KorAP: Find »[drukola/base=barbară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...88 >

2,181 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

zis Mawson. După cum știi am așteptat destul de mult s-o înlocuim pe doamna Sipwitsch. Suntem foarte norocoși că am găsit-o. La auzul acestor cuvinte, un cerc mic, precis, de culoare purpurie apăru pe fiecare dintre obrajii Shebei. — Ea e Barbara Covett, a continuat Mawson. E unul din stâlpii de rezistență. Dacă ar fi să plece, mă tem că St Goerge s-ar prăbuși. Sheba s-a uitat la mine cu atenție. Avea în jur de treizeci și cinci de ani, am estimat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Biblie sau la Hardy? A zâmbit. — Nu știu exact. Cred că pur și simplu le-a plăcut acest nume. — Dacă e ceva, orice ce ai vrea să afli despre locul ăsta, Sheba, a continuat Mawson, trebuie s-o întrebi pe Barbara. Ea e expertă în St George. — O, perfect, o să țin minte, a zis Sheba. Despre persoanele din înalta societate se spune în general că vorbesc de parcă ar avea prune în gură, dar nu mi-a venit asta în minte când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
aș fi existat. Căutam o vorbă cu tâlc care să-mi reafirme prezența. Și atunci mi-a venit brusc: Copiii tăi sunt la școli private, nu, Sheba? Sheba s-a aplecat spre mine zâmbind, cu mâna pâlnie la ureche: — Scuze, Barbara, ce-ai spus? — Ziceam dacă îți trimiți copiii la școli private? S-a lăsat tăcerea. — Așa e, nu? Bangs, Elaine și Michael se uitau la mine, uimiți. Și apoi toți trei au zâmbit atotștiutori. La momentul repsectiv, toți cei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
când m-am îndepărtat, a venit după mine, cu un zâmbet larg pe fața ei îngustă. La ușă, s-a aplecat spre mine și mi-a pus o mână pe umăr: — Îți mulțumesc atât de mult că m-ai salvat, Barbara, a șoptit ea. Am fost atât de surprinsă încât n-am zis nimic. De fapt, de-abia când am ajuns pe coridor și am închis ușa după mine, mi-am dat seama că ar fi fost potrivit să răspund într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
a făcut o pauză, pentru a-mi da răgaz să-i mulțumesc pentru buna sa credință de tip regele Solomon. Cum eu am tăcut în continuare, s-a prefăcut că tușește ușor și a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la urmă, mi-e teamă că am fost chiar dezamăgit. În cameră a izbucnit un țârâit puternic. Pabblem a scos un oftat în timp ce s-a aplecat în față ca să apese un buton al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
procedurile de securitate în viitoare excursii de acest fel. — De fapt..., am început eu. Pabblem a ridicat o mână, făcându-mi semn să tac. — Dar nu mi s-a cerut, am zis eu. — Offf, a dat din cap. Stai puțin, Barbara, lasă-mă să termin. Indiferent ce cuvinte aș fi folosit cu exactitate, cred că a fost destul de clar că voiam un document cu aspect practic legat de problemele de securitate ale școlii. Ce ai adus tu este, ei bine... un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
ale școlii. Ce ai adus tu este, ei bine... un atac la programa catedrei de istorie din St. George. — Nu sunt sigură că înțeleg ce vrei să spui prin „document cu aspect practic“... am început eu. Pabblem a închis ochii. — Barbara, a zis el, te rog. Imediat a deschis ochii din nou. — Cred că ești de acord, Barbara, conduc aici o corabie destul de liniștită. Sunt foarte deschis către idei și abordări noi. Dar tu știi și știm amândoi, acest raport nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
St. George. — Nu sunt sigură că înțeleg ce vrei să spui prin „document cu aspect practic“... am început eu. Pabblem a închis ochii. — Barbara, a zis el, te rog. Imediat a deschis ochii din nou. — Cred că ești de acord, Barbara, conduc aici o corabie destul de liniștită. Sunt foarte deschis către idei și abordări noi. Dar tu știi și știm amândoi, acest raport nu este ceea ce ți-am cerut eu. Este? Și-a înmuiat degetul arătător în gură și a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
