627 matches
-
vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!... Într-o zi, când eram mai grăbit ca altădată, și când arătam nerăbdare la mângâierile ei încete, Irina îmi spuse: - Ce nu-mi place la tine e că nu pot să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de pildă, cum e obiceiul. Eu nu voi ști niciodată de ce nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă, se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica se oprește pentru o clipă, apoi, după o mică sforțare, reîncepe să se învîrtă. Dedesubt, spațiul gol, imens pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica se oprește pentru o clipă, apoi, după o mică sforțare, reîncepe să se învîrtă. Dedesubt, spațiul gol, imens pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-am simțit iarna trecută când o pasăre flămândă și înfrigurată mi-a bătut în geam și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Geena. Aceasta se aplecă ușor înainte, sprijinindu-și palmele pe genunchii osoși, a căror formă se desena prin pantaloni. De o parte și de alta a scaunului ei erau niște măsuțe joase, acoperite de bibelouri prăfuite. Într-un colț fumegau bețișoare parfumate. Geena se transformase într-o ureche ascultătoare, iar Carol se simți obligată să îi dezvăluie măcar o versiune a adevărului... desigur, cel despre Dan, nu despre chestie. Dar versiunea aceasta nu era cu nimic mai bună decât cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înspăimântătoare. Protecția lor era incertă, ba chiar inexistentă. „Tiberius se înconjurase de apele mării; eu stau aici și trebuie să-mi creez o gardă incoruptibilă.“ Continua să se plimbe. Recipiente pentru balsam, ampule de aur și sticlă în care introduceai bețișoare de os, iar apoi îți întindeai parfumul pe piele; Herodes spunea că bunicul lui i le trimitea Cleopatrei. O mică sculptură criselefantină, din fildeș și aur: acvila lui Zeus răpindu-l pe Ganymedes. Ghearele strâng trupul băiatului fără să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde energia e deficientă, în timp ce dispersia determină energia să se deplaseze din zonele în care aceasta este blocată sau stagnantă. Stimularea este realizată prin introducerea unor ace subțiri în punctele vitale adecvate situate de-a lungul meridianelor energetice, prin arderea bețișoarelor de Artemisia moxa deasupra punctelor respective sau apăsând puternic cu degetele pentru a stimula respectivele puncte. Totuși, majoritatea medicilor occidentali continuă să insiste asupra faptului că meridianele sunt identice cu rețelele nervoase sau cu vasele de sânge, deși acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
abia aștepta să intre în funcțiune. — Dar gogoșarii? întrebă Felix S 23. — Ei bine - răspunse responsabilul satelitului -, gogoșarii refuzau să crească! Mai mare decât o nucă n-a crescut nici unul! I-am udat, i-am chimizat, am proptit tulpinile cu bețișoare din import, am vârât îngrășăminte în sol de-ar fi trebuit să iasă cât dovlecii, nimic! Jos, pe Pământ, în condiții de seră ce simulau condițiile de satelit, nu puteai să-i oprești din dezvoltarea multilaterală, aici în schimb nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
erau cumva de durere. A fost cel mai rafinat banchet pe care l-am văzut vreodată, cu toată nobilimea Tebei prezentă. Florile străluceau în lumina a o sută de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
temîndu-se să n-o rupă, însă foaia nu se rupse, nici măcar nu se îndoi între degete. O ridică și privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe mâna sa, de teamă să nu sfâșie foile subțiri, crezând că poate e băgat în acest bețișor vreun cărbune. Dar mâna rămase curată. Străinul i-l luă din mână și apăsă ușor, o clipă, capătul neascuțit. Auta auzi un foșnet neîntrerupt, foarte slab, venind din acel bețișor. La semnul străinului, încercă să-l apropie de o foaie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfâșie foile subțiri, crezând că poate e băgat în acest bețișor vreun cărbune. Dar mâna rămase curată. Străinul i-l luă din mână și apăsă ușor, o clipă, capătul neascuțit. Auta auzi un foșnet neîntrerupt, foarte slab, venind din acel bețișor. La semnul străinului, încercă să-l apropie de o foaie, și nici nu apucă s-o atingă bine că bețișorul făcu pe ea un semn negru. Bucuros și uimit, Auta scrise în limba atlantă semnul cuvântului stea, și apoi începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luă din mână și apăsă ușor, o clipă, capătul neascuțit. Auta auzi un foșnet neîntrerupt, foarte slab, venind din acel bețișor. La semnul străinului, încercă să-l apropie de o foaie, și nici nu apucă s-o atingă bine că bețișorul făcu pe ea un semn negru. Bucuros și uimit, Auta scrise în limba atlantă semnul cuvântului stea, și apoi începu să râdă ca un copil. Străinii se ridicară toți și veniră să se uite. Atunci Auta scrise semnul cuvântului om
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arăt un semn, tot n-ai să mă crezi? Căpetenia nu zise nimic, dar îl privi cu ochi batjocoritori. Auta scoase liniștit din sân o cutie dată de străini, o deschise și pe una din foile albe scrise ceva cu bețișorul fermecat. Căpetenia și soldații căscară gura. Căpetenia făcu un pas înapoi. Auta mai zise: - Sau hai cu mine acolo, să vezi singur dacă am mințit ori nu! Căpetenia îl privi cu ochii măriți de spaimă și zise repede: - Nu mă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură ca un grilaj, cam cât o farfurie Întinsă. O, minunat, acum s-au apucat să-și facă cuib. —Guy, i-ai sunat pe cei de la primărie să trimită șoimarul? Ai naibii porumbei, au demarat un program de reproducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Avea o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certat pentru păcatele făcute și i-a chemat la miruit. Oamenii au trecut pe rând pe sub crucea lui, el le-a lipit bețișorul sfințit de frunți, i-a binecuvântat și s-au dus acasă, fiecare mulțumit și ușurat. Dar ce, parcă lumea se schimbă? Cu timpul, duminica nu mai călcau în biserică decât bătrânii și femeile. În săptămâna mare, la trecerea pe sub domnul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele din trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucruri abominabile uneori, cu adevărat oribile. Dar le facem pentru o cauză dreaptă. Ceea ce o înnebunea acum, când stătea în părculețul ăsta părăsit, era că aproape ajunsese să fie de acord cu el. Nu era vreo pacifistă, vreun comerciant de bețișoare parfumate sau fasole de Vigna care credea că tot ce înseamnă putere este implicit rău și că toți ar trebui să fim buni unii cu alții. Înțelegea foarte bine cum funcționează lumea. Dar mai întâi de toate înțelegea - mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luat și ea un pix Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva? Am Întins mâna să iau coala pe care scrisese ea. Vroiam s-o pun alături de a mea și să le compar, deși știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între timp, ca trenulețele mele pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le fac să meargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense, de mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub limbă ca să se topească; o carte poștală ilustrată Înfățișând un lac și un castel presărat cu stele ca niște perle În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini și umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
duce și ea să tragă un fum în spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea lucioase de scutece și bețișoarele alea mici cu vată și altele. Vreun idiot nenorocit a lăsat un borcan de orez pentru bebeluși chiar în față la raftu’ cu mâncare de bebeluși - imediat mi-am dat seama că nu-i bun, că nu mai avea sigiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]