1,019 matches
-
schimbarea la față a Europei s-a petrecut în afara ei. Dar să o spunem altfel și în cuvinte mai simple. Occidentul are patru capitale: Ierusalim, Atena, Roma și Bizanț. Nu vrea să-și amintească decît de primele trei. Fiecare cu barzii, cu negustorii și cu parola sa. Ierusalim înseamnă monoteism. Atena este umanism. Roma este statul de drept. Bizanțul este ceva mai mult, fiindcă reprezintă sinteza celor trei elemente: raporturile Romei și Ierusalimului au fost gîndite mereu în limba și în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
productivity between the ages of 20 and 80 years”, Journal of Gerontology, 21, pp. 1-8. Derks, P.L. (1989), „Pun frequency and popularity of Shakespeare’s plays”, Empirical Studies of the Arts, 7, pp. 23-31. Derks, P.L. (1994), „Clockwork Shakespeare: The Bard meets the Regressive Imagery Dictionary”, Empirical Studies of the Arts, 12, pp. 131-139. Diamond, A.M., Jr. (1980), „Age and the acceptance of cliometrics”, Journal of Economic History, 40, pp. 838-841. Diemer, G. (1974), „Creativity versus age”, Physics Today, 27, p.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
proză felurită, de toate. Și bineînțeles., cum să nu pomenim Pastelurile: toată lumea e de acord că acestea sunt producțiile cele mai izbutite ale poetului. Ce glorie poate fi mai asigurată decât una încăpută într-o formulă stereotipă și memorabilă ca: „Bardul de la Mircești”? Tot banală e și tăgada indiscutabil îndreptățită estetic care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit eseist din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care i se aduce în numele unui spirit critic elementar. Ce poate fi mai banal decât a constata facilitatea și superficialitatea acestei opere de o deconcertantă incontinență? Un strălucit eseist din Occident a scris următoarele cuvinte despre un alt prea fericit bard, cel de la Weimar: „Goethe, d’une mediocrité sans précédent”. Eu văd în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o mediocritate fără precedent nu mai e deloc una mediocră, dacă mă pot astfel exprima. Mediocritatea excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ființei lui îi veneau impulsurile acelui daimon care face dintr-un simplu muritor un supraom. Altfel; și Goethe a exprimat un număr considerabil de platitudini, bineînțeles, niciodată în forme atât de inocent hazlii cum nu rareori i s-a întâmplat bardului nostru. Dar „mediocritatea fără precedent” a lui Goethe nu are în ea însăși absolut nimic comun cu platitudinea, fie ea și excepțională, ca aceea care-l caracterizează pe Bardul de la Mircești. Platitudinea acestuia era excepțională, într-adevăr, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atât de inocent hazlii cum nu rareori i s-a întâmplat bardului nostru. Dar „mediocritatea fără precedent” a lui Goethe nu are în ea însăși absolut nimic comun cu platitudinea, fie ea și excepțională, ca aceea care-l caracterizează pe Bardul de la Mircești. Platitudinea acestuia era excepțională, într-adevăr, în primul rând prin faptul că a putut cu drept cuvânt domina o societate și o epocă în care oamenii cu adevărat superiori nu erau deloc puțini. Alecsandri nu pare să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
154-155; Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Oradea, 1996, 173-177; Micu, Scurtă ist., II, 210; Petru Manoliu, DCS, 167, 190-191; Dicț. scriit. rom., III, 62-64; Cornelia Ștefănescu, Suflete jupuite, JL, 2002, 11-12; Dora Mezdrea, Arhiva Petru Manoliu, JL, 2002, 11-12; Marin Diaconu, „Bardul metafizicei”, JL, 2002, 11-12. O.I.
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din 1986 trăiește în Germania, iar din 1988 în Statele Unite ale Americii, unde ajunge ca bursier Fulbright. În 1999 primește cetățenia americană. Din 1989 este profesor la Bard College (New York), iar din 1996 ocupă poziția de profesor titular la Catedra „Francis Fournoy” in European Studies and Culture, Language and Literature. În 1992 a beneficiat de o bursă Guggenheim. A fost distins cu Premiul Fundației „MacArthur” (1992) și cu
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
încercările de răsturnare a valorilor și de atac la persoană pe baza unor argumente periferice a biografiilor lui G. Călinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Preda ș.a. Ceea ce îi displace cel mai mult este angajarea în asemenea acțiuni a „delatorilor”, „barzii serbărilor comuniste” sau „agenții de influență”. Cum era și firesc, e prezentă și o secvență consacrată literaturii exilului românesc, văzută ca fiind nu concurențială, ci complementară literaturii din țară. Poate din această cauză, pentru a se lămuri pe sine însuși
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
Lenin, Works, Moscova, 1972, pp. 27-163, citat În Ranier Traub, „Lenin and Taylor: The Fate of «Scientific Managementș in the Early Soviet Union”, traducere de Judy Joseph, În Telos 34, toamna 1978, pp. 82-92 (publicat inițial În Kursbuch 43, 1976). „Bardul” taylorismului În Uniunea Sovietică a fost Alexei Kapitonovik Gastev, ale cărui poezii și eseuri abordau liric posibilitățile de realizare a unei uniuni Între om și mașină: „Multora le repugnă ideea că vrem să tratăm și oamenii ca pe niște șuruburi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de Banville. Câteva traduceri din La
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de D. Munteanu-Râmnic. Prima serie reproduce poeme de Al. Mateevici (Limba noastră), N. Iorga (Năvălitorii), Al. Macedonski (Noapte de mai) și inserează versuri de George Baiculescu, Sergiu N. Duiculescu, Emil Bărbulescu ș.a. G. Zagoriț scrie articolul Poetul Barbu Paris Mumuleanu - bard al anului 1821 (2/1921), același număr conținând și poemul La țară al Adei Negri, tradus de Al. Vlahuță. Se semnalează plachete de versuri semnate de Emil Bărbulescu, L. Leoneanu, Lucian Costin, Ion Buzdugan. Emil Bărbulescu recenzează romanul lui N.
