1,112 matches
-
dughenile de la doamna Tudosca... --Te-ai dat învins prea ușor, fiule. --De ce, părinte? --Fiindcă după vreo trei ani, adică la 24 iunie 1669 (7177), găsim o mărturie a unor mari boieri privitoare la judecata dintre nepoții preotului Ionașco Țigănaș și biata Măricuța, fata hotnogului Precup, pentru un loc de casă cu cinci dugheni din Ulița Tărbujănească. Din această mărturie aflăm că “de când au prădat tătarâi țara, în dzilele lui Vasili vodă (Lupu n.n), acela zapis al Măricuțăi fata lui Precup
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de la 16 mai 1706 (7214) “s-au tâmplat oameni buni mahalagii”. --Acum să nu crezi că plâng pe umărul oricărui om de rând, dar la mărturisirea Costinei de la 2 ianuarie 1709 (7217) nu poți rezista. --Fă-mi dovada. --Ascultă ce spune biata Costina: “Adecă eu, Costina,... scriu cu acest zapis al miu... și limbă de moarte precum am făcut eu, Costina, această casă cu banii mei,... treidzăci de lei din munca soțu-miu, Mateiu,... Iar cu părintele, egumenul, m-am tocmit cu doi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fiule, știu. Acum însă uite la aceste case. Ele au fost ale Saftei, fata lui Apostol. Cele de alături nu sunt cumva ale Hăbășescului vornicul? Întocmai, fiule. Și dacă ai amintit de Safta, atunci sigur știi și ce a pățit biata cu vecinul ei vornicul. Știu că la 6 octombrie 1643 (7152) Safta întocmea un zapis „pentru rândul a niște case a tătâne-meu ce au avut aicea în târgu, lângă casele Hăbășescului, pre Ulița Strâmbă, de care lucru le-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în târgu, lângă casele Hăbășescului, pre Ulița Strâmbă, de care lucru le-au fost pus zălog, tată-mieu, Apostol, la Hăbășescul vornicul, dereptu treidzăci de galbeni”. Însă când a fost să fie înapoiați banii: „giupâneasa Hăbășeasca le-au scos la vânzare”. Biata Safta nu avea decât 15 ughi din cei treizeci datorați...Dar cu durere în suflet biata femeie spune: „Și am dat casele cu loc cât vor ști oameni buni c-au ținut tată-mieu să ție și dumiialui...însă să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
calci mai mult a călugăr decât a mirean, fiule. Și asta nu-i rău. Nu-i rău deloc! Eu nu am nici un merit. Mai mult este meritul sfinției tale și apoi cele ce le-am învățat de la mama...Ea spunea, biata - Dumnezeu s-o hodinească - ea spunea mereu: „Să nu minți; să nu înșeli; să nu furi și să-i asculți pe cei mai în vârstă ca tine, dragul mamei”. Apoi mama ta era drept-credincioasă, fiule...Știa cele zece porunci din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Covrigoaia cu feciorii s-au liniștit. Nici vorbă. Necazurile Măricuței, fata lui Precup hotnogul, se țin lanț. Până la urmă însă, Marica Covrigoaia nu mai vine la judecată, ci îi lasă pe feciorii ei Tănase și Ion să se judece cu biata Măricuța. Așa că o întâlnim și la 18 iunie 1669 (7177) și în fața lui Gheorghe Duca voievod, care îi dă dreptate și îi întărește stăpânirea asupra locului de casă și a celor cinci dughene. O nouă judecată cu feciorii Covrigoaiei o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mă grijască în viață,...și la moarte să mă comînde și după moarte...să-m plătească și sărindare și să mă pomenească ca pe o maică a dumilorsale, după obiceiul legei creștinești”. Frumos spus și mare nădede și-a pus biata Măriuța lui Statie în cei doi fii de suflet. Întrebarea-i dacă și ei au răspuns pe măsura nădejdii acestei femei. Asta numai Dumnezeu o știe, părinte. Acest Stratul, care a primit dania, era cârciumar. În aceeași zi a primit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noaptea și apa amplifica strigătul.Apoi, mama a aflat că este ea pentru că a urmărit-o în timp ce se îndrepta pe lângă salcâmii noștri spre iaz...și ne liniștea: -Să nu vă fie frică. E mătușa Duntrăchița. Își strigă și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată de la București și a luat-o.Din clipa aceea, nimeni nu a mai auzit nimic despre oarbă, nici dacă mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu litere foarte mari și foarte roșii...Ei, era un profil, ca alte mii și mii de profile care s-au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
