1,685 matches
-
suzeranității otomane și într-un viitor mai bun, „creștinește” ocrotit. Domnitorul Munteniei, Grigore al III-lea Ghica, a fost cel care, la îndemnul francezilor, a contribuit mult la declanșarea războiului prin rapoarte false către Poartă, a îngăduit cu o complicitate binevoitoare acțiunea agenților ruși în Principate, a intrat în legătură cu Rumianțev pentru ca, în cele din urmă, „să se lase prins” de inamicii Porții. Concomitent, el continua să facă amendă onorabilă la Poartă ca „să se ție [...] cu mâna de amândouă funiile”. Domnitorul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principate, regele era și avocat al Austriei. În realitate, el era avocatul propriei sale cauze, căci prin restituirea Moldovei și Munteniei către Turcia, Friedrich al II-lea apărea ca salvatorul acesteia din urmă, îndreptățit la recunoștința Porții printr-o atitudine binevoitoare a ei în chestiunea poloneză, satisfăcea Austria dirijând-o spre aceeași nefericită Polonie. Este adevărat că ideea despăgubirii Poloniei cu Principatele reapărea și în primăvara și vara lui 1771, dar dominantă rămânea alternativa retrocedării Principatelor, cerută expres de von Solms
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
desfășurările internaționale în așteptarea momentului modificării tratatului de la Paris din 1856. „Maniera splendidă” în care era informat, de exemplu, Lobanov la Constantinopol suplimenta invidia lui Thouvenel. Deși nu s-a ajuns la o alianță formală ruso-franceză, Parisul dobândise certitudinea neutralității binevoitoare a Rusiei, în eventualitatea iminentă a războiului cu Austria. În perioada 1856-1862 (ajunul insurecției poloneze), Rusia, și Franța au pășit în acord spre ținta slăbirii influenței Angliei, Turciei și Austriei în Orientul Apropiat, în Principate, Serbia și Muntenegru. Hübner nota, cu amărăciune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a constituit tipărirea, în 1963, la Editura Academiei, a volumului Dezvoltarea economiei Moldovei 1848-1864, care va fi absorbit, fără modificări în date și concluzii, de volumul IV al tratatului de Istoria României, publicat în 1964. Oțetea își redeschisese un ochi binevoitor către Iași, după care au urmat gesturi palpabile, foarte importante pentru noi: invitarea unor tineri la conferințe, sesiuni de comunicări la București, colocvii (inclusiv internaționale, cum a fost primul dintre ele, postbelic, între istoricii români și francezi), publicarea în revistele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu alte puteri după 1856 - notează Kineapina - au fost dictate de măsura în care una sau alta dintre ele erau gata s-o sprijine în abolirea clauzelor restrictive ale tratatului amintit. Austria și Anglia nu se puteau număra printre puterile binevoitoare; rămâneau Prusia și Franța. Cea dintâi, preocupată de unificarea Germaniei, nu era direct interesată în afacerile orientale; ea sprijinea Rusia verbal, nădăjduind la ajutorul ei în lupta contra Austriei. „Piesa” de greutate era Franța, care, trăgând concluzii din concurența ruso-austriacă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reciproc, fără ca Franța să se rupă de Anglia și fără un tratat de alianță formal. Ce-i drept, la 19 februarie/3 martie 1859, a fost semnată o convenție secretă ruso-franceză prin care Rusia dobândea promisiuni vagi iar Franța neutralitatea binevoitoare a Rusiei în războiul cu Austria. Rusia dădea o mână de ajutor la „pedepsirea nerecunoscătoarei Austrii”, dar numai atât. Este începutul destrămării flirt-ului ruso-francez, al cărui sfârșit îl va grăbi insurecția polonă din ianuarie 1863. Revenind la studiul N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de partea lor. B. N.: Îți mulțumesc pentru această dicuție la care, ți-o mărturisesc acum, visez de peste un deceniu. Nici nu-mi pot imagina vreo demonstrație mai bună a terțului inclus! Stéphane este aici prezent, ca un terț inclus, binevoitor și generos. Și poate că așteaptă de la tine cuvîntul de încheiere. E. M.: Dacă e prezent lîngă noi, aș dori să știe că l-am admirat, că l-am respectat, și dacă l-am supărat cumva de altfel nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rând, dacă cealaltă parte i se supune în mod voluntar și acceptă conducerea sa128". Prin urmare, autoritatea legiuitorului nu izvorăște doar din puterea sa de a impune sancțiuni, ci totodată și din recunoștința pentru beneficiile sale ori din înțelepciunea sa binevoitoare ori din propriile noastre acte contractuale. Dar dificultatea acestei soluții este evidentă, crede C. Korsgaard. Dacă noi nu avem nicio obligație anterioară de a fi recunoscători binefăcătorilor noștri sau de a ne supune conducerii înțelepciunii binevoitoare ori de a ne
