a călăuzit pe baciul din Miorița sau peste timp, pe femeia lui Nichifor Lipan di n Baltagul.” Nicolae Barbu, „Cronica, Iași, 13 VII, 1979. CÂNTEC DE LEAGĂN Liu‐liu ... liu‐liu ... Lângă tine Somnul cum de nu mai vine? Ce privești din scutec treaz Să‐ți duci mâna mititică Peste ochi, peste obraz? Ori de‐ un fraged
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti Clemanza, rămasă pe baricade. Plec în oraș cu fața de baltag a lui tanti Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp să-și ia rămas-bun, să-l salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de marină, ar fi maior. Dar pentru că marina e o altă armată, cu alte grade, al lui sună sec și comic, avînd În vedere circumstanțele artileriste În care a naufragiat: comandant. Așadar, comandantul cu funcție de locțiitor de comandant se numește Baltag și, „Atențiune!“, iată-l că apare din ceața dimineții, Într-o uniformă albastră, excentric și tăios, cu o vorbire Îngrijită. Pare din același soi cu sergentul - li se văd amîndurora gulerele albe pe sub tunicile militare. Spre deosebire de cadrele militare de la Hațeg
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
va muta de tot În dispozitiv. Apoi urmează să facem instrucție În obiectivul militar, să ne Însușim tehnica armei de artilerie și să ne pregătim de trageri. Noi sîntem unitatea de artilerie care asigură securitatea aeriană a aeroportului militar, spune Baltag. Un marinar artilerist pe un... aeroport? Încep să mi se explice dimensiunile locului, pare o treabă serioasă. Zilele trecute mi s-a părut că aud zgomot de motoare de undeva de la răsărit. Dar, pe de altă parte, toată această cacofonie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă pe undeva și s-a dus un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
N.D. Cocea, Pompiliu Constantinescu, Al. Rosetti, Paul Zarifopol) - ca să nu mai spun de Ion Ghica, Ion Luca și Mateiu Caragiale, Titu Maiorescu, Tudor Mușatescu -, și neno ro citele blocuri comuniste în care le-a fost dat să trăiască unor Cezar Baltag, Leonid Dimov și chiar Nichita. Mă rog, cu excepțiile nomenclaturii de rigoare, precum Beniuc, Bă nuță, Ivașcu, Stancu, Ralea, Camilar. Alunec brusc în amintiri și mă văd, student ardent și timorat, împreună cu Tania pe Belgrad nr. 5 la Ioan și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când, tăica ieșindu-mi în cale în ogradă, nu a recunoscut scheleticul care venea cu bocceaua subsioară. Am fost recunoscut abia când l-am îmbrățișat; în camera cu focul arzând în divan-sobă și pe laița de lângă ea, mama recitea Baltagul lui Sadoveanu...și focul ardea ca-n poezia lui Coșbuc... Gheorghiță Savel, ajuns acasă, n-a mai găsit-o în viață pe scumpa lui mamă, care crescuse cu atâta dragoste pe feciorașul ei, chipeș, cu voce melodioasă, inteligent, harnic, ascultător
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de valoare: "Izabel și apele diavolului" de Mircea Eliade, "Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu și primul roman al lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". În literatura noastră, Camil Petrescu este un înnoitor. Întreaga sa creație stă sub semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității ca
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]