711 matches
-
lui Napoleon, care invadează Rusia. Apoi, în 1813, bavarezii participă alături de Franța la primele faze ale celei de-a Șasea Coaliții, înainte de a întoarce armele împotriva vechiului lor aliat, la presiunile cancelarului austriac Metternich. O armată austro-bavareză, condusă de generalul bavarez Wrede a încercat să blocheze retragerea armatei franceze spre Franța, dar a fost învinsă de Napoleon la Hanau. Congresul de la Viena a obligat Bavaria în anul 1815 să cedeze teritoriile obținute anterior de la Austria. Bavaria a obținut drept compensații teritoriale
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
său nebun, regele Otto. Ea a devenit prima regină catolică a Bavariei, de când Bavaria a fost întemeiată ca regat, din 1806. Vorbea germană, maghiară, cehă, franceză și italiană. În 1914, ea a fost gazda unor mari festivități în jurul jubileului regal bavarez și a apărut împreună cu soțul ei pentru a anunța intarea în război. În timpul Primului Război Mondial, ea a fost o mare patrioată și a sprijinit, de asemenea, monarhia habsburgică. A încurajat femeile din Bavaria să sprijine soldații prin furnizarea de alimente și
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
I al Greciei. Otto a murit în 1867, lăsându-i pe Luitpold și descendenților săi ca reprezentanți ai pretenției sale la tronul Greciei; totuși, Luitpold nu a urmărit acest lucru. La vârsta de paisprezece ani Luitpold s-a alăturat armatei bavareze și a fost promovat capitan de artilerie în 1835. În timpul revoluției din 1848 Prințul Luitpold a mediat și a facilitat o audiență a cetățenilor nemulțumiți cu tatăl său. În timpul domniei fratelui său Maximilian al II-lea, Luitpold nu a jucat
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
II-lea, Prințul Luitpold a reprezentat casa regală din ce în ce mai des din cauza lungilor absențe ale regelui din capitală. În războiul austro-prusac din 1866 Luitpold a fost comandant al diviziei a 3-a. În 1869 el a devenit Inspector General al armatei bavareze iar în timpul războiului franco-prusac din 1870-1871 a reprezentat în Bavaria cartierul general. În 1876 a devenit mareșal. La 10 iunie 1886, nepotul lui Luitpold, regele Ludwig al II-lea a fost declarat incompetent din punct de vedere mintal iar Luitpold
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
făcut pace cu împărăteasa Maria Tereza a Austriei prin Tratatul de la Füssen, prin care a fost de acord să-l susțină pe soțul împărătesei, Marele Duce Francis Stephen de Toscana, în alegerile electorale imperiale. În timpul Războiului de Șapte Ani, forțele bavareze au luptat de partea habsburgilor. Sora lui Maximilian Joseph, Maria Josepha de Bavaria, s-a căsătorit în 1765 cu fiul Mariei Tereza, împăratul Iosif al II-lea. O slăbire pe termen lung a Prusiei nu era în interesul Bavariei. Maximilian
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
industria și exploatarea mineralelor țării și a abolit cenzura iezuită a presei. În 1747 a fost înființată fabrica de portelan din Nymphenburg în timp ce "Codex Maximilianeus bavaricus civilis" a fost scris în 1756. Prima instituție academică din München, Academia de Științe bavareză, a fost fondată în 1759 de către Maximilian al III-lea. În timpul foametei severe din 1770 Maximilian vândut bijuteriile coroanei pentru a plăti livrările de porumb. În acest an, el a emis, de asemenea, edict împotriva emfazei extravagante a Bisericii, care
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
Maximilian al III-lea. În timpul foametei severe din 1770 Maximilian vândut bijuteriile coroanei pentru a plăti livrările de porumb. În acest an, el a emis, de asemenea, edict împotriva emfazei extravagante a Bisericii, care a contribuit la sfârșitul erei rococo bavarez. De asemenea, el a interzis impozitul Oberammergau. În 1771 el a reglementat frecventarea școlii generale. În decembrie 1777 Maximilian Joseph a mers cu trăsura prin Munchen; pe drum, când trecea pe lângă un ceas turn, mecanismul s-a rupt iar ceasul
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
