2,211 matches
-
lor dintru ale lor, nimic din pana noastră. Din parte-ne ne pare rău că partidul roșu și organele lui dau dovezi de o așa meschină înjosire de caracter, că se dezmint într-un mod atât de crud, atât de barbar, încît nu pot inspira nobilului purtător al coroanei lui Mircea decât dezgust, pentru a întrebuința o espresie cât se poate de eufemistică. Aceiași oameni care-l numeau pe M. Sa un agent, un pion al d-lui de Bismarck, se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fază a chestiunii orientale; momentul 1683 nu este decât o aparență, pentru că Europa Evului Mediu a renăscut prin Rusia, care trece la cucerirea Orientului. Emile Bourgeois a rezumat astfel sensul pe care l-a dat chestiunii orientale „a apăra împotriva barbarilor frontiera sa orientală, apoi pentru a o extinde, respingându-i sau asimilându-i; aceasta a fost problema pe care noi o credem nouă și pe care o numim chestiunea orientală. Europa a rezolvat-o de numeroase ori în secolele Evului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atât de îndatorată, încât atunci când hitleriștii împușcau rezistenți greci, în anii celui de al doilea război mondial, elenii îi sfidau, potrivit mărturiilor unui memorialist: când noi făuream o civilizație strălucită și astăzi încă neatinsă „în unele privințe”, voi erați niște barbari! Desigur, trecutul de care pomeneam și influența sa asupra Europei luminate au jucat un rol remarcabil în eliberarea Greciei, dar mai presus de toate a contat avansul grecilor pe scena economică a Europei, pe cea politică și culturală, premisele conjuncturale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Padre, vincesti; a lui vită, per vită io dono). În timp ce Gusmano și trupele sale ripostează atacului trupelor peruvine, Zamoro, Alzira și Ataliba părăsesc încăperea. Zamoro, în ciuda apelului Alzirei, declară că Gusmano va muri de mână lui. Actul ÎI. Răzbunarea unui barbar. Tabloul 1. În interiorul fortificațiilor cetății Lima. Spaniolii își sărbătoresc victoria împotriva răscoalei populației peruviene. Zamoro este luat prozonier. Gusmano anunță condamnarea la moarte a lui Zamoro. Alzira, disperată, acceptă șantajul lui Gusmano de a-l elibera pe Zamoro cu condiția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
anul 452 Personajele: Attila 1/, Regele hunilor (baș); Odabella, fiica Ducelui de Aquileia (soprana); Foresto, cavaler de Aquileia (tenor); Ezio, general român (bariton); Uldino, sclavul lui Atilla (tenor); Leone, un bătrân român (baș); cavaleri, soldați, bărbați și femei din Aquileia, barbari, soldați și ofițeri români, pustnici, sclavi, copii. Prolog. Tabloul 1. Piața din Aquileia. Orașul a fost distrus de hoardele hune comandate de fiorosul Atilla: noaptea este luminată de torțe și de focurile care încă mai ard în oraș. Un mare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Trupele române care se află în spatele pădurii sunt gata de atac. Între timp Foresto, în ciuda invitației lui Uldino de a-și păstra calmul, continuă să condamne trădarea Odabellei (Che non avrebbe îl misero). Apare Odabella care a evadat din tabăra barbarilor. Între cei doi are loc o confruntare oprită de Ezio (Nella tenda...Di qual dono beffardo fai vanto). Între timp Atilla, furios, este pe urmele Odabellei, dar el este blocat de cei trei inamici: Odabella îi reamintește de uciderea tatălui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cont de momentul istoric atât de complicat, nu era recomandabil să fie condamnați și celelalte aproximativ treizeci de persoane care au fost în mod limpede culpabile și ele, a spus seara la Clubul BRICOBRIC eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Doar barbarii au măcelărit pe toți cei ce li s-au opus! Astăzi este suficient să pedepsești vinovații prin reprezentanți." Iată că Doctor Ragnavaldur Sicl nu este doar un eminent practician, ci și un ilustru teoretician, fapt de care nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
studii despre poetul latin Ovidiu, exilat la Tomis: Carol Blum, Cauzele relegării poetului P. Ovidius Nașo la Tomis (1928), St. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Nașo (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis, Atacurile barbarilor ș.a. (1924-1928). M. Pricopie traduce din Horațiu, Hugo și Eichendorff, Gr. Sălceanu din Baudelaire (Omul și moartea, 1924), din Verlaine și din Hugo (1924). Recenziile la cărți și reviste sunt semnate de R. Vulpe și D. Iliescu. Două necrologuri - Vasile
ANALELE DOBROGEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285334_a_286663]
-
amenințau și-i prădau teritoriul" (Jung). La sfârșitul secolului al III-lea, în sud-estul Europei, hotarele sunt păstrate "cu grijă" (Iorga): o inscripție către împărații Carus și Carinus (282-283) face referire la așezarea unei noi pietre de hotar. Raportul între barbari și Imperiu nu era acela dintre două țări, ci o convenție între foederati (goți) și Imperiu, care era și Imperiul (statul) lor-aceeași susținere și la Mommsen. Pentru contemporanii de la sfârșitul secolului al III-lea, era vorba numai despre lupta între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o Gothie, ca formă de stat recunoscută de Roma. Pârvan considera pe goți "de la 270-275 înainte ca fiind oarecum reprezentanții oficiali ai siguranței romane" aceasta deoarece Imperiul nu era un obiect de ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