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ori din înțelepciunea sa binevoitoare ori din propriile noastre acte contractuale. Dar dificultatea acestei soluții este evidentă, crede C. Korsgaard. Dacă noi nu avem nicio obligație anterioară de a fi recunoscători binefăcătorilor noștri sau de a ne supune conducerii înțelepciunii binevoitoare ori de a ne îndeplini angajamentele, cum ar putea aceste trei lucruri să confere autoritate legitimă legislatorului? Iar dacă avem o obligație naturală de a face aceste lucruri, de ce nu am avea și alte obligații naturale asemănătoare? Hobbes găsește o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a pledat și eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl. (Președinte și în acest caz a fost onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, iar grefier subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova.) Învățată de mai multe rude binevoitoare, printre care și de buna mătușă Csili, distinsa doamnă Rachel Raikovic a reușit să-l facă pe soțul dânsei, numitul Josua Raikovic, să apeleze la maestrul Ludovic L. (de data aceea sub o cu totul altă înfățișare). Drept urmare, aceleași rude
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
printre care și de buna mătușă Csili, distinsa doamnă Rachel Raikovic a reușit să-l facă pe soțul dânsei, numitul Josua Raikovic, să apeleze la maestrul Ludovic L. (de data aceea sub o cu totul altă înfățișare). Drept urmare, aceleași rude binevoitoare au făcut, desigur, o chetă substanțială pentru onorariul celebrului avocat. (În paranteză, vom arăta că, în urma acelei chete, rudele binevoitoare au încheiat cu Rachel un contract legalizat de notarul Dr. Doru Mozart 17 -, prin care fiecare dintre ele, adică dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Josua Raikovic, să apeleze la maestrul Ludovic L. (de data aceea sub o cu totul altă înfățișare). Drept urmare, aceleași rude binevoitoare au făcut, desigur, o chetă substanțială pentru onorariul celebrului avocat. (În paranteză, vom arăta că, în urma acelei chete, rudele binevoitoare au încheiat cu Rachel un contract legalizat de notarul Dr. Doru Mozart 17 -, prin care fiecare dintre ele, adică dintre rude, în funcție de suma oferită, să primească procente din averea ce urma să-i revină în urma partajului viitoarei foste doamne Raikovic
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
eminentul procuror, dar de data aceasta nu din punctul de vedere penal, ci civil: la divorț, doamna R.R. urma să primească o avere frumușică, din care putea să-și refacă viața cu prisosință, chiar și după ce le va achita rudelor binevoitoare procentele investite de ele în această afacere. A urmat apogeul mult așteptat al spectacolului: onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan i-a dat cuvântul maestrului Ludovic L. Și, inutil s-o spunem, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din blocul tuturor interdicțiilor abil drapate cu aparențe binevoitoare. Spectacolul transmite cu claritate aceste idei, a căror virulență ar fi putut fi și mai subliniată dacă regizorul i-ar fi impus autorului concentrarea unor pasaje și renunțarea la altele, păstrate de dragul efectului imediat, dar care produc lungimi și gratuități
