1,024 matches
-
în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și-l consumă cum o capră ar roade o varză”. Și, în deschisă continuitate: „un plic închis adăpostește Visul textului intrat în concurs/ un recipient de cristal captează respirația bardului/ care-și șterge de pe frunte sudoarea de cerneală tipografică/ și cu degetele-i lubric înfiorate mângâie/ luna cum o pasăre-mpăiată.” Titlul, pe măsură: Ars poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
malurile lui ar fi fost iordanul meu.// Dar cum nu s-a întîmplat nimic din toate acestea/ crișul este nimic” (Siderurgia naturii). Așadar, un refuz ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete muiat în apa necontenitelor ploi, iar la Ovidiu Genaru
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cele două stări, asemenea grecilor antici care nu întîmpinau moartea cu groaza modernilor (heideggerianul die Angst), pentru că o recuperau panthareic, prin conceptul curgerii cosmice. De reținut disocierea pe care ne-o propune exegetul între cele două ipostaze majore cu care bardul în discuție apărea „la rampă” și anume Thanatosul „ca forță mitică egocentristă” și Erosul ca „spirit mitic generos prin excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
care acorda așezării rurale o poziție cos-mo-cen-trică și chiar pînă foarte aproape de zilele noastre, prin a-por-tul unor șaizeciști care situau tema sub egida ex-pre-sio-nis-mu-lui. Petre Stoica are în schimb nostalgia micului oraș provincial. Me-ca-nis-mul moral fiind similar cu cel al barzilor satului rămas în ur-mă, un mecanism regresiv, al inadaptării și al melancoliei, obiectul se schimbă, se "modernizează". Cu atît mai mult cu cît e reconstituită provincia mărunt-urbană a acelei zone "central-europene", cu vestigii "imperiale", care e Banatul, un mic univers
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
timpului", ca "mijloc de a scăpa acestei risipe", se poate întrupa în rigoarea scriiturii de tip flaubertian: "Nu alt rost vedea Flaubert scrisului". Dar considerăm că există încă o explicație, nu mai puțin relevantă, a opțiunii lui Radu Petrescu pentru bardul Plumbului. O explicație de ordin existențial. Ca și Bacovia, Radu Petrescu s-a aflat, ca persoană civilă, în marginea societății. Nu numai că n-a reușit a ajunge profesor universitar, așa cum a aspirat și, indiscutabil, ar fi meritat cu prisosință
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
anii și-au strîns taberele/ și doar un cort colorat atinge/ cu flamura pe rînd continentele.// Nicăieri nu e cer, alături e marea/ rîvnind la falca de asin veche-n furnici/ furisată-ntr-o groapă de văr" (Tapasya). Emoționantă e împrejurarea că bardul cu dezabuzata scriitura își păstrează un mecanism productiv de ordin infantil. El visează cu ochii larg deschiși, propunînd un imaginar doldora de promisiuni eliberatoare, sub egida unui excentrism "naiv", calculat ca atare, dar și dat de o fatalitate a simțirii
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
suferă și ea, căci "în adîncuri totul a fost mîncat, / toate sensurile, în clarități orbitoare", iar regenerarea expresiei apare exclusiv în reveria fabuloasă a mumelor goethean-blagiene, a "marilor femele", care, "în lenevii", "în alcooluri", visează limbajul. Pînă la restabilirea acestuia, bardului nu-i rămîne decît nonverbalitatea, sacra nonverbalitate: "stai în mut, în limbajul ce absoarbe toate sintaxele, / stai în mut și speri în Domnul". Dar, nesatisfăcut pesemne cu plantarea într-o asemenea zonă cvasigenerală a modernismului, Aurel Pantea recurge la o
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
îmbrățișa sau a brusca pe cineva, cu gesturi largi, nițel smucite, cu o voce îngroșată, de-o duritate moale, ca și cum ar face mereu un efort spre a nu deveni tunătoare. O combinație de ingenuitate frustă și demonie emană din făptura bardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alcătuit din vădite contraste, Adam Puslojiš are darul de-a fixa atenția, de-a domina o adunare printr-un discurs îmbelșugat, ca și printr-o carismă a unui autoritarism de anacronică tăietură. Un autoportret
