619 matches
-
am ieșit pe geam. Odată era să mă prindă proprietarul în mașină, avea alarmă, s-au blocat ușile, în afară de geamuri. Am reușit să fug, nu departe, sub mașină. L-am văzut pe om cum a venit cu o bâtă de baseball. L-am așteptat, a plecat, a început să înjure de mama focului. El a crezut că am plecat. Am ieșit și eu, am făcut treaba și am plecat. Ce-i prin mașină? De toate, începând de la cuțite, brichete, casetofoane, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a servit-o a intrat puțin în panică și, înainte de a se dezmetici, Wada și Ōgi au tras ca lumea. Asta da mișcare... Hei, mă asculți? Iijima, care lucra cu Takamori, îi vorbea acestuia, cu mult entuziasm, despre meciul de baseball dintre Uriași și Lei pe care îl văzuse cu o zi în urmă, duminică, pe stadionul Kōrakuen. Takamori, întins lângă el, cu ochii fixând un punct pe cerul albastru, îl asculta doar pe jumătate. S-a întâmplat ceva? Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
obișnuită de la marginea cartierului Setagaya Înspre zona Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli de coafură. Patronul era un bărbat mititel de statură care gătea un dry curry lipicios și care nu era interesat decât de baseball și de bursa de acțiuni. Clientela localului era formată din elevii de la liceul industrial din apropiere care veneau să se joace la un joc video vechi de când lumea așezat Într-un colț, și din niște vânzători ambulanți care, fie vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toate fetele alea care îi scriau și îi trimiteau fotografii seducătoare pe web site dacă l-ar vedea pe acest Russell: tot frumos, e-adevărat, dar îngâmfat și plictisitor peste măsură. Tocmai terminase de povestit despre angajamentul unui jucător de baseball când au intrat pe aleea din fața casei. Părinții ei n-au avut încotro și s-au stabilit în Greenwich în anii ‘80 când a murit bunica lui Leigh, lăsând casa părintească unicului ei fiu. Pe atunci tatăl lui Leigh era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cade exact cum trebuie peste planurile clădirii rezidențiale pe care compania la care e angajat a început s-o construiască înainte de căderea pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
doi oameni care vorbesc unul în franceză și altul în română. Cineva chiar ascultă la ușă. Și cum nu-și poate explica tonul ridicat al celui care vorbește română, intră pe ușă. Și nu singur, ci cu o bâtă de baseball în mână. Lionel vede, pe deasupra flăcării chibritului, intrând în încăpere mai întâi o pereche de cizme de cauciuc verzi, pe urmă o bâtă ținută în mâna dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman. De data
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vedea de afară și-l imploră pe proaspătul intrat: — Roman, nu, te rog, nu! Numitul Roman îl ignoră și înaintează spre birou. Racheții îl privesc stană de piatră. După ce l evaluează pe fiecare, Roman ia o poziție de primitor la baseball, ochește mingea de pe birou și-i aplică o lovitură cu toată forța. Din păcate, ratează mingea, dar stinge flacăra chibritului și nimerește în plin antebrațul lui Vaniușka. Spre norocul acestuia, pentru că flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic, că e periculos să te joci cu focul? pune Roman gaz peste
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pistol, Roman îi proptește vârful bâtei în piept și-l avertizează: Nici să nu te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în gură ghemotocul de hârtie pe care nu apucase să-l arunce la coș. Deși maică-sa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel a terminat de strâns lucrurile proprii din baraca de pe șantier. Când să tragă jaluzelele, se deschide ușa. Lionel își potrivește la îndemână bâta de baseball, amintire de la Roman. Alarmă falsă: în cameră intră Gérard Clément, pe care-l cunoaște de la televizor, împreună cu un tip rușinos. — Putem intra? întreabă Gérard. — Ați intrat deja. — Sunt... — ...tipul de la televizor care vrea să mă salveze cu orice preț, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
copiii noștri sunt blonzi și chiar inteligenți. Așa că sunt de acord că există ceva adevărat în teoria aceasta.“ Capitolul 41 Primele zile ale lui Dave în familia Kendall au mers surprinzător de bine. Când ieșea afară, purta o șapcă de baseball, ceea îi îmbunătățea mult înfățișarea. Cu părul tuns, purtând blugi, adidași și un tricou Quicksilver, semăna destul de bine cu orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea lui Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ce fac? Aruncă cu lucruri în mine. Mă strigă în tot felul. — Cum îți spun? Dave își mușcă buza lată. — Maimuțache. Era gata să izbucnească în lacrimi. Nu e prea plăcut, zise ea. Îmi pare rău. Îi luă șapca de baseball și începu să îl mângâie pe cap și pe ceafă. Copiii pot fi răi. Uneori, sentimentele mele sunt rănite, spuse Dave. Trist, se întoarse cu spatele la ea. Își scoase tricoul. Ea își trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să-l ia, dar se părea că ea nu-l luase acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum erau acolo, mergând la baza dealului, începând să traverseze terenul de baseball. Jamie și Maimuțache. Pe ei! Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt strident de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie! Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bântuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizând ușa cu un surâs un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
decât s-o mănânc. Oricum. Nu contează. O să fie perfect. E perfect. OK. Hai să Începem o conversație. — Și ce-ți place să faci În timpul tău liber ? Îl Întreb, iar Jack ridică din umeri. — Ies În oraș. Mă uit la baseball. Îmi repar mașinile... — Ai colecție de mașini de epocă ! Așa e. Uau. Eu... chiar... Îhm... — Urăști mașinile de epocă. Zâmbește. Îmi amintesc. La naiba. Speram că poate a uitat. — Nu urăsc mașinile În sine, spun iute. Îi urăsc pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
paturi suprapuse.Oameni care se îmbrăcau,oameni care se dezbrăcau.Ajunse în fața unei oglinzi. Imaginea îi aparținea.Lângă el,pe o bancă se așezase și vesela Lore. Amândoi purtau manuși polare.Un grup de localnici îi amenințau cu bâte de baseball.Făcu eforturi disperate să părăsească banca.Imaginea se estompa.Un tip spilcuit îi arăta fotografiile unor starlete.Una din imagini îi atrase atenția.Gina sau Lore? Nu. Era el în travesti.Costum de cabaret. Lore chicotea din nou. Acum era
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a scris o primă ciornă a unei scrisori de intenție. O fotografie, se întrebă el, de unde pot să iau eu una decentă? Ben are numai fotografii decente, dar o poză de-a lui cu ochelari de soare și șapcă de baseball nu ar fi cea mai potrivită și, după cum bine știe Ben, e esențial să prezinte o imagine ca la televizor. Scoase o cutie de sub pat și se uită prin sutele de fotografii de acolo. În cele din urmă, găsi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]