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mare și unica face din ființa Poetului (așa ne place să-l numim pe cel nenumit în piesă) prilejul și pretextul unor aprige și încrîncenate dispute. Manevrantul al vedere este, firește, Șeful sectorului suflete, în varianta mai puțin comică, deloc binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din fericitul soartei, devine un cooperant supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iubire. Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care de multe ori
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dintre noi. Căminul este un spațiu concentrat, un loc al forjării ființei. Așa cum afirmă cu multă inspirație N. Steinhardt, căminul e deopotrivă rădăcină, sevă și mediu ambiant, loc de odihnă, reflecție, reculegere și Împrospătare a energiei; e oază binefăcătoare și binevoitoare, receptacol de pioșenie, duioșie și Încredere În sine; e tărâmul dragostei conjugale și părintești. CITAT RETRAS!!! Din punctul de vedere al puterii evocatoare, căminul conduce direct la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau a ta, este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să sesizăm o Încrengătură de mesaje, un amestec pestriț de tendințe și registre În care se Întâlnesc arhaismul și neologismul, cripticul și accesibilitatea, platitudinea și vivacitatea, limbajul „Înlemnit” și licența strălucită, caracterul lozincii și metafora originală, sentința Înțepenită și sugestia binevoitoare, sforăiala obositoare și talentul expresiv. Credem că În toate modulațiile comunicării religioase este loc de mai multă atenție În privința limbajului, a construcțiilor logice ale ideilor, a structurilor argumentative desfășurate, a expresiei și frazării, a coerenței și profunzimii explicative. Ne-ntrebăm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
excedat discuțiile cu șeful diplomației vest-germane), primirile oficiale, contactele cu cercurile politice, de presă, instituții culturale, cu oameni de afaceri etc. Autoritățile federale și locale au acordat o deosebită atenție vizitei. Presa a avut o atitudine corectă, de multe ori binevoitoare; au avut loc manifestări spontane de simpatie din partea unor cetățeni germani (aplauze pe stradă pentru delegație, scrisori, telegrame etc.) 5. Stabilirea relațiilor diplomatice a fost rezultatul procesului pozitiv care avea loc, de dezvoltare a relațiilor dintre cele două țări, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
sorcery (B. Kapferer, 2002, p. 10). În spațiul românesc, Simion Florea Marian (1996, pp. 7-9) a propus În urmă cu un secol, În același spirit, distincția dintre farmec și vrajă, prima fiind un act cu finalități pozitive, realizat cu ajutorul divinităților binevoitoare, În timp ce a doua s-ar referi la acțiuni magice malefice, care implică pactul cu diavolul. În planul actorilor, el distinge Între reprezentanții Necuratului - vrăjitori/vrăjitoare - și fermecător, ghicitor, zodier, descântător, adică persoane care folosesc puterile magice obținute din diferite surse
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pământul e așa deluros și râpos cum Îl vedem” (E. Niculiță-Voronca, 1903, pp. 16-17) În raport cu modelul dualist, axat pe cuplul divinitate benefică - divinitate malefică (fapt care explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o Înțelepciune practică prin care depășește proiectul cosmogonic divin și face ca lumea să fie folositoare pentru oameni. În varianta sa inițială
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trecut Dunărea în ținuturile balcanice (bulgare). În legătură cu migrația cumanilor, cronicarul oriental Ibn Tagribirdi menționează că nomazii au intrat în legătură cu suveranul "vlahilor", Unus-han, care a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare că acel "Unus-han" nu este o căpetenie din nordul Dunării, ci Ioan Asan II, țarul vlaho-bulgar, ce stăpânea la sud de Dunăre. Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1970), Starea a treia (1974) și Țara somnului (1994). Poezia lui C. încearcă să releve și să comunice esențialul prin mijloace (poetice) cât mai prozaice. Această caracteristică a fost semnalată în comentariile critice în forme mai mult sau mai puțin binevoitoare: „tendința spre o completă denudare” (Ștefan Aug. Doinaș), „inspirație modestă” (Al. Piru), „aglomerare de prozaisