844 matches
-
un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care îl cuprinde și pe cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare, parfum, beatitudine, har, suflu, lumină, foc, cer/ceruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
o lucrare fără de sfârșit”), starea de beatitudine și de extaz, comuniunea mistică cu sacrul este un exercițiu spiritual reluat la infinit și care îl cuprinde și pe cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare, parfum, beatitudine, har, suflu, lumină, foc, cer/ceruri sunt doar câteva dintre cuvintele tematice), spațiul ei, al originilor paradisiace, nu apare ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a „venirii”, „vederii” și „prezenței”. E o poezie imnică și cu un lirism al gnozei, cu o depășire a cunoașterii estetice și cu ridicarea la cunoașterea supraînțelegătoare, charismatică. Întoarcere, totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
iluzorie iluzia că toate acestea sunt o iluzie. Toate sunt, de fapt, manifestări ale "Marelui Pescăruș". Realitatea este ceea ce este și așa cum este. Transcende orice încercare de descriere. Cunoașterea Adevărului nu poate fi decît directă, trăită. Partea se scaldă în beatitudinea întregului. Nimic nu poate exista în afara acestuia, în mod independent. Poate vreun filosof, sau vreun gînd rătăcit, sau iluzia unor imagini proiectate pe ecranul minții noastre. Dar cînd observatorul însuși devine ecranul, rămîne doar Adevărul : "Eu sunt cel care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
gen subiect-obiect, viziunea și trăirea unității, trăirea în înțelepciune, dincolo de orice îndoială. Descoperindu-ne adevărata identitate, căreia scripturile îi spun Sinele suprem, devenim unu cu Dumnezeu, îi cădem pradă, strălucind în lumina Sa, înlăuntru și în afară. Cel afundat în beatitudinea Sinelui este împlinit. Existența sa ca Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din ignoranță, oamenii cad mai ușor pradă iluziilor ego-ului, realizează și se mențin cu greu în această Realitate permanentă și inerentă care sălășluiește în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu mintea, cu tot ce e trecător în noi și situarea atenției, a percepției la nivelul Sinelui superior, al inimii noastre spirituale, care este scîn teie de divinitate, netrecător și atoateștiutor. Este ceea ce Ramana Maharshi desemna cu ternarul Ființă Conștiință Beatitudine (vezi Arthur Osborne, Învățăturile lui Ramana Maharshi, Ed. Mix, București, 2012). Acest Sine, adevărata noastră Ființă nu confundă lumea, trupul și mintea cu ceea ce nu sunt, dar pretind a fi, adică adevăratul nostru eu. Ele sunt de fapt o sumă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
risipim, pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în Revelații despre poezie (2001), unui „univers al purității și al candorii”, unui „lirism extatic-adolescentin”. Fapt constatat mai întâi de critică: Mircea Iorgulescu, în postfața antologiei O milă sălbatică (1983), folosește termeni precum „vocația sublimității și a extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime a imaginii care se vor pierde ulterior, când tentația intelectualizării, comună echinoxiștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
2); nevoie (2); palincă (2); puțin (2); relaxare (2); servește (2); servi (2); a sorbi (2); sticlă (2); suge (2); toarnă (2); viață (2); viciu (2); vin roșu (2); whisky (2); adapă; alcoolism; amețeală; apă vitalitate; atent; baschet; băuturi spirtoase; beatitudine; bucurie; bun; cană; ce; celebrare; cinste; compot; coniac; consumator; copil; curge; curios; degusta; deloc; dezleagă; dragoste; energie; energizare; esență vitală; euforie; femeie; ficat; gălăgie; gîlgîi; gratis; gură; gusta; H2O; hidratat; izvor; se îmbată; îmbăta; a te îmbăta; îmbătat; a înghiți
