6,215 matches
-
că sunt buni, harnici și frumoși, prima zăpadă. Zis și facut.Ea Își suflecă mânecile, luă o sită din cămară (și deasupra norilor există cămări) și se puse pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își suflecă mânecile, luă o sită din cămară (și deasupra norilor există cămări) și se puse pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se bucura baba și mos Nicolae de isprava lor, dar cel mai mult
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ANUL VECHI ȘI ANUL NOU A fost odată, a fost... A fost un Împărat bătrân, atât de bătrân Încât nimeni nu mai știa câți ani are. Nici el nu mai știa de câți ani Împărățea, căci le pierduse firul. Avea barba albă ca neua până la pământ, era Înalt și atât de slab că văzându-l te temeai să nu se rupă În două. Mâna lui slabă și bătrână tremura și nu mai putea ridica sabia, ochii lui cenușii nu mai vedeau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să vă zic, dar trebuie să vă zic, moșul nostru era tare zgârcit. Zgârcitul zgârciților, nu așa! Nu scăpa vreun bănuț, Doamne frerește! Degeaba striga câte o văduvă la poarta lui, degeaba câte un cerșetor aștepta milă. Moșneagul bodogănea În barbă, devenind tot mai acru. Și mereu se văita că e sărac, că nu are bani, că i-au murit din albine, că mierea nu mai e miere și că el o să moara Într-o zi. -Da, da, o să mor sărac
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața în oglindă și ajunse la concluzia că cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci sub ochi... Parcă era un strigoi! Își făcu cruce, intră la duș, lăsă apa rece să curgă în neștire, se frecă bine cu un prosop aspru, se bărbieri, se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în "Singur acasă 3". Băiețelul simpatic care l-a înlocuit pe Macaulay Culkin în cel de-al treilea film al francizei "Singur acasă" este acum, la 24 de ani, un bărbat în toată regula, o fotografie recentă înfățișându-l cu barbă.
Cum arată la 24 de ani actorul din ”Singur acasă 3” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71876_a_73201]
-
chiar pensionat, comisarul atrage femeile frumoase, care roiesc în jurul lui precum muștele cântând cu spor. Olimpiada geriatrică continuă și în Carol I, unde Nicolaescu, plictisit de atâtea sosii, îl prezintă pe Sergiu Nicolaescu, un Carol de tinerețe puțin cărunt, cu barba neagră, postișă lipită al naibii de prost, ca o bucată de hârtie igienică de popou - trebuie să recunoaștem că mult mai prost îi stătea lui Alexandru al II-lea. În docudrama nicolaesciană, Nicolaescu îl interpretează pe Nicolaescu, care-l joacă aproape postmodern
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
vinurile favorite ale casei de Habsburg. Dincolo de acest mic (la scara istoriei) decalaj de timp, mai straniu pare gestul desfacerii sticlei, familiarizați fiind, mai ales în Valahia, cu imaginea clasică a vinului băut din ulcele și udând generos mustățile și bărbile bon-viveur-ilor noștri boieri: "Stăpânul coborî, răcoare, cercetă atelajele și alese o Cadarcă de Recaș, apoi șezu pe un butoi, scoase briceagul din buzunar, curăță ceara de pe gâtul sticlei și vârî adânc tirbușonul în dop, îl trase, poc! Întoarse sticla, plăcându
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
nu mai are nimic din imaginea de băiat rebel din vremea în care făcea furori alături de colegii lui din trupa Cassa Loco, scrie libertatea.ro. Recent, el a participat la un eveniment monden unde abia dacă a fost recunoscut dincolo de barba-i stufoasă. Cosmin Tudoran este căsătorit și are o fetiță de 5 ani. Cosmin își împarte timpul între meseria de maestru de ceremonii, blogger și trupa care i-a adus celebritatea.