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie din centrul capitalei, se constituie în documentul unui radical protest față de regim, față de convențiile literare impuse și urmate de barzi subordonați pro paecunia. Poezie de circumstanță, aparent, infuzată de efluvii etilice și de argoul boemei sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați-ne himera!” sau subscrie declarația celor „cu inima în palmă”: „E timpu-acelor care INIMI
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard ca mine din bazar!” Prin acest ciclu poetul face trecerea la o altă carte reprezentativă, „trilogia sonetelor”, alcătuită din Sonetele aeriene (1972), Armura de sudoare, (1972) și Bazarul cu măști (1973). Trilogia e urmată, ca de o sinteză, de „eseul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Ambasada României din Beijing. A debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului” (1951). Poetul reprezintă un adevărat „caz” al literaturii române postbelice, fiind lăudat și negat cu încrâncenare egală; eventualul adevăr trebuie căutat, ca întotdeauna, la mijloc. G. ilustrează tipul bardului care își asumă misiunea revelării unor lucruri profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi modulat după acele caracteristici expresive și structurale ale spațiului simbolic de care poetul
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă pe larg lucrarea Românii în monumentele literare germane medievale de Em. Grigorovitza. Traducerile sunt ilustrate de poemele Blestemul bardului de Uhland și Veneția de Platen. Cu studii și comentarii istorice, folcloristice, lingvistice, psihologice, filosofice colaborează N. Iorga, Ovid Densusianu, D. Onciul, Simion Florea Marian, Ilie Bărbulescu, I. Todicescu, Gr. Tăușan. I.M.
REVISTA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
teatrale și de alta intitulată „Litere - arte - științe”, prin care publicul este ținut la curent cu mișcarea literară și artistică din țară și din străinătate. Aici A. Zaman semnează comentariul Cum s-a născut poezia, iar E.P. Eftimiu evocă personalitatea bardului de la Mircești (La mormântul lui V. Alecsandri), alți colaboratori fiind I. Strelicescu și Marius Metzulescu. Capitolul cel mai rezistent este cel al traducerilor, care cuprinde versiuni din scrieri aparținând lui Alphonse Daudet, Ar. Charpentier, Catulle Mendès, Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi
ROMANIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289331_a_290660]
-
sunt mai puțin marcate ideologic, în schimb articolele critice și istorico-literare au adesea un caracter tendențios, fie prin conținut, fie prin implicații. Cele mai flagrante exemple sunt publicarea, sub titlul Antisemitismul marelui poet Vasile Alecsandri, a unui discurs ținut de bard în Senatul României și selecția operată de recenzenții, anonimi, ai revistei, care scriu despre cărți de factură legionară precum Cruciații de Bănică Dobre, Căpitanul de Ion Banea, Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu (versurile acestuia fiind apreciate ca „pline de
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
Un temei de meditație în această privință ar putea fi relațiile generației lui Byron cu poeții romantici de dinaintea lor (autori, de fapt, ai programului mișcării romantice): cu ei, și nu cu reprezentanții clasicismului se polemiza, de exemplu, în poemul satiric Barzi englezi și critici scoțieni, publicat de Byron în 1808; în vreme ce, față de doctrinarul clasicismului, Alexander Pope, ei manifestau un respect fără limite. Și nimeni nu s-a gândit să le reproșeze că nu ar fi înțeles sensurile noii orientări poetice. S-
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o „oglindă”, așa cum scena cată să fie un „sanctuariu”, un „altar” sau o tribună de la care se pot răspândi ideile de dreptate și libertate. Cu atât mai
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 78-85, passim; Negoiță Irimie, Prințul umbrelor, TR, 1995, 35-36; Dosar Radu Stanca, îngr. Ion Vartic, APF, 1995, 9; Popa, Estuar, 151-156; Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 257-262; Titu Popescu, Radu Stanca, bardul Sibiului, ST, 1997, 2-3; Petru Poantă, Cercul Literar de la Sibiu, Cluj-Napoca, 1997, passim; Radu Stanca, DRI, V, 41-46; Regman, Dinspre Cercul Literar, 7-18; Ovidiu Cotruș, Medalion: Radu Stanca, O, 1999, 6; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-303; Radu Stanca, PRA, III, 1202-1236; Clujeni
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
nici nu neg vreodată ce am scris, totdeauna mi-am renegat versurile proaste, niciodată n-am fost de acord cu ele, dar tot eu am scris pe atunci lucruri care căutau să meargă pe o linie mai sănătoasă a literaturii"), bardul nu uită a arunca priviri în grădina vecinilor spre a constata că nici acolo lucrurile nu mergeau prea bine: "poezii, cîteodată accentuat, ca să zicem așa, politizante, ale tuturor poeților de atunci, mai ales aceștia care sînt și astăzi cunoscuți - Jebeleanu
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]