țigan. Asemenea suflete găsești rar de tot și tocmai când te aștepți mai puțin. Aș vrea să ascult povestea asta, dragule. E vorba de un zapis întocmit la 10 martie 1736 (7244). Iaca ce spune armeanul: „Adică eu, Bogdan sin Bietei nemesnic armanul, scriu și mărturisesc cu acest adevărat zapisul mieu pentru un țigan, anume Nicolai ficior lui Iliuță, care... au fost drept șerbu mănăstirii Slatinei; și întâmplândusă, din zavistia și îndemnarea diavolului, de-au omorât... pre un frate al mieu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au fărâmat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: <Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut>)” Când s-a întâmplat aceasta, fiule? La 1574, părinte. Apoi plângerile bietelor călugărițe nu se sfârșesc aici. Peste ele au venit mereu necazuri. Ba de ici, ba de colo... Știu asta, iar dovada o avem la 5 mai 1666 (7174, când călugărițele de la Socola - după cum aflăm din spusele voievodului Gheorghe Duca - „Au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mâncare. Am băut cu plăcere din pahar. După ce aroma și spiritul licorii s-au răspândit în mine ca o armată de spiriduși, am gustat din mâncare. Călugărul mă privea întrebător: Apoi așa o bunătate nu am mai mâncat de pe când biata mama o pregătea din ciupercile culese de mine. Bătrânului i-au lucit ochii și zâmbetul i-a luminat chipul, așa cum șade bine unei gospodine când o lauzi... După ce om rosti și rugăciunea către Cel de Sus pentru îndestulare, nu scapi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
frângă bețele alea de picioare în orice moment. —Blonda care conduce o blondă, am remarcat eu. Replică la care toată lumea a izbucnit în râs. Cum am mai spus, nu-mi făcusem niciodată iluzii că vreunul dintre ei ar fi Einstein. —Biata Tamara! am continuat eu. Cred că are o viață sexuală dezastruoasă. Toți au întrebat „De ce?“. Ceea ce mi s-a părut normal, de vreme ce cel puțin trei dintre flăcăii prezenți erau responsabili cu distracția la orizontală a Tamarei. Pentru că, am explicat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de știre că în realitate nu era nimic în neregulă cu mine. Tipul a râs înțelegător. —Știu ce vrei să spui. Eu sunt aici pentru alcoolism. Biata nevastă-mea, care crede toate alea și nu pune strop de alcool pe limbă, își închipuie că dacă beau patru pahare de bere într-o sâmbătă seara sunt alcoolic. Am venit aici ca să scap de gura ei. Cel puțin acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sâmbătă, avem seară de jocuri: Scaunele Muzicale, Twister, Câinele Roșu, chestii din astea. Nu se poate să vorbească serios, mă gândeam. Era cel mai cretin lucru pe care-l auzisem în viața mea! —E teribil de distractiv, a zâmbit ea. Biata de tine! Ce tristă trebuie să fii dacă așa ceva ți se poate părea distractiv, mă gândeam. — Toată lumea se descarcă, a continuat ea, și e singurul moment din săptămână când nici asistentele, nici consilierii nu sunt de față, așa că puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne observe. Dar Chris nici nu m-a lovit, nici nu m-a sărutat. în schimb, și-a plimbat degetul mare de-a lungul obrazului meu și mi-a șters o lacrimă. Gestul a fost eficient, dar ciudat de tandru. —Biata Rachel, a spus el ștergându-mi o altă lacrimă cu degetul mare de la cealaltă mână. în vocea lui simțeam fără îndoială multă compasiune. Era oare și ceva pasiune? Poate... —Biata Rachel, a repetat el. Dar tocmai atunci Misty O’Malley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o lacrimă. Gestul a fost eficient, dar ciudat de tandru. —Biata Rachel, a spus el ștergându-mi o altă lacrimă cu degetul mare de la cealaltă mână. în vocea lui simțeam fără îndoială multă compasiune. Era oare și ceva pasiune? Poate... —Biata Rachel, a repetat el. Dar tocmai atunci Misty O’Malley a trecut pe lângă noi și, spre marea mea surpriză, am auzit-o râzând. N-ar fi trebuit să râdă. Toată lumea trebuia să-mi plângă de milă. Biata de mine! