1,539 matches
-
englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey scoțian? Jim se dădu un pas Înapoi, punînd containerul argintiu Între el și bărbatul nervos. Parcă ațîțate de prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar fi dorit să-l aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci pentru că doar vederea durerii lui Jim ar fi limpezit toată agonia pe care el Însuși o Îndurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aprinse o țigară, În timp ce un avion american zbură peste lagăr, un avion Mustang care se Întorcea la baza lui din Okinawa. Prin zgomot, Jim strigă: — Am văzut bomba atomică...! — Da... se poate s-o fi văzut. Locotenentul Price Își strînse bandajele În jurul pumnilor Însîngerați. Trase tare din țigară. Uitîndu-se flămînd la Jim, luă exemplarul din Life și ieși din biroul comandantului. În timp ce avionul Mustang dispăru dincolo de orezării, putură să audă cum Price umbla Încolo și Încoace prin curtea celulelor, lovind ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful alb care căzuse de pe fațada stadionului. Locotenentul Price alergă pe lîngă el spre șirul de camioane, cu fața ca o lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria inundată din partea cealaltă a șoselei. Ofițerul chinez mai trase un ultim foc de pistol spre silueta lui Price, apoi Îngenunche la intrarea stadionului. Cu puștile ridicate, oamenii lui se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așezat comod în mijlocul beneficiilor pe care viața ți le adaugă zi după zi. Dintr-o dată, împins de o ridicolă tresărire de revoltă, cauți esența omului care ți-ar fi plăcut să fii. Dar, spre norocul tău, ești învăluit într-un bandaj de grăsime care s-a instalat perfect în jurul tău, ca să te protejeze de înțepături și de prostiile pe care din când în când ți le povestești. Rămas singur, după ce directorul spitalului m-a felicitat, când m-am întors în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în obraji, nu-ți face probleme, iese singur, restul ți-l scot eu cu laserul. Pentru cap îți cumpăr o pălărie. Îți cumpăr o sută de pălării. Prietenii tăi vor veni să te vadă, vor găsi că ești caraghioasă cu bandajul acesta. Te vor invidia pentru ca lipsești de la școală. Îți vor aduce muzică la pat. Îți vor aduce și o țigără. Ți-o va aduce micuțul cu părul rasta 1, prostuțul ăla care îți ajunge până la umeri. E prietenul tău? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Simt mirosul casei în acest pustiu de amoniac. — Cum se simte? — Trăiește. O ajut să-și pună halatul, masca, apărătoarele de plastic peste pantofii de stradă și boneta pe cap. Se apleacă deasupra ta și te privește de aproape. Privește bandajul, electrozii de pe piept, tuburile din nas, din vene, cateterul. — Pot s-o ating? — Sigur că poți. Te atinge mai întâi o lacrimă a ei. Îți cade pe piept, o culege cu un deget. — Nu îi e frig așa dezbrăcată? — Temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita că a fost vreodată un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost la doctor. Îmi dezlegam șireturile și îmi țineam privirea în jos în timp ce vorbeam. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gândesc la ea de îndată ce Madeleine înceta să mai vorbească despre piesă. —Așa, i-am spus lui Abigail, ce mai e nou în clasa doamnei Gleckler? Îmi întinse o mână ca să i-o inspectez. Fragilitatea ei încă mă înspăimânta. Avea un bandaj la cot. — Cred că nu vrei să auzi, spuse Madeleine. —Ascult, i-am zis. Ce s-a întâmplat? am întrebat-o pe Abigail. M-a împins Laurie. La final am plâns, spuse Madeleine. Toată sala plângea. — Și nu ai împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