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
speranță (4); stare (4); supărare (4); vesel (4); bunăstare (3); copii (3); emoție (3); frumos (3); împlinit (3); mama (3); noroc (3); nuntă (3); pace (3); realizare (3); somn (3); trecătoare (3); vis (3); absolut (2); acasă (2); armonie (2); beatitudine (2); bucurii (2); bucuros (2); bun (2); clipă (2); copil (2); copilărie (2); drag (2); el (2); nu există (2); fericire (2); flori (2); încredere (2); înțelegere (2); lacrimi (2); lungă (2); mea (2); nemărginită (2); al nouălea cer (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mîndră (2); oglindă (2); păpușă (2); plăcere (2); poveste (2); primăvară (2); rochie (2); sclipitoare (2); soție (2); suflet (2); superficial (2); uimitoare (2); vară (2); admirabil; adorabil; adorată; afișare; albă; aleasă; amintire; Andreea; Angela; apetisant; aranjat; arată; armonie; atrăgător; beatitudine; beautiful; beauty; și bestia; Betty; blondă; brunetă; bun; de calitate; Catiușa; chimie; clădire; clipa; compliment; copil; copilă; copilaș; corupție; culoare; curiozitate; da; delicată; delicatețe; descoase; divină; dorință; dorită; drag; drăgălașă; drăguț; efemer; eleganță; epoleți; există; extraordinară; faimoasă; faină; familia; femei
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); primăvară (2); prost (2); relativ (2); sincer (2); special (2); telefon (2); timp (2); trecător (2); vară (2); veselie (2); -; acceptat; ademenitor; adevărul; adjectiv; admirat; Alba-ca-Zăpada; anotimp; aparte; apreciat; aranjat; aranjată; armonie; arogant; aspect; aspectuos; și atît; aventură; balenă; beatitudine; beautiful; BMW; brînzos; călătorie; călduros; calități; caracter; carte; cățelușa mea; ceva satisfăcător optic; cîmp; cîntec; ciocolată; ciudat; codru; colț de rai; comoară; compliment; concediu; copie; copilărie; Crăciun; cuminte; curajos; curiozitate; cute; fără cuvinte; dar; deal; destin; dorință; drăgălaș; drăguță; duioșie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
imaculat (2); inexistent (2); mesager (2); miracol (2); om cu aripi (2); paradis (2); pierdut (2); protector (2); putere (2); rugăciune (2); sacru (2); siguranță (2); smerenie (2); somn (2); abstract; alb; alb cu aripi; Alah; apărător; aură; Aurora; bazaconii; beatitudine; bine; binefacere; binefăcător; blestem; bucurie; buni; bunul suprem; cerc; cerculeț; coboară; copii; credincios; creștin; desen; dorință; drac; drag; drăcușor; drăgălaș; drum; dușman; alter ego; entitate; nu există; fals; fantastic; făgăduință; fericire; figură; ființă; ființă cerească; firav; frate; frică; fricos; frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
întinsă(2); lac(2); lung(2); măr(2); mașină(2); pat(2); pește (2); plăcere(2); prost(2); prostie(2); rece(2); sare(2); suflet(2); vara (2); abundență; adînc; agitată; agitație; aglomerat; alge; amintiri; arătos; atracție; avan; avion; barosan; beatitudine; biceps; bine crescut; bogat; brad; briză; buze; caracter; cît casa; cascadă; cățel; cer; cerc; chin; ciocolată; conștiință; corali; Costinești; cerul; cunoscut; daaa; depărtare; departe; destul; dimensional; în dimensiuni; doare; drum lung; drum; dulce; durere; etern; eu; față; floare; de flori
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a se sătura; (2); săturare(2); semințe(2); serviciu(2); shaorma(2); stă (2); struguri(2); aer; alergie; alimenta,a se alimenta; a alimenta organismul; alimentație; alune; animalic; apă; apus de soare; aripi; banane; a băga în gură; a bea; beatitudine; belșug; biscuit; boală; boier; borș; boxa; brînză; bucate; bucătar; bunătate; burta; burtă; cantină; cartofi prăjiți; caviar; cămașă; cereale; cină; cireșe; ciuguli; a ciuguli; cîrnaț; clătite; copilaș; covrig; cratiță; crește; a crește; cu acuratețe; cuțit; degusta; a degusta; delicatese; delicios; foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