sosit în țara adoptivă (aprilie 1770). Întâlnirea a avut loc la Château de la Muette. Pentru a păstra călătoria lui cât mai privată posibil, arhiducele a călătorit sub un pseudonim: Contele de Burgau. O căzătură de pe cal în timpul Războiului de Succesiune bavarez l-a forțat să părăsească cariera militară și s-a destinat episcopatului. În 1780 el l-a succedat pe unchiul său Prințul Karl Alexander de Lorena ca Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În 1784 el a devenit Arhiepiscop și
Maximilian Franz al Austriei () [Corola-website/Science/322436_a_323765]
-
cu modificările. S-au pus grilaje sub ferestre și stilul Baroc Târziu s-a făcut simțit în camere. În sec. al XVIII-lea s-a modificat din nou fațada cu Eckrisaliten și pilaștri (Reisenpilastern). Mai târziu palatul a găzduit legația bavareză și muzeul de stat federal Niederosterreichi. Stricăciunile provocate de bombardamentele din timpul celui de al doilea război mondial au fost reparate și în același timp s-a mărit suprafața curții. În 1982 a fost din nou restaurat. Foarte puține piese
Palatul Mollard-Clary () [Corola-website/Science/322469_a_323798]
-
șapte minute, aducând egalarea, acesta fiind primul său gol în Bundesliga. Într-un alt derby disputat de Schalke, împotriva lui Bayern Munchen, a impresionat, reușind să deschidă scorul, înscriind în poarta apărată de Oliver Kahn, meciul terminându-se 1-1, după ce bavarezii au egalat prin Klose. La trei zile după acest meci, pe 18 septembrie 2007, a debutat într-un meci de Champions League, pierdut de Schalke cu 1-0 contra Valenciei. În total, a adunat șapte partide în acel sezon al Ligii
Ivan Rakitić () [Corola-website/Science/316880_a_318209]
-
de învățământ preuniversitar din oraș. Colegiul este localizat în piața Margareta Bibici, nu departe de Teatrul Clasic „Ioan Slavici”. Începuturile Colegiului Național „Moise Nicoară" sunt cele ale primei școli elementare din Arad. Colegiul a fost înființat în 1707 de călugărul bavarez Camil Nöffrich și a funcționat în încăperile modeste ale unei școli improvizate. În 1745 școala devine devine școală latină, și în 1762 gimnaziu, "Obergymnasium", denumire impusă de reorganizarea sistemului de învățământ din Imperiul Austriac. În 1845 s-a aplicat o
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
Elefant" de către gravorul și ilustratorul german Martin Schongauer în jurul anului 1485, a fost trimis de către Ioan al II-lea al Portugaliei imperatorului Sfântului Imperiu Roman Frederic al III-lea. În februarie 1862, un grup de vânători arabi, năimiți de colecționarul bavarez Johann Schmidt, au capturat un pui de elefant cu vârsta de 1 an și înălțimea de 1 m. În același an, la Gare d'Austerlitz, Schmidt a vândut animalul menajeriei de pe lângă Grădina Botanică din Paris. Pe 26 iunie 1865 a
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
Carniola a fost trecută sub autoritatea ducilor de Bavaria, ca și Carinthia, Istria și Friuli. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe nepotul său, Otto de Suabia, duce de Bavaria și a separat marca de Ducatul bavarez. El a transformat Carintia în ducat pentru Henric "cel Tânăr" din dinastia bavareză a Luitpoldingilor, care a activat ca un fel de "conducător al poliției de frontieră", controlând mărcile de Istria, Verona (Friuli) și Carniola. În 1040, regele Germaniei Henric
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
și Friuli. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit pe nepotul său, Otto de Suabia, duce de Bavaria și a separat marca de Ducatul bavarez. El a transformat Carintia în ducat pentru Henric "cel Tânăr" din dinastia bavareză a Luitpoldingilor, care a activat ca un fel de "conducător al poliției de frontieră", controlând mărcile de Istria, Verona (Friuli) și Carniola. În 1040, regele Germaniei Henric al III-lea a separat Carniola de Ducatul de Carintia și a conferit
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
a fost asasinat de un membru al unei familii rivale, Mavromichalis, în octombrie 1831. Pentru ca să împiedice formarea unui guvern republican în Grecia, Marile Puteri, în special Imperiul Rus, au insistat ca noul stat să fie proclamat ca monarhie, iar principele bavarez Otto a fost proclamat primul rege al statului independent.