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva pasiune? Poate... —Biata Rachel, a repetat el. Dar tocmai atunci Misty O’Malley a trecut pe lângă noi și, spre marea mea surpriză, am auzit-o râzând. N-ar fi trebuit să râdă. Toată lumea trebuia să-mi plângă de milă. Biata de mine! Așa spusese Chris. Misty m-a privit cu ochii ei verzi în care citeai un dispreț fățiș. în timp ce simțeam cum mă sufoc de furie, m-am uitat la Chris cu mare atenție. Când buzele alea frumoase i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar nu mai fusese niciodată în halul ăla. Luke a dat din cap. Tot pentru Brigit, a zis ea cu voce îngroșată în timp ce strângea cutia în brațe. Toată lumea o urmărea cu sufletul la gură. —Bun, a mormăit ea. Tot pentru biata Brigit. Toți trei am urmărit-o, în tăcere, cum încerca să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără lingură. Toți ochii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începători nu la Grădinăritul pentru nenorocitele de balerine. în zilele care au urmat n-am mai primit nici un semn de la Luke. O voce lăuntrică îmi șoptea necontenit, încercând să mă liniștească: „o să te sune“. Dar Luke nu m-a sunat. Biata Brigit a fost obligată să iasă cu mine în fiecare seară, fiindcă voiam să scotocesc tot orașul în căutarea lui. Oriunde m-aș fi dus, chiar dacă asta nu însemna decât un drum până la magazinul din capătul străzii, de unde cumpăram zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe întreaga cantitate alocată apartamentului nostru. Mie nu-mi mai rămăsese deloc, nici măcar un singur atom. Curvă egoistă, mă gândeam furioasă, în timp ce patrulam prin apartament în căutarea vreunui strop de băutură sau a unor rămășițe de droguri. Uitați-vă la biata de mine, biata șomeră care probabil avea să se angajeze la McDonald’s. Asta dacă avea noroc. Ei, nu speram decât că Brigit n-o să facă față noului post și-o să dezvolte o depresie pe cinste. Să se învețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de foame. Dar de ce a trebuit să fii tu cel care să pună sistemul pe picioare? — Eu eram cel mai mare dintre frați, a bolborosit îndurerat Mike. Era responsabilitatea mea. Nu-i adevărat, a spus Josephine. Mama ta ce făcea? —Biata mama, s-a bâlbâit Mike. Nu voiam s-o îngrijorez. —De ce nu? Pentru că țin la mama ca la ochii din cap, a șoptit Mike, ca și cum lui Josephine ar fi trebuit să-i fie rușine fiindcă-l întrebase așa ceva. Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era nimic în neregulă cu mine. Când Don a spus asta, am fost surprinsă cât de mulți oameni au zâmbit, ca și cum înțelegeau perfect ce vrea să spună, și câți au clătinat din cap unii către ceilalți. Am urât-o pe biata maică-mea fiindcă m-a internat aici. Dar am înțeles, suferind din belșug, cât de egoist am fost și cum mi-am irosit viața. Așa că vă doresc mult noroc. Țineți-vă tari, fiindcă soarele o să apară. Și vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am o problemă! Anna, singura persoană cu care putusem să mă compar și să zic: „Ei, cel puțin n-am ajuns la fel de rău ca ea“. 56tc "56" Zilele treceau. Oamenii veneau și plecau. Clarence și Frederick au plecat. Ca și biata catatonică, Nancy, gospodina dependentă de tranchilizante. Până în ultima zi, înaintea plecării, oamenii îi puneau o oglindă sub nas ca să verifice dacă mai respira. Iar noi, ceilalți, glumeam propunându-i să-i cumpărăm o trusă de prim-ajutor pentru lumea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Asta nu m-a lămurit deloc. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, ani de zile, am trăit cu un dependent cronic de droguri, care mai era și alcoolic, a răspuns ea cu un zâmbet misterios. Am fost șocată. Biata Josephine! Cine-ar fi putut fi? Unul dintre părinți? Sau frați? Sau poate chiar un soț? Poate că a fost măritată înainte să devină călugăriță. Cu cine? mi-a scăpat întrebarea. M-am așteptat să-mi răspundă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]