piardă nici un cuvânt. — Era acolo un bărbat a cărui față era pe jumătate distrusă de schije. Probabil călcase pe o mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu i-aș fi ales ca părinți. Nu e drept să poți alege cu cine să te căsătorești, dar să nu-ți poți alege părinții și nici să nu poți divorța de ei. Fima? — Da. — Vrei să luăm o lanternă, bandaje și iod și să coborâm până la vadi? — Pe Întunericul ăsta și pe ploaie n-avem nici o șansă să-l găsim. Într-adevăr, zise Dimi. Ai dreptate. N-avem nici o șansă. Dar hai să mergem totuși să-l căutăm. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu glas încă tărăgănat să-i dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce stare era. Asta m-a înspăimântat, fiindcă era o noutate la el: pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dom. În cetate am primit îngrijiri mai degrabă precare. Spitalul era supraaglomerat. Saltele pe toate coridoarele. Medici extenuați și surori irascibile. Nu erau, așa se spunea, de nici unele, mai cu seamă medicamente. Așa că n-au făcut decât să-mi schimbe bandajul la coapsa dreaptă și la umărul stâng, în care, acum se confirma ceea ce stătea scris sub semnătură pe hârtia ștampilată, era înfiptă o schijă de obuz de dimensiuni minime. În cazul meu, operația nu părea să fie urgentă, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei la suprafață. Acești zglobii jucători de cărți ai Marinei Militare păreau că nu dau doi bani pe misiunea lui Norman. Dar poate că nu știau. Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de acolo fuseseră transferați În camera mare de pe puntea vasului - CDS, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu-i decît un imn închinat trupului. Îl hulim doar așa, de fațadă. Însă nimic nu ne convinge că am putea supraviețui fără el și, pe de-asupra, să ne simțim fericiți.” Doctorul mă privește mulțumit așa cum arăt, acoperit de bandaje și plasturi și am senzația că nu a băgat în seamă sensul cuvintelor mele. Îi repet: „-Oricît de aproape ne-ar fi inima de cer, rugăciunea noastră rămîne carnea. Deși ne chinuie, ne lasă liniștea că putem supraviețui.” Îi zăresc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ucigași scăpătați (sosiile toxicomane ale lui Rosencrantz și Guildenstern), pe care-i Împușcă doi polițiști corupți noaptea tîrziu pe autostradă. O așchie dintr-un craniu Îi intră-n ochi lui Jack, care se duce la spital. I se pune un bandaj pe organul vederii. Pe Ophelia o calcă mașina. Pe regizor Îl cheamă Stacy Stile. Horatio poartă bască. Pe mama lui Hamlet o cheamă Jacqueline Bisset și moare simultan otrăvită și Împușcată din greșeală de-un alt asasin, plătit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît prietenii tăi! Chiar dacă ați omorît-o, nu-i la fel de rău ca uciderea a șase oameni. Fontaine se trase de nasul cu bandaje, Întinse pe mai bine de jumătate din figură. — Rahatul ăsta din ziar nu-i o prostie. Ed Închise ușa, speriat. — Leroy, nu poți decît să speri că era cu voi la ora decesului, estimată de legist. Nici un răspuns. — Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tatăl lui a dat o petrecere la care au fost invitați doar primarul, membrii consiliului municipal și oameni de la LAPD care Îl puteau ajuta În carieră. Art De Spain se Îndrepta spre mașina lui, părînd fragil, cu un braț În bandaje. Ed Îl urmări cum iese cu mașina: omul tatălui său, unchiul lui olandez. Amintiri: Art a spus că nu are stofă de detectiv. Casa se profila mare și rece. Ed demară spre spital. Tomberon era treaz și-i dicta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din cantitatea de sînge din organism. Lynn Bracken a fost alături de el. Bud nu putea să vorbească, dar răspundea la Întrebări Înclinînd capul. Comandantul Parker l-a decorat cu Medalia pentru Curaj. White și-a eliberat o mînă dintr-un bandaj de susținere și i-a aruncat medalia În față. Au trecut zece zile. Un depozit din San Pedro a ars pînă În temelii. S-au descoperit resturi de reviste pornografice. Detectivii au etichetat focul drept „incendiere profesionistă“ și nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi pun afacerile În ordine? SÎnt prea cunoscut ca să pot fugi undeva. Ed spuse: — Da. Și se Îndreptă spre mașina lui. *** Macheta autostrăzii dispăruse, Înlocuită cu afișe de campanie. Art De Spain desfăcea un pachet cu pliante. Nu mai avea bandaj la braț - o cicatrice de glonte vindecată ca la carte. — Salut, Eddie. Unde e tata? — Se Întoarce În curînd. Și felicitări pentru gradul de inspector. Am vrut să te sun, dar pe aici a fost ca la balamuc. Lasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sunt niște pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată din comodă, apă de la chiuveta din baia alăturată și începu să curețe ulcerația. — Ai o mână ușoară, spuse Mortimer. Pictoriță și asistentă medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]