goți "de la 270-275 înainte ca fiind oarecum reprezentanții oficiali ai siguranței romane" aceasta deoarece Imperiul nu era un obiect de ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se mai vorbește de barbari, în izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se mai vorbește de barbari, în izvoare, dar aceasta nu înseamnă inexistența lor. Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se mai vorbește de barbari, în izvoare, dar aceasta nu înseamnă inexistența lor. Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali de împăratul "stăpânul pământului și al mării, și al oricărui neam de oameni". Strămutarea de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacilor liberi (carpii) și "straja gotică" (Iorga), se considerau tot ai Imperiului, romani ca oricare alții, ai acestui stat. În același timp, cronicarii vremii, Salvian (secolul V) ș.a. recunosc că dorința generală a populației (a plebei) era să trăiască sub barbari, la care fug cu grămada, fără gând de întoarcere: "O singură și unanimă rugăciune a săracilor romani este aceea de a li se da voie să trăiască viața lor sub barbari. Și ne mirăm că nu sunt învinși și izgoniți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generală a populației (a plebei) era să trăiască sub barbari, la care fug cu grămada, fără gând de întoarcere: "O singură și unanimă rugăciune a săracilor romani este aceea de a li se da voie să trăiască viața lor sub barbari. Și ne mirăm că nu sunt învinși și izgoniți goții".4 Prin comparație cu situații similare din Galia, Britania sau Spania, în aceleași secole (III-V), ajungem la următoarea concluzie: "Dacă nu s-a întâmplat redacizarea dacilor romanizați, aceasta vine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin comparație cu situații similare din Galia, Britania sau Spania, în aceleași secole (III-V), ajungem la următoarea concluzie: "Dacă nu s-a întâmplat redacizarea dacilor romanizați, aceasta vine tocmai din faptul că ei n-au fost părăsiți (abandonați) unor barbari, care nu veniseră încă și pe care Roma nu-i cunoștea, că Roma, puternica Romă a lui Aurelian, retranșată pe malul drept, a așezat pe barbari ca federați, că goții n-au fost niciodată de capul lor, ceea ce se va
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanizați, aceasta vine tocmai din faptul că ei n-au fost părăsiți (abandonați) unor barbari, care nu veniseră încă și pe care Roma nu-i cunoștea, că Roma, puternica Romă a lui Aurelian, retranșată pe malul drept, a așezat pe barbari ca federați, că goții n-au fost niciodată de capul lor, ceea ce se va dovedi și prin aceea că înaintea primejdiei hune, ei se vor cere la romani ca niște oaspeți și supuși. Nu este de uitat nici aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în alte provincii (cele apusene), găsim dualitatea între un Imperiu, de caracter universal, care nu poate abdica de la nici unul din drepturile sale, și o puternică viață populară față de care orice invazie isprăvește prin a da un nou contingent de barbari, spre a fi amalgați cu locuitorii de o străveche origine. O nouă încercare de romanizare este legată de voința politică a lui Dioclețian și a lui Constantin, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
restabilirea dominației romane în Dacia (Dacia restituta). De-a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă un interes aparte vechiul substrat al populației: astfel, carpii nu pot fi decât provinciali amestecați cu barbari (sarmați, mai concret). O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul secolului al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după formula inspirată a lui Iorga: reromanizarea politică, pe care ar fi dorit-o mai presus de-a lui Traian, podul peste Dunăre de la Celei, fortificația de la Constantiniana Daphne, reconstrucția lui Tropaeum Traiani.7 Cum se înfățișa viața populației autohtone? Barbarii (migratorii), precizează Iorga, n-au distrus și n-au izgonit pe "romanii" sud-dunăreni, acum închegați, în secolul III cel puțin, ca și galoromanii în Apus. În schimb, ei i-au fărâmițat și sărăcit, n-au ocupat intenționat provinciile, ci au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Teodosiu (379-395) Iorga vorbește chiar de "opera împăratului Teodosiu" era aici, la Dunăre, o lume creștină solid înrădăcinată, cu numeroși episcopi, goții aduc cu ei episcopi și călugări, în corturi aveau altare, stabilesc legături de rudenie cu femei romane. Barbarii se aflau în subordinea împăratului, ca și localnicii (autohtonii). Luptele n-au încetat multă vreme la Dunăre cu barbarii, deși fără ei, Imperiul ar fi pierit. Malul stâng al fluviului nu putea să nu fie influențat de aceste evenimente flota
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vremea lui Arcadiu, în timp ce în Ardeal s-au aflat monede romane în multe locuri. Regiunea dunăreană (Moesia și Sciția) este apărată cu numeroase trupe, iar opera de "curățire" în zonă se face și cu ajutorul populației locale, țăranii sunt înarmați împotriva barbarilor și lucrătorii din mine devin ostași. Prin acțiunile sale militare energice, împăratul Teodosiu a înlăturat frica de barbari. Este o evidență faptul că acești țărani de la Dunăre, cu origine amestecată, sunt tot mai mult temeiul, în noile împrejurări, de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sciția) este apărată cu numeroase trupe, iar opera de "curățire" în zonă se face și cu ajutorul populației locale, țăranii sunt înarmați împotriva barbarilor și lucrătorii din mine devin ostași. Prin acțiunile sale militare energice, împăratul Teodosiu a înlăturat frica de barbari. Este o evidență faptul că acești țărani de la Dunăre, cu origine amestecată, sunt tot mai mult temeiul, în noile împrejurări, de mai bine de un secol, viața rurală este tot mai prezentă, iar barbarii sunt și rămân numai niște elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împăratul Teodosiu a înlăturat frica de barbari. Este o evidență faptul că acești țărani de la Dunăre, cu origine amestecată, sunt tot mai mult temeiul, în noile împrejurări, de mai bine de un secol, viața rurală este tot mai prezentă, iar barbarii sunt și rămân numai niște elemente strălucitoare de suprafață.10 În a doua jumătate a secolului al V-lea, în Imperiu, se produce o "barbarizare fără barbari" (Iorga) o fiscalitate distrugătoare îi silește pe romani să se refugieze la barbari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]