Cum arată acum Cosmin Tudoran de la Cassa Loco. Nu-l recunoști! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72266_a_73591]
-
Manole, domnitorii iluștri, Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, dar și G. Călinescu, Labiș, Marin Preda, apoi frânturile de peisaj românesc sunt elemente de evocare sugestivă, nu o dată memorabilă. în viziunea poetului "doine ardelene/ cu soarele pe umeri/ luminează mersul înțeleptului râu", "barba lui Dosoftei răsfrânge ramuri/ în lăstarii lor se coace graiul românilor", voievodul Neagoie, cel cu sfaturile către fiul său Teodosie, este "dascălul neprihănit al neamului", iar la Masa Tăcerii, "cei doisprezece apostoli împart cuvântul Domnului". Să-i fim recunoscători acestui
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng, astfel că i se putea
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
slujitor devotat al altarului. Eu, unul l-am suspectat mereu de falsificarea vocațiilor. Felul cum alerga după treburile lumești, scăpărările pătrunzătoare ale ochilor, cordialitatea pe care o arăta tuturor celor ce-i apăreau în cale, și, mai presus de toate, barba lui imensă, albă, de patriarh biblic, toate acestea ascundeau un temperament (și chiar un caracter) ce nu se potrivea cu cele bisericești, deși el făcea totdeauna paradă de religiozitate, de misticism. (Paradoxal, îmi spuneam adesea că e un bigot). De
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
autorului. Criticul încearcă să vadă lumea prin ochii lui Negruzzi, în contextul lumii românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii de la noi începuseră să ia drumul Parisului, împestrițata lume medievală privea cu uimire dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
copile... O dată, un șofer, la drum lung, m-a întrebat de ce toți tiranii, ca și popii, au fost bărboși. Cică, să-i explic... Eram pe la Nehoiu. Ce să-i fi zis?... în sinea mea, mă gândisem că Luther nu avea barbă... Era un imberb. Și susținea că trupul este adevăratul lăcaș sfânt al omului... * Pe urmă, când ajunseserăm pe la Buzău, îmi mai adusesem aminte că românii din vechime erau de altă idee... Nu tu catedrale grandioase,... nu tu un Bramante... un
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
se proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse (care îi e prieten). Venea des la Institut. Când îl întâlneam pe stradă, schița de departe gestul unui mușchetar spadasin
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran. Nici ziua, nici noaptea
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
în toată opera lui. E mult spus "libertate"? Se poate reflecta. Fapt este că în a treia povestire din Chira Chiralina, volumul de debut al lui Istrati (1924), apărea un fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
ținute, preț de-o poveste, dintr-o alunecare pe care ele însele și-o doresc. Metafore mari, cu natura culcușită în ungherele corpului care, civilizîndu-se, a alungat-o, încheie aproape fiecare cîntec: "Pînă la ziua albă/ Îmi răsar stelele între barbă și iarbă." Pe ei, cei care nu fac nici o diferență între acasă și afară, nu-i așteaptă împliniri. Despre Sărbătoarea Recoltei nu se vorbește nicăieri. Tot ce-și doresc - vor avea, nu vor avea? - este o iarnă amenințătoare ca o
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
muncit în plus, cu evident folos. în altele s-a muncit mai eficient. Deasupra mediei obișnuite a producțiilor Filarmonicii bucureștene s-a dovedit a se situa concertul care a găzduit producția de concert a operei într-un act "Castelul prințului Barbă Albastră" de Bela Bartok, manifestare condusă de dirijorul Cristian Mandeal. A fost o evoluție vocal-simfonică amplă, coerentă, susținută fără pauză pe parcursul a peste 70 de minute. Atenția publicului, un public numeros, atent, a fost bine întreținută inclusiv cu concursul celor
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
cu misiuni "culturale" peste Atlantic, gen Brucan etc., ci cu un fel de dezinvoltură antropologică dublată de un ludic interesant. Oricum lumea americană la care visam ca la un El Dorado părea una de circ în care după femeia cu barbă intră în scenă omul ghiulea. Ubi sint leones. Dar cît mi-aș fi dorit să-i văd la fața locului. Filmul regizorilor Jonathan Dayton și Valerie Faris, Little Miss Sunshine, tradus, total neinspirat, Fiecare se crede normal, iese din sfera
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
în veșnicie un om, un personaj, învelit într-o pânză trainică de litere bine țesute, - portretul: Semne multe ave pe trup de la războaie, în cap și la mîini... La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumăn la față, buzat. Barba îi era albă ca zăpada. Cu boierii trăie pînă la o vreme, pentru că era om de țară și-i știe pe toți, tot anume, pre careli cum erau. Și erau mîndru, nici făce cheltuială țării, că era un moșneagu fără
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
în viață a fost fericit că n-a avut cine să-l pedepsească..." (Antiteze). Copilăria deturnată, făptura omenească alterată prin neîmplinire constituie de asemenea pregnante referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile// pliurile pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți. Halucinațiile îmi fac vraiște creierii. Mi-am pierdut casa? Locuiesc pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi șoptesc, tremurînd, în barbă. Și dau draperia la o parte. Privesc și simt cum uluiala crește, crește, crește. O armată de muncitori viermuiește în curticica vecină, gard în gard cu mine, adică, în imediata mea intimitate. Casele din această parte a Bucureștiului, de lîngă
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un pahar cu lapte de bivoliță era
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]