2,247 matches
-
tu pe mine la frații Chivu și la Inter că la „Athenee Palace mie nu-mi place“ cînd Îți vin mă rog colegii din străinătate că dacă n-aș fi eu ar trebui să latri să te faci Înțeles de la bietul Marcelică n-ai ce cumpăra așa că dă-i la plex mon cher arde-l pînă-l faci una cu pămîntul) — Da de unde ai mai scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele lui adevărat e Feher? — Da ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l cunoști pe vărul meu cel isteț. Baby a continuat, lăsându-se pe umerii lui Tim ca și cum mi-l lăuda. —Tim este deșteptul familiei, știai? Este jurnalist, nu e impresionant? Pun pariu că se uită de sus la noi, bieții PR. —Baby, vrei să bei ceva? a întrebat-o Tim pe tonul de „e momentul să taci din gură acum“. —Phil mi-a promis că îmi ia el, a răspuns Baby absentă, uitându-se ca întotdeauna după oameni cunoscuți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mecanic pe cei care îi ieșeau în cale, repetând mereu și mereu aceleași cuvinte. Numai că nimeni nu părea să știe, dar asta nu-l împiedică pe Mircea să afle și singur ceea ce își dorea, de la un coleg de-al bietului Elefterie, pe care scriitorul îl interpelă din întâmplare în fața unuia dintre cele mai în vogă licee ale momentului. Aflând că cel pe care îl caută învață chiar în acel loc, Mircea se simți brusc mai liniștit și rămase să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am spus. Treci absolut totul pe numele meu. Nu glumesc. Nu vrei, îz’ halesc pula. Clar? Cerul se prăbuși peste bietul Cioran. Se vedea, umerii i se încovoiaseră, privirea îi era cu mult mai apăsată decât fusese vreodată, pentru că, pentru Dumnezeu, la orice ar fi renunțat, numai la pulă nu. Într-un târziu, se ridică. Se decisese. - Haide, rosti el autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li se păru tuturor, un comportament absolut nedemn de un asemenea triumf, înșfăcând premiul și dispărând pur și simplu fără o vorbă în taxiul ce-l ducea spre Pământ. Bietul Ionescu rămase astfel neconsolat, întrucât spera să se aleagă măcar cu un număr de telefon de-al elvețianului în vederea unei fructuoase colaborări, dacă nu mai mult, fără a ține seama de posibilitatea apartenenței acestuia, evidentă de altfel, la celebra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spui câteva cuvinte despre textul pe care l-ai auzit. Experiența dumitale îi va fi fără îndoială benefică acestei minunate tinere. - Nu, vă rog... - Dar insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul tinerei speranțe. - Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai pomenesc faptul că până și câinele meu are mai mult talent! N-am să uit niciodată felul în care ne privea domnișoara Aurora Sticlaru în acele clipe. Pentru ea nu conta nimic, fiindcă nu înțelegea nimic. Îl privea pe bietul Maro zâmbind, așa cum ai privi un biet lunatic care explică tuturor cum că el este Dumnezeu. Aurora era absolut și definitiv convinsă că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întregul oraș. Ochii mi s-au umplut de sânge în nu mai mult de o secundă. La început nu mi-am dat seama ce putea fi, pentru că brusc nu mai simțeam absolut nimic, dar văzând cât de schimbat era chipul bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să aflați ce s-a întâmplat cu băiatul vostru? Încă n-am terminat cercetările. Ce să mai cercetați? spuse plin de obidă starostele. Dacă era să găsiți ceva, o făceați până acum. Habar n-aveți ce s-a întâmplat cu bietul Rândunel. Toată șatra se dăduse jos din căruțe și se strânsese în jurul lui Toma, privindu-l încruntați. Apoi femeile începură să țipe și să amenințe cu pumnii ridicați în aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amîndoi la primul lor teren: măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țiganii bănuiți de furt (o faptă nedovedită) erau bătuți în mod barbar de către organele comunale, așa cum s-a întâmplat în Lunca cu fierarul țigan Cararău. Când s-a întâmplat de a lipsit ceva de la curtea boierească „a căzut păcatul pe bietul Chifor” care a fost dat pe seama primarului Gheorghe Boca care l-a corectat până mergea împleticindu-se și scuipa sânge. Când își aducea aminte de cercetarea făcută, ajutorul de primar, Nuțu Drăgan, spunea: „Spurcată treabă”. Cum principala preocupare a administrației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
săi. Uneori, Îmi revenea În amintire imaginea cumplitelor cicatrice care Îi acopereau trupul. Mă simțeam tentat să-l Întreb de ele, temîndu-mă, poate, că inspectorul Fumero ar fi putut avea ceva de-a face cu această chestiune, Însă În privirea bietului om exista ceva ce sugera că era mai bine să nu pomenesc subiectul. Avea să ne povestească el singur Într-o bună zi, cînd i se va părea oportun. În fiecare dimineață, la ora șapte fix, Fermín ne aștepta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
