1,402 matches
-
erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
educarea băiatului adoptat de mine în schimbul unei uncii de argint. Ansoald s-a supus hotărârilor mele ca un fiu ascultător ce era, ceea ce eu n-am fost nicicând. La Concordia am rămas până sâmbătă. Înainte de a pleca, am mers la bazilica Sf. Ștefan unde se ținea slujba săptămânală. Ajuns cu întârziere, am văzut enoriașii îngrămădindu-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arhidiaconii au tras cortinele în fața altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a văzut și a făcut un gest însemnând: „să nu pleci fără să stăm de vorbă“. După trei ceasuri și multe procesiuni în bazilică, slujba a luat sfârșit, bazilica s-a golit, și preotul Giovanni s-a apropiat de mine. M-a luat de braț și m-a dus în reședința episcopatului fără să-mi zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a văzut și a făcut un gest însemnând: „să nu pleci fără să stăm de vorbă“. După trei ceasuri și multe procesiuni în bazilică, slujba a luat sfârșit, bazilica s-a golit, și preotul Giovanni s-a apropiat de mine. M-a luat de braț și m-a dus în reședința episcopatului fără să-mi zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii să fi coborât din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Grado au fost cu acea ocazie niște lași. Știind că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul lui Marcu. De aceea patriarhul a venit la mine, cu sabia în mână. Eu rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul lui Marcu. De aceea patriarhul a venit la mine, cu sabia în mână. Eu rămăsesem în camera lui Cipriano, cuprins de neașteptate și tardive remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe furiș și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să înalțe acolo noua bazilică cu hramul Sf. Ștefan martir. De la întâmplările pe care le relatez au trecut mai bine de cincizeci de ani, și biserica încă arăta jalnic. M-au făcut să aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhului. Am debarcat la Torcello pe la apusul soarelui. M-am îndreptat spre pretoriu, unde am rămas surprins să văd că toate ferestrele erau de sticlă și nu din pergament sau din plăci subțiri de alabastru sau selenit, pe care doar bazilicile, regii și ducii și le pot permite la noi, și nu pentru toate ochiurile de geam. Era o sticlă groasă făcută din bucăți mici care se tăiau cu fierul încins și se uneau între ele cu plumb. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numai înainte de a depăși acel arc. În fine, iată-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numirea. Dar în Ajunul Crăciunului a refuzat, pricepând că risca nu numai să nu devină rege, ci și să fie victimă a unor comploturi pentru preluarea puterii în propriul oraș. În timpul slujbei de Crăciun, cu toți ducii de față în bazilica San Michele, mi-am dat seama că episcopul Simeone, după ce vorbise, în vreme ce era înveșmântat, cu doi prelați pe care nu-i cunoșteam, era gata să facă o mutare hotărâtoare. Era foarte nervos și agitat, se ferea să privească în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părăsească mănăstirea Sant’Erasmo. Acestea aveau loc în douăzeci septembrie și, în vreme ce la Pavia deja coborau cețurile reci, la Roma părea că vara n-avea nicio grabă. Adeodato a spus că a doua zi Onoriu urma să mă primească în bazilica San Pietro. I-am întins scrisorile de acreditare, care i-au fost transmise imediat lui Pompeianus. Niște servitori ne-au condus la locuințele noastre, și am aflat cu iritare că toată lumea avea la dispoziție o singură baie, cu o căldărușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit în baston. Nouă sute șaptezeci și cinci de livre de argint. În glasul său mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
relicva din crucea sfântă pe care am dorit s-o depun la mormântul lui Primigenio, drept care a proclamat o slujbă de trei zile de recunoștință. Lemnul sfânt a fost purtat în procesiune prin tot orașul și depus apoi la tezaurul bazilicii Sant’Eufemia. Am fost absolvit de păcat în fața tuturor și s-a decis că magistrul Stiliano, dacă dorea, putea să locuiască după cum îi era voia în oraș. Am poposit la Grado zece zile, după care am pornit spre Bobbio. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei ar fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a lucrării lui Grimoald, drept care a pus să se clădească în grotă și deasupra ei o bazilică nouă. Am văzut cu ochii mei urma sfântului picior și altarul, atunci când am ajuns în acel loc cu rămășițele pământești ale lui Rotari și ale Gailei: asta s-a întâmplat în a doua zi de octombrie a anului 658, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi se eliberă, picioarele rotindu-i-se spre exterior Într-o delicată mișcare arcuită ca de balet care-l desprinse din loc și-l făcu să plutească din nou spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de la piept și o așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus Paola. Își luă privirea de la fața tânărului și studie preț de câteva clipe fațada bazilicii și se lăsă calmat de simetria ei. — Când Îmi poți spune ceva exact, Ettore? Rizzardi aruncă o privire scurtă la ceasul de mână. Dacă-l pot duce băieții tăi la cimitir acum, mă pot ocupa de el mai târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unul dintre ei păși În spate din șir și veni la el lângă cadavru. — Adu doi oameni de-ai tăi și duceți-l la șalupă, apoi duceți-l la cimitir. În timp ce se Întâmplau acestea, Brunetti se Întoarse să cerceteze fațada bazilicii, lăsându-și ochii să plutească În sus și-n jurul turlelor ei amețitoare. Își mută privirea de cealaltă parte a campo-ului la statuia lui Colleoni, probabil un martor la crimă. Vianello veni lângă el. — L-am trimis la cimitir, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o clipă, imaginea pulpelor bronzate, musculoase și Îmbrăcate În Lederhosen, În timp ce stăteau la pază pe podul Rialto, În fața porților bazilicii San Marco sau lângă o pisică deosebit de fermecătoare. El locuia acolo, fir-ar să fie, așa că ei puteau aștepta cu pozele lor stupide până ce trecea pe lângă ei, ori puteau duce acasă o fotografie a unui venețian În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și prins de interesul convorbirii, Bogdan îl întrebă pe Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală și particulară: o bazilică, un edificiu amețitor, cam în stilul monumentului lui Mausoleu, ce se vedea însă a fi riglat de un mare număr de caturi, un fel de palat comunal din blocuri de piatră, un for semicircular cu statui colosale în nișe... - Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
persista în cercurile "patriotice" și religioase, și Pomponescu era omul la care toți se gândeau, numai pentru motivul că era un personaj politic și fiindcă profesa verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de mizantropie, cauzate de viața politică, Pomponescu intra în biroul lui și lucra la planurile domului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreau să știu și părerea ta, Ioanide. . - Pentru ce-ți trebuie cărămidă și piatră? . - Păi pentru biserică. Din ce vrei s-o faci? . - O fac toată din ciment! . - Se poate oare așa ceva, ești sigur? . - S-au mai făcut. Pentru o bazilică în regulă, procedeul epractic și de un mare efect. . - Fă-o, Ioanide, dacă e așa, îți dau mână liberă. Adu nișteschițe, să obțin aprobarea. Ioanide făcu mai multe proiecte, din care numai unul i se păru executabil repede și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dispoziție. Spre a fi mai convingător, transformă proiectul în machetă de ipsos, ce reprezenta palatul comunal (cu o clopotniță în speța campanilei din Piața San Marco din Veneția, însă dreaptă, austeră, turnată în beton armat și vărgată cu careuri) și bazilica. Noutatea la noi era la cea din urmă. Ioanide susținea că e imposibil să faci o catedrală cu elemente decorative de la bisericile românești vechi. Miniaturalul își are legile lui specifice, asemenea și grandiosul. A mări bisericile lui Ștefan cel Mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]