831 matches
-
pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă deschiderea promițând beatitudinea extinsă dincolo de ea este resortul înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai intens decât secretul însuși. Important nu este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atât de ușor convins să cânte, cât și temeritatea conversației lui cu Pearl. Puritatea și forța cântecului și dulceața pătrunzătoare, răscolitoare a vocii lui le fascinară, le lăsară încremenite pe cele două fete, așa cum intenționase și Tom. Dar privind la beatitudinea zugrăvită pe chipurile lor, simți o ascuțită împunsătură de invidie. Nu reușea chiar întotdeauna să-și însușească talentul prietenului său până la a-l considera al lui. Nu înțeleg poemul, spuse Hattie, după ce-l felicitase pe Emma. De ce se întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la Camerele Ennistone. Portarul, în cabina lui de sticlă, citea cu atenție Ennistone Gazette și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i acoperea în întregime protuberanța pântecelui. Era culcat pe spate, cu o mână pe piept și cealaltă atârnându-i în jos. Masa era plină de cărți și caiete, stivuite cu grijă. George continua să zâmbească. Zâmbetul îi intensifica expresia de beatitudine, așa încât acum arăta ca un om inspirat într-unul din marile momente ale vieții sale, de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care călugării îl îmbrăcau pentru a cânta rugăciunile, fie scapular purtat pe deasupra tunicii. În paranteză, acesta permitea împreunarea mâinilor deasupra plexului, ceea ce contribuie la relaxarea corpului și seninătatea spiritului. Toate acestea: cântec tânguitor al rugăciunilor, postură corporală permițând accederea la beatitudine, la experiența ființei. Experiență de detașare. Putem apropia asta de hainele tineretului contemporan, cu glugă și buzunar în față, așa cum o putem apropia de unele expresii încă familiare: a fi în pas cu, a duce o viață bună. O altă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
moarte. Sânt sigură că nu te-ai așteptat la un asemenea deznodământ, dar tot pe atât de adevărat că nici nu l-ai putut împiedica. Rămâi cu bine, dragul meu! Iartă-mă dacă aceste rânduri iți vor tulbura clipele de beatitudine cu... (scrisese probabil Cici dar s-a răzgândit și a șters durerosul nume). N-am avut încotro. Dacă nu scriam scrisoarea de față, n-aș fi putut să mor. Nu-i nimic. Ai să mă uiți repede și după aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care avea o infirmieră înadins pentru el, care își întreținea sănătatea și egoismul din ideea că 1-a durut cândva, că poate îl va mai durea, și între aceste două planuri ale suferinții, se menținea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracție suplimentară, nu-1 supăra. Sia, în schimb, se gândi. că o să vie ea și ziua când n-o să mai sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zile cu o enervare neprevăzută. în ajun, Elena simțise o sălbiciune trupească și sufletească de convalescent și de la acea slăbiciune trecuse lesne la un somn adine. Se sculase în dimineața "generalei" odihnită de somn liniștit și rămăsese învăluită de o beatitudine în care orice preciziuni se topeau. Ideea invitaților, a muzicei de după-amiază erau idei blajine și distrate. Vroi să orânduiască câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal cu glas de stentor : „Trăiască Partidul Comunist Român
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese, acum câteva zile, al unei femei care înainte de-a muri spusese că vede o lumină mare și că-și ia zborul spre ea, apoi își dăduse ultima suflare scăldată într-o beatitudine care i se citea în ochi. Tăcură vreme îndelungată. Procopiu se sculă și se duse la fereastră, doctorul Rosenberg se uita, gata să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea din când în când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise prin casă un unguent sulfamidat și-i oblojise de bine, de rău obrazul și mâna. Tânărul Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să lupt cu chemarea trupului. „Un băiat ca tine merită mai mult decît să se masturbeze singur În pat“, Îmi spusese Virginia. Traduceam deos beatissimos esse constat: e de la sine Înțeles că zeii sînt foarte fericiți, sînt chiar cuprinși de beatitudine. Cicero vorbea despre zei la plural În limba latină, confiscată mai apoi de Biserică! Profesorul nostru s-a străduit În van să laude Înalta concepție despre valorile eterne predicate de epicurism, eu nu gîndeam decît la plural, nu mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de degete, îi cerea sfatul din cinci în cinci minute, uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție îi lumina o pagină întreagă, nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita beatitudine. Se ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze, cu aceeași frugalitate. Fiica lui protesta, O să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a cerut să-i aducă pământ neprihănit ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou mădularele, măruntaiele și oasele în pământ. În clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru nemuritor merită beatitudinea sau chinul, el ne va fi cântărit cu aceeași milă și indulgență pe care noi le vom fi arătat față de ceilalți. CARTEA ÎNTÂI I Primele două cuvinte din Geneză încep cu litera Beth. Bereshith Bara, așa e scris. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu și numai al meu. Timpul meu personal. Cum stau așa la fereastră și meditez la asta, mă cuprinde o senzație ciudată. Mă simt ușoară, parcă plutesc, ca un balon cu heliu. Pe față mi se întinde un zâmbet de beatitudine. Îmi zăresc ochii în reflexia de pe geam. Pentru prima oară în viața mea, pot să fac absolut orice doresc. Mă uit la ceas, și e abia șapte și un sfert. Întreaga zi se întinde în fața mea, ca o foaie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tragi. Trag de manetă și izbucnește un jet de spumă. — Fir-ar să fie ! — Încet... Mă înconjoară cu brațele, ghidându-mă. Așa-i mai bine... Mmm, ce drăguț. Îmi spune ceva, dar nu aud nimic. Sunt într-o stare de beatitudine, învăluită de brațele lui puternice. Poate n-ar fi rău să mă fac că nu prind deloc chestia asta cu trasul de manetă. Poate că putem să stăm așa toată seara. Știi, încep să zic, întorcându-mă cu capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de șocat. M-am gândit că n-ar fi rău să-i fac o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a spațiului și timpului sacru și profan. O formă de percepție a realității în forme fabuloase se constituie în momentul regăsirii stării de extaz mistic în feeria verde a camerei în care se simțea „ca într-o boabă de strugure”. Beatitudinea reiterării originilor e observabilă în existența copilului care trăiește întrun timp paradisiac și are revelația camerei Sambô. Imaginea este reluată obsesiv în scrierile în proză, în jurnalul scriitorului și transfigurată artistic în Noaptea de Sânziene. Orice întoarcere spre copilărie echivalează
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și, privindu-i pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă Împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine Într-o tabărĂ studențească de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sori liniștiți, plutind solitari Într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al Întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe Întreaga supra-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după bunul meu plac. Peste vară, Dodo insistase să vină cu mine într-o tabără studențească de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sori liniștiți, plutind solitari într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă de posibilități de joacă. Transa extatică a Nirvanei sau beatitudinea mistică a rugăciunii creștine izvorăsc din același act fundamental al întregirii omului cu Divinul. Forma oricărui lucru este rezultatul competiției dintre două forțe opuse. Perfecțiunea rotunjimii este dată de izotropismul forțelor, de faptul că sunt distribuite uniform pe întreaga suprafață
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]