monede ieșite din uz În urmă cu douzeci de ani. Am luat plicul și l-am examinat. — Dumneavoastră ați citit-o? — Auziți, drept cine mă luați? — Nu vă supărați. Ar fi fost normal, date fiind Împrejurările, cînd vă gîndeați că bietul Julián murise... Portăreasa ridică din umeri, coborîndu-și privirea și retrăgîndu-se spre ușă. Am profitat de moment ca să vîr scrisoarea În buzunarul interior al jachetei și să Închid sertarul. Vedeți dumneavoastră, să nu cumva să vă faceți o idee greșită, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu mă bag. Dar vă pot spune că, după ce bietul don Federico a fost dat jos de pe scenă, lovit În cap fiind cu o sticlă bine plasată, cei doi agenți l-au condus la comisariatul de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oftă. Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit să-i povestesc despre vizita inspectorului Fumero la librărie. ăsta a fost un aviz, m-am gîndit eu. Un avertisment. Fumero Îl folosise pe bietul don Federico pe post de telegramă. — Ce-i cu tine, Daniel? Ești palid. Am suspinat și mi-am coborît privirea. Am Început să-i povestesc incidentul cu inspectorul Fumero din seara dinainte, insinuările lui. Tata mă asculta, Înghițindu-și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din glasul lui. Din scrisorile pe care mi le trimisese aflasem că-și iubește foarte mult nevasta și vedeam că nici acum nu-și putea lua ochii de la, ea. N-aș fi știut să spun dacă și ea îl iubea. Bietul Pantalone, nu era el exact ființa care să stârnească pasiune, dar zâmbetul din ochii ei era afectuos și se prea poate ca atitudinea ei rezervată să ascundă de fapt un sentiment foarte profund. Nici ea nu era ființa răpitoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți gălăgie, zise el. Mută și imediat fu din nou absorbit de joc. Bietul Stroeve îmi aruncă o privire necăjită, dar eu nu mă lăsam tulburat cu una, cu două. Am comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland partida. Ba chiar m-am bucurat de prilejul de a-l cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
grăbesc. Ah, biata copilă, la ce am împins-o! Am dat din umeri, dar n-am zis nimic. Nu aveam nici un fel de compătimire ori înțelegere pentru Blanche Stroeve, dar știam că n-aș face decât să-l întristez pe bietul Dirk dacă i-aș fi spus exact ce părere am despre ea. Ajunsese în halul acela de istovire în care nu se mai putea opri din vorbit. Mi-a repetat de mai multe ori cuvânt cu cuvânt toată scena aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mult dar, sincer să-ți spun, am fost așa de surprins că mi-am pierdut de tot capul. Am acceptat oferta înainte să-mi pot aduna mințile.“ Apoi Monsieur Cohen zise un lucru admirabil: — Ce păcat că nu mai trăiește bietul Strickland! Mă întreb ce-ar fi zis dacă i-aș fi dat pentru tabloul acela douăzeci și nouă de mii opt sute de franci? XLIX Locuiam la Hôtel de la Fleur și proprietăreasa, dna Johnson, mi-a relatat și ea o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar Abraham s-a dat la o parte și am primit eu slujba. Asta a fost șansa mea în viață. — Presupun că ai dreptate. — A fost o simplă chestiune de noroc. Bănuiesc că Abraham ăla avea o trăsnaie a lui. Bietul de el s-a dus complet de râpă. Are o slujbă de doi bani la Serviciul medical din Alexandria - un fel de oficiant sanitar sau ceva în genul ăsta. Mi s-a spus că trăiește cu o grecoaică bătrână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăi destul de confortabil. E și o casă acolo și ai găsi tot răgazul care-ți trebuie pentru pictura ta. Ei, ce zici? Și Tiaré se opri ca să-și tragă răsuflarea: — Atunci mi-a vorbit el despre nevastă-sa din Anglia. „Bietul meu Strickland, i-am zis. Toți au câte o nevastă pe undeva. De obicei tocmai de-aia vin în insulele astea. Ata e fată inteligentă și nu se așteaptă la nici un fel de ceremonie în fața primarului. Este protestantă și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în când câte ceva. A economisit câteva sute de franci“. Strickland s-a tras de barba lui roșie și a zâmbit: „Ei, Ata, ți-ar plăcea să ai un soț ca mine?“ Fata n-a zis nimic, dar a chicotit. „Păi, bietul meu Strickland, doar ți-am spus că fata are o slăbiciune pentru tine“, am intervenit. „Am să te bat“, i-a zis el privind-o drept în ochi. „Păi altfel cum aș putea ști că mă iubești?“ i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]