luminoasă, somptuozitate, versul are o legănare domoală, somnolentă, jocul de tonuri și limpezimi acvatice anticipă rondelurile lui Al. Macedonski. Reușite sunt, adesea, portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În Macedone, efectul de evocare etnografică se pierde într-un pastoralism cu modele în bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
în genul lui Novalis sau al lui Eminescu): "Dintr-o singură privire străbăteam toată urzeala lumii; auzeam creșterea ierbii, înțelegeam taina vieții, atingeam firele ce leagă stelele între ele, vedeam boldul care dă mișcare; ce zic?". Limbajul însuși capitulează în beatitudinea revelatoare: "Eu însumi făceam parte din acele fire, din acele stele, eram văz, eram auz, eram mișcare, eram toate (subl. în text), căci toate (subl. în text) o dată le cuprindeam". Într-un cadru cu hipotexte detectabile în viziunile ascensional-paradiziace ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
își desfășoară vastele panorame în acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atât în versuri cât și în pasajele de poem în proză (bunăoară în descrierea „Insulei-Nălucă”), el trimite la tot pasul spre „miraculosul” și insolitul, spre stranietatea unor „peisaje” și „obiecte” în care starea de beatitudine e acompaniată în surdină de un substrat de neliniște. Câte un poem poate duce cu gândul chiar la coșmarul suprarealist, ca aceste strofe de tulburătoare viziune din Pregătiri de plecare: ... și totuși fluviile Vor muri ca niște orătănii Din pădurile
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie locul și eliminînd, prin urmare, orice posibilă suspiciune. Comportamentul său ulterior este mai curînd curios. Petrece cîteva zile în beatitudine și extatic, retrăind clipe din tinerețea sa armonioasă. Sosirea intempestivă a polițiștilor reușește să confirme destoinicia masonică a viitorului inculpat. Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
observă imediat), fiind menit să plutească deasupra umanității decăzute, să o contemple comprehensiv și să o descrie revelator. Prozatorul amînă totuși mult asumarea "menirii", degustînd, un timp, plăcerile colaterale ale "formării" scriitoricești propriu-zise. Efectele secundare nu-l pot distrage din beatitudinea evaziunilor existențiale. Cuplul ajunge, desigur, și în mizerie absolută, trecînd prin perioade de separare (dictate de nevoile financiare). Henry pleacă în Florida, cu cîțiva prieteni, și cunoaște degradarea ultimă: cerșește mîncarea stricată din supermarket-uri. Revine în casa părinților, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îmi lunecă pe unghii - / sfere muzicale plutesc/ ca niște verzi și galbene baloane,/ dar vai, plesnește sunetul/ [...] și sentimentele vor pieri/ uscate...”. La fel este ultimul poem al cărții, În jur e lumină, unde o primă mișcare dă impresia unei beatitudini levitaționale, pe când cea secundă instalează sentimentul singurătății și al destrămării clipei de grație. Versurile din cărțile care au urmat accentuează această a doua mișcare, evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
cea antebelică, iluminată de angajarea în înfăptuirea idealului național, rămăsese - în viziunea autorului - la mentalitatea de dinainte de război, cantonată într-un militantism steril. Cea de-a doua, care „și-a făcut studiile imediat după război” și s-a format „în beatitudinea marei biruinți, în plenitudinea burselor și a posturilor vacante”, este definită, fără menajamente, ca fiind „generația drumului invers” sau generația „junelui suficient”. Cea din urmă, care își începea studiile universitare în preajma anului 1927, este considerată - nu fără subiectivism - „cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]