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
în limba sîrbă, pentru a trece apoi la texte așternute direct în românește. În locul habitualelor stări conflictuale dintre naționalități, o mișcătoare umoare a concordiei, rimînd cu ceea ce se cheamă acum, cu o sintagmă politicianist-clișeizată, "integrare europeană". Pe un fundal istoric, bardul își transcrie relația morală cu ambele țări dunărene: "Încă mai simt și cutremurul / din anul... și din anul... / și mirosul sîngelui vărsat / a cincea oară în Balcani / într-un singur secol care / abia ieri a trecut... și eu / intru! Intru
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
vederile d-sale, "sîrbea", avînd și alți apropiați din toposul nostru, are cultul tradițional al prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata, de trepidanta viață modernă riscă a o neglija. O căldură sufletească "de modă veche" îl face pe bard să-i convoace pe cei apropiați, să-i acuze venial și să-i scuze prompt pentru eventualele absențe: "Chiar astăzi / mi-am adunat / la un loc frumos / toți prietenii // observ nervos și atent / că unii din ei / lipsesc total sau
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
întrunea numele unor autori binecunoscuți în acel moment, Al. Busuioceanu, George Lesnea, Coca Farago, Virgil Carianopol, precum și pe cele ale unora pe cale de afirmare, Geo Dumitrescu, Mihu Dragomir, Mihail Crama, Ion Larian Postolache. Concomitent cu acest debut „pompos”, textele junelui bard mai erau primite la Curentul literar din Capitală și la Viața Basarabiei din Chișinău, ultimul periodic fiind patronat de Pan Halippa. Anul 1940 a fost unul cu osebire dureros pentru Alexandru Lungu, deoarece, prin sfîrtecarea teritorială a țării, pierdea cele
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că pîrghiile conștiinței barzilor apocaliptici ai literelor noastre postbelice, de la Ion Caraion și A. E. Baconsky la Ioan Alexandru și Dan Damaschin, sînt puse în mișcare (fie și într-una involuntară, decelabilă în mod obiectiv, în transluciditatea psihiei) de trauma produsă de flagelul în
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
str. Hector nr. 2), costă doar 20 000 de lei. S. P. Petrecerea cu taraf l Recital Tudor Gheorghe Dacă fiecare întâlnire cu marele artist Tudor Gheorghe este un autentic eveniment pentru publicul iubitor de muzică adevărată, de această dată bardul oltean propune o întâlnire cu totul excepțională, cu muzica lăutărească veche, dătătoare de poftă de viață: „Petrecerea cu taraf“, recital extraordinar plănuit a se petrece joi, 20 februarie, pe scena Teatrului Național Timișoara și vineri, 21 februarie, pe scena Teatrului
Agenda2003-7-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280692_a_282021]
-
cuviincios, laudativ, care nici nu ar necesita, la urma urmelor, o apropiere reală, concretă față de un text sau altul, față de poezie, de publicistică sau corespondență. Fenomenul cuprinde încă ceva. Aiuritor. Senzația unei majorități semnificative că are opera acestor clasici - monumentali, barzi și alte etichete - la degetul mic. Că au parcurs-o, exhaustiv, desigur, că se plimbă lejer prin conținut și că jonglează cu nuanțele. Perioada comunistă a impus o anumită receptare. Și numai una. Despre ei, numai de bine. Nu erau
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Landgraful Herrmann, o apariție ștearsă, fără a fi impunător și puternic ca intenție. Ne punem chiar întrebarea cum e posibil la Covent Garden să se comită asemenea greșeli în distribuirile artiștilor într-o producție de mare cotă. În rest, ceilalți barzi au fost corecți și doar atât. Corul a răspuns impecabil partiturii, răsunând nuanțat în toate pasajele. Trecând la cel de-al doilea palier al analizei noastre privind concepția regizorală, putem face câteva aprecieri care se vor integra în contextul general
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
din linia întâi, fapt ce l-a costat pierderea unui picior; istoria tragică a fratelui său Valeri, împins de vremurile ieșite din țâțâni spre anarhism și ucis în luptă la numai 16 ani; Andrei și conturarea personalității sale artistice, scriitori, barzi, artiști de tot felul, printre care nume ca-re-ți stârnesc fiori de emoție: Ahmatova, Țvetaeva, Balmont, Mandelștam, Fedin, Pasternak... în carte își trăiesc viața nu numai personajele, din care, cu toată prea lunga, poate, enumerare, nu am amintit nici jumătate, ci
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
a realului pozitiv precum un revers al atît de numeroaselor, la ceasul actual (pînă la saturație și dincolo de ea), scenarii apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările morale, în care încă nu s-au ivit angoasele
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
necutreierate la îmblînzirea de vulturi și bouri puternici/ focuri uriașe de tabără voi face și deasupra în ceruri/ și undeva foarte jos sub podeaua incertă-a pămîntului/ deopotrivă sfidător deopotrivă hîtru deopotrivă laș" (nouăsprezece). Pe ,jumătate rebel", pe ,jumătate umil", bardul declară, în beatitudinea-i simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
se spune la noi), apoi titlul piesei și în final casa producătoare. Nici un cuvânt despre compozitor. De aceea, se presupune că - fie interpretul este și compozitor (deci e cantautor, ceea ce duce cu gândul la restituirea contemporană a vechii profesii a bardului), fie casa producătoare livrează "la pachet" un compozitor oarecare. Se observă, așadar, că domeniile muzicii înalte și cel al muzicii de masă suferă influențe reciproce, ce creează o "chimie" foarte subtilă și în permanentă prefacere. Mentalitatea începe să se schimbe
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
momente de dans modern. Biletele, cu tarif de 50 000 de lei, se găsesc la Agenția Operei. din presa vremii acum... 100 ani „Numărul Alecsandri al «Luceafărului» a apărut la 1 iunie, și are un cuprins foarte interesant, referitor la bardul de la Mircești“. (Drapelul din 14 iunie 1905). „Dezvelirea monumentului, ridicat în Jimbolia, în amintirea lui Kossuth Lajos, va avea loc în 29 iunie“. (Temesvarer Zeitung din 17 iunie 1905). 75 ani „Teatru de păpuși liric. În ziua de 13 iunie
Agenda2005-24-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283795_a_285124]
-
R. Omagierea l Lui Eminescu Cenaclul literar-artistic al C.A.R.P. Timișoara a programat pentru miercuri, 14 iunie, la sediul de pe Calea Bogdăneștilor nr. 4, o ședință-spectacol ce va marca, de la ora 16, cei 117 ani de la trecerea în neființă a bardului de la Ipotești, prin comunicarea „Mihai Eminescu, mit și poezie” susținută de preotul-poet Horia Țâru. Versul și muzica, nelipsite de la nici o ediție a Cenaclului C.A.R.P. , vor fi străbătute de același filon eminescian, indiferent dacă vorbim de microrecitalurile poetice susținute
Agenda2006-23-06-general9 () [Corola-journal/Journalistic/285034_a_286363]
-
are ca posibili miniștri ai Culturii pe Adrian Păunescu și pe Mihai Mălaimare. Pentru a nu fi învinovățit că are ceva personal împotriva acestor eventualități, Cronicarul reamintește că Adrian Păunescu are o cotă proastă, mai ales în lumea culturii, deoarece bardul metamorfozat din socialist verdețian, în pedeserist iliescan, are și astăzi nostalgia deprofesionalizării culturii. Poetul a reanimat Cenaclul Flacăra, din perioada cea mai de jos a acestuia, în Cenaclul Totuși iubirea, cu aproximativ aceleași scopuri cu care Adrian Păunescu inventa glorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]