4,866 matches
-
ar fi trebuit să inventeze pentru asemenea porcării, și azi i se face greață când își amintește, nu a raportat nimănui, porcăria nu ar fi fost înlăturată, l-ar fi nenorocit pe acela care se legăna pe platformă de parcă era beat, s-a gândit pe drum, poate omul are copii, nu el e de vină că închid cutii goale, de vină este cine era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar fi trebuit să răspundă și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
organizatoare a balurilor comuniste, aici, "în comunitatea asta de doi bani", este tratată ca o neroadă. De fiecare dată când intră în casa unui român se enervează și începe să bea. În mai puțin de o jumătate de oră este beată. Ștefi trăiește într-o casă enormă, dar prietenii spun că se plânge mereu că este săracă. Se pare că venirea mea a impus un protocol pe care Ștefi ține să-l onoreze, de aceea mâncăm în sufragerie, deși mi-ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
această sminteală. Urcă în cameră, desface bagajele cu mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de scuzele lui. Și atunci, de ce mai stă aici ca o femeie beată, lipsită de voință? Ridică receptorul. Parcă acesta cântărește zece kilograme. Inima începe să îi bată cu putere. Șuieră printre dinți: "Silly woman". La celălalt capăt, aude vocea lui Alex. Caldă și joasă. Trage aer în piept și se prezintă foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai chefliului în colbul drumului, oamenii cumsecade fiind la odihna somnului. Se spune că norocul sorții îi ajută pe cei îndrăzneți, judecată confirmată în acea noapte de Sile, care găsi fâșicul cu banii căzuți din sân în mijlocul drumului, căci omul beat o ține tot pe centru să nu ajungă în șanț. Bucurie mai mare n-a adus Sile părinților nici când a plecat la cătănie, în anul binecuvântat al nașterii mele. Anii grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te acasă și te culcă. - De fe-li-ci-le, mamă, de fe-li-ci-le...! - Fii cuminte și du-te acasă... Te rog...! Vezi că ți se încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș... vlea... pot... pot să-mi văd, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cumpărat, acolo, una dintre cele mai frumoase și mai scumpe case, de vânzare, din câte erau. Pe vremea asta, la barul cel mare, din colț, nu cu mult înainte de ora închiderii, avea loc o mare dezbatere. Combatanții: unii clienți, mai beți; și alții, mai puțin beți. Unii dintre primii susțineau că povestea bocancilor blestemați, și a norocoasei, ori, a nenorocitei găsitoare, era alta decât cea descrisă în rândurile de mai sus ale povestirii noastre. Unii, că, cea care-i găsise, sfârșise
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai frumoase și mai scumpe case, de vânzare, din câte erau. Pe vremea asta, la barul cel mare, din colț, nu cu mult înainte de ora închiderii, avea loc o mare dezbatere. Combatanții: unii clienți, mai beți; și alții, mai puțin beți. Unii dintre primii susțineau că povestea bocancilor blestemați, și a norocoasei, ori, a nenorocitei găsitoare, era alta decât cea descrisă în rândurile de mai sus ale povestirii noastre. Unii, că, cea care-i găsise, sfârșise prin a face închisoare: alții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta, cuminte, de școală. Într-o seară, Maria a întârziat mai mult decât de obicei. Mihaiu a venit acasă, beat tare. Copila dormea. Cu trupșorul cam dezgolit. El a voit întâi să i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
muncă, pe atât bea de al naibii, după orele muncii. Bea până ce nu mai știa ce-i cu el, iar acasă, îi lua pe toți la bătaie. și-i snopea, până ce cădea, ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
da, mai rău! Asta-i lume-n care trăim! Asta-i lumea noastră! Ajungând în dreptul porții dincolo de care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca un blestem de mare.Tatăl său, din poartă, beat și dușmănos, îl întâmpină cu întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Irina mai dădea câte un păhăruț pe gât. Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal. Urmau, în zorii zilei, să revină de unde au plecat, și, așa cum le-a fost înțelegerea, să nu se întoarcă cineva beat, că nu ar fi nici frumos, nici sănătos. După miezul nopții făcură un popas, undeva, între două localități, pentru destindere și pentru soluționarea unor probleme de ordin igienico sanitar. Noaptea era calmă, nu prea rece. Peste tot - lipsă de zăpadă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-și petrec vremea la malul mării, întinzându-și aripile, în singurătatea lor. Dar eu nu mai am o astfel de posibilitate. Ireparabilul s-a produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată, obscură, neînsemnată. Poate nici nu am o stea. Se auziră atunci din stradă strigătele unei bande de gardieni beți care treceau făcând glume obscene. Cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Tremurând de frică m-am dat de-o parte. Cântecul se răsucea în aer într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca un bâlbâit care repetă fiecare cuvânt și care, abia ajungând la sfârșitul unui vers, trebuie s-o ia de la capăt. Cântecul ei biciuia carnea ca scrâșnetul dinților unui ferăstrău. Striga, apoi, brusc, tăcea. De-abia închisesem ochii, că gardienii beți se auziră dincolo de pereții camerei. Schimbau înjurături obscene și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Mi-am spus în sinea mea: „Dacă voi cădea în mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe Vrabie cînd era un simplu actor al Teatrului Na țional; nu mai avea puterea din vremea directoratului Bulan dra, nu mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten cald și calm. Era inteligent și judeca Întotdeauna, limpede. CÎt privește talentul...Dumnezeu să mă ierte, dar avea o profunzime și o modernitate a jocului pe care nu leam observat la Furdui : exemple? Filmul lui Ciulei Valurile Dunării ; sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu e frumoasă, cine spune contrariul Înseamnă că s-a născut beat și miliardar!”. Îl compătimesc pe jurnalist : e tare trist ca pînă la 30 de ani să nu fi observat că viața e, uneori, teribil de fru moasă... Mult mai inteligentă mi se pare remarca lui Alex Ștefănescu, din paginile Feedbackului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în regulă p-acia. Dom' Scufiță era el zăpăcit ceva dă speriat, da' avea meleatu' lui, tabieturile lui dân care nu ieșea. Era ca calu' ăla a lu' ăl bătrân. Putea tata, săracu', Dumnezeu să-l ierte!, să fie muci dă beat, că Zmeurică tot îl aducea acasă. Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne trezeam cu el direct în fața casii. Aaa! Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și și-o aruncă pe umăr. "Hai c-am plecat. Ne vedem sâmbătă." "Bine, tată. Sănătate!" "Sănătate și Virtutea Militară!" Nea Petrică, cum atât de poetic se spune pe la noi, avea marele dar al beției. Nu cunoștea decât două stări: beat sau mahmur. În momentul acesta era mahmur, că doar abia sosise la serviciu. Cunoscătorii afirmă că beția are și ea diverse grade și stiluri, ca să zic așa. E o beție arțăgoasă, una care pornește de la o atitudine posac-disprețuitoare față de ceilalți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Trestienii, iar hodorogitul carelor goale părea un tunet ce prevestește o ploaie de vară... Se apropiau de locul încărcării. Cărăușii călcau alături de boi. Se auzea câte unul îndemnându-i cu vorbe frumoase: „Haideți, băieții tatii! Dacă sunteți cuminți, la sosire beți apă pe săturate și apoi primiți de mâncare ca la mama acasă. După aceea... știți voi ce drum ne așteaptă! Când au ajuns la locul încărcării, soarele îi privea cam de la înălțimea unei prăjini. Au încărcat ca întotdeauna. De această
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nici nu are voie altul să se laude cu așa ceva - l-a făcut atent Alecu Slobodă. Poate că avea dreptate - a presupus Puicuță. Cât se lăuda el că bea și chiar o făcea, dar nu l-am văzut niciodată beat! - a adăugat Amnar. Cred că el mai mult vorbea decât bea - a revenit Slobodă. Asta cam așa ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dat chix. — Fii serios, a fost o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a tras peste ochi o cagulă cu fața În spate, să nu văd unde mă duceau. Precauțiuni inutile: În zece secunde, dormeam deja ca un pui de găină. Cu toate acestea, când mi-au scos cagula de pe ochi, eram mai beat ca niciodată. Mă aflam Într-un birou aflat la o Înălțime considerabilă deasupra orașului și vedeam dublu. În fața mea se găseau cele mai frumoase creaturi din galaxie, două blonde identice, Înalte, cu picioarele mai lungi ca două autostrăzi și ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]