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
pe 7 mai 1832 de ambasadorii plenipotențiari ai Regatului Unit, Regatului Franței și Imperiului Rus, a stabilit condițiile pentru acordarea independenței Greciei, încetarea stării de conflict dintre Grecia și Imperiul Otoman și acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe au fost consfințite în Tratatul de la Constantinopol, care a urmat semnării Convenției de la Akkerman, prin care sultanul acceptase importante modificări politice și teritoriale în Balcani, (retragerea armatelor otomane din Principatele Dunărene, cedarea controlului asupra
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
acord asupra proclamării independenței Greciei, instaurarea monarhiei constituționale și înscăunarea unui principe german de 17 ani, Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach. Succesiunea la tronul Greciei urma să fie ereditară. Linia de demarcație avea să fie pe linia Arta - Volo. Propunerile bavareze pentru un acord secret cu privire la Creta au fost respinse. Pentru consfințirea independenței Greciei, mai trebuia obținut acceptul Sublimei Porți. Principalele puteri europene și-au trimis ambasadorii la Constantinopol. Ambasadorii aveau o misiune dificilă, de vreme ce sultanul Mahmud al II-lea era
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
linia de demarcație pe aliniamentul Arta - Volo, punând capăt astfel în mod oficial conflictului dintre greci și otomani. În același timp, noul suveran Otto I și-a făcut intrarea în capitala Greciei, Nauplion, în fruntea a 5.000 de soldați bavarezi.
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
pe care a publicat-o în anul 1970 două perioade distincte în creația lui Arthur Coulin. Prima etapă, numită etapa transilvăneană de după anul 1891, este cea în care artistul se întoarce de la studiile pe care le-a făcut în capitala bavareză. Această perioadă este caracterizată stilistic printr-un realism naturalist, prin care care Coulin realizează portrete realiste, adeseori comandate de către personalitățile vremii. Lucrările executate evidențiază predilecția pentru descendența leibliană în compoziție, precum și încadrarea portretului în interioare care accentuează personalitatea lui. Ultima
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
n. 5 septembrie 1876 - d. 29 aprilie 1956) a fost un feldmareșal (germană: "Generalfeldmarschall") al Wehrmachtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În germană „"Ritter von"” înseamnă „Cavaler de”. Ritter von Leeb provenea dintr-o familie veche de militari bavarezi. Și-a început cariera militară în anul 1895 la Regimentul nr. 4 în funcția de cadet. Între anii 1897-1899 a făcut studii la școala de inginerie militară și de artilerie. În anul 1900 a participat la înfrângerea Revoltei boxerilor în
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
4 în funcția de cadet. Între anii 1897-1899 a făcut studii la școala de inginerie militară și de artilerie. În anul 1900 a participat la înfrângerea Revoltei boxerilor în China. Între anii 1907-1909 a fost în serviciu în Statul Major Bavarez, iar între anii 1909-1911 a fost numit în serviciu la Berlin la Marele Stat Major. Între anii 1914 - 1916 a luptat pe Frontul de Vest, apoi doi ani de Frontul de Est, în Serbia, Galiția și România și pentru curajul
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
numit în serviciu la Berlin la Marele Stat Major. Între anii 1914 - 1916 a luptat pe Frontul de Vest, apoi doi ani de Frontul de Est, în Serbia, Galiția și România și pentru curajul deosebit a primit o înaltă distincție bavareză: Ordinul Militar Maximilian Iosif de Bavaria („"Max Joseph, Rex Bajoariae"”), echivalentul ordinului prusac Pour le Mérite și titlul nobiliar, care îi permitea să prefixeze numelui său Leeb cu cuvintele "Ritter von" (Cavaler de). În 1916 a fost promovat maior, apoi
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
fratelui său, ducele Henric I de Bavaria, care deja controla regiunea învecinată a Mărcii de Carintia. După depunerea fiului și succesorului lui Henric I, ducele Henric "cel Certăreț" din 976, împăratul Otto al II-lea a separat Carintia de posesiunile bavareze și a transformat-o în ducat de sine stătător, pe care l-a încredințat ducelui Henric "cel Tânăr", care a acordat suzeranitatea mărcilor din sud-estul Bavariei, inclusiv Istriei. În acest context, apar conții de Istria la sfârșitul secolului al X
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
Napoleon, prin Congresul de la Viena din 1815, Istria a fost atribuită Imperiului Austriac. La începutul secolului al XI-lea, marca a fost reinstituită, fiind deținută de conții de Weimar Casa de Sponheim Conții de Weimar-Orlamünde Casa de Sponheim (restaurată) Casa bavareză de Andechs
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
drepturi asupra peninsulei Istria și a început să utilizeze titulatura de markgraf. După ce Împăratul Henric al III-lea a moștenit Carintia, a înființat în 1040 mărcile Istriei și Carniolei. Dat fiind că mama soției sale avea legături matrimoniale cu conții bavarezi de Ebersberg, care dețineau posesiuni în Carniola, Poppo a fost de asemenea numit și ca markgraf de Carniola. Hadamut i-a dăruit lui Poppo un fiu, Ulric I, care i-a succedat din 1045.
Poppo I de Carniola () [Corola-website/Science/324946_a_326275]