deschis către idei și abordări noi. Dar tu știi și știm amândoi, acest raport nu este ceea ce ți-am cerut eu. Este? Și-a înmuiat degetul arătător în gură și a început să răsfoiască paginile raportului. — Vreau să spun, serios, Barbara. Mă uitam la el fără expresie. — Eu credeam că ceea ce am scris e destul de la obiect, am zis. A rămas uitându-se încruntat în gol și apoi a împins raportul înspre mine pe birou. — Uită-te la asta, a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
să te gândești dacă astfel de lucruri mă ajută pe mine, ca director, să acționez în cazul crizei de la St Albans. — Sunt gata să înțeleg că nu l-ai găsit de ajutor. Nu e nevoie să-l citesc din nou. — Barbara, Pabblem s-a aplecat în față și a zâmbit subțire, fă ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
adevărat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Pabblem a dat cu pumnul lui alb în birou. A urmat un moment de liniște, în timpul căruia și-a netezit la loc o șuviță de păr care îi intrase în ochi. — Uite ce e, Barbara, a continuat el cu o voce mai liniștită, cerându-ți să scrii acest document, ți-am dat șansa să-ți pui amprenta asupra lucrurilor. A zâmbit. — Cu o abordare dintr-un unghi potrivit, un asemenea proiect îi dă șansa unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
față, în afară de faptul că acest fel de disperare pe care îl afișezi tu aici nu are ce căuta la St George. Mă tem că va trebui să te rog să revezi acest material. — Așadar mă cenzurezi. A râs, melancolic. — Hai, Barbara, să nu ne prostim. Îți ofer șansa să-ți îmbunătățești munca. S-a ridicat din scaun și s-a îndreptat spre ușă. — Vine vacanța. Asta îți va da un bun răgaz să te gândești. Dacă poți să-mi aduci o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
gândești. Dacă poți să-mi aduci o nouă versiune la începutul semestrului următor, ar fi grozav, a zis. Dacă nu-ți place ce spun, de ce nu pui pe altcineva să-l scrie? Am întrebat eu. Pabblem a deschis ușa. — Nu, Barbara, a zis ferm. Vreau ca tu să faci asta. O să fie o experiență din care o să ai foarte multe de învățat. * Lunea următoare, exact când mi se indica o masă la care să mă așez în La Traviata, cineva și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
învățat. * Lunea următoare, exact când mi se indica o masă la care să mă așez în La Traviata, cineva și-a întins mâna ca o barieră în calea mea. Era Sheba, care stătea la o masă cu banchete împreună cu Sue. — Barbara! a zis ea. Te-am căutat. Voiam să-ți mulțumesc încă o dată pentru că m-ai ajutat vineri. Am ridicat din umeri. — N-ai pentru ce. Apoi i-am făcut semn chelnerului care îmi arăta masa. — Trebuie să plec. — Oh, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
stau aici. — Grozav! Sheba s-a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la mașină. — Barbara a fost extraordinară în după-amiaza de vineri, a zis Sheba, în timp ce ne uitam toate trei pe meniul scris cu creta pe tabla de deasupra noastră. — Eram gata să înnebunesc din cauza a doi băieți de la HC. Iar ea a apărut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
m-a auzit pe mine cerând minestrone, a hotărât că vrea și ea la fel. Asta a înnebunit-o pe Sue, se vedea. Și când chelnerul s-a îndepărtat, mi-a aruncat un zâmbet acru, plin de reproș. — Ce spui, Barbara - să nu încercăm să le facem pe plac elevilor? Mă tem că trebuie să te opresc, pentru că nu sunt de acord. Nu e nimic rău în a-i face pe copii fericiți. Când sunt fericiți, sunt receptivi și când sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
scapi așa ușor, Sheba. Pur și simplu ai avut un profesor nepotrivit. Nu, crede-mă pe cuvânt. Eram o cauză pierdută, a zis Sheba. S-a întors către mine. — Și tu îți doreai la nebunie să cânți la un instrument, Barbara? — Mă tem că da, am dat din cap. La block-flöte. — Bine, ăsta nu se pune, a zis Sue, cu un râs scurt, ascuțit. E ca și cum ai fi studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe Sue uitându-se urât la mine. Am zâmbit, am dat din umeri și am suflat în supă s-o răcesc. Începeam să mă simt bine. A venit vacanța de Crăciun. Sheba și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
mai bei un pahar în plu câteodată, chiar dacă știi că o să te trezești cu o mahmureală îngrozitoare? Sau cum mai iei o bucățică de gogoașă, deși știi că o să se depună pe șolduri? Ei bine, e ceva de genul ăsta, Barbara. Tot spui: Nu, nu, nu - până când ajungi să spui: Oh, la naiba. Da.“ Connolly îi tot șoptea ceva în ureche atunci, primă dată, în spatele cuptorului. Era ceva urgent ce mormăia el și Sheba a fost nevoită să-l pună să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
zis eu. Nu, deloc. Știi, eu mă simt cumva jenată de subiectul ăsta din cauza, știi tu, lucrurile pe care ți le-am spus atunci în cancelarie... Sheba s-a oprit și s-a uitat la mine printre razele soarelui: — O, Barbara, a fost mai rău pentru tine decât pentru mine. Îți faci prea multe probleme. De unde să fi știut? Uite, eu i-am spus o dată o glumă cu un șchiop unui coleg al soțului meu care chiar nu avea un picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
n-o să gătești acum pentru mine. A dat din cap. — E doar o cină. Oricum aș pregăti-o. Crede-mă, n-o să fie nimic special. Și mi-ar plăcea să-i cunoști pe Polly și pe Ben. — Nu știu... — Hai, Barbara, insist. — Bine atunci, sună extraordinar. — Sâmbătă seara e bine? M-am gândit dacă n-ar trebui cumva să mă prefac că mă uit în agendă. Dar m-am gândit mai bine și mi-am dat seama că n-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
cu un cireș. M-am rătăcit un pic pe drum și n-am găsit loc de parcare decât două străzi mai departe. Când am ajuns la ușă, eram mai degrabă tensionată și roșie și curelușele sandalelor începuseră să mă bată. — Barbara, a strigat Sheba când a deschis ușa. Ce bine arăți! M-a îmbrățișat. — Și ce flori frumoase! A luat buchetul pe care i-l întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am intrat printr-un hol lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
zi. Stând acolo în casa Shebei - și studiind resturile lăsate de fiecare dintre cei câțiva locuitori ai ei - mă gândeam ce ușurare trebuie să fie să-ți lași lucrușioarele tale să se amestece cu ale altora. — Tu trebuie să fii Barbara, am auzit o voce. Am ridicat capul și am văzut în pragul ușii un bărbat înalt cu o claie de păr grizonat în jurul capului, uitându-se la mine prin niște ochelari cu lentile groase. — Bună, a zis. Eu sunt Richard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
care Richard avea grijă de mine. În mica economie a căsniciei lor, invitația mea la cină îi adusese lui un credit substanțial. — Draga mea, a zis Richard, scoțându-și capul din interiorul barului, știi cumva să avem pe undeva sherry? Barbara vrea sherry. — Nu, sincer, am protestat eu. E foarte bine și altceva. Vin alb... — Știu, a zis Sheba. Avem niște Marsala în bucătărie. Îl folosesc la gătit. Vrei Marsala, Barbara? — Sigur. Dar vă rog, nu vă deranjați... — O, a țipat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
din interiorul barului, știi cumva să avem pe undeva sherry? Barbara vrea sherry. — Nu, sincer, am protestat eu. E foarte bine și altceva. Vin alb... — Știu, a zis Sheba. Avem niște Marsala în bucătărie. Îl folosesc la gătit. Vrei Marsala, Barbara? — Sigur. Dar vă rog, nu vă deranjați... — O, a țipat Sheba, arătând spre picioarele mele. Eși rănită... M-am uitat în jos și, fără să mă înșel câtuși de puțin, am văzut că-mi șiroia sângele pe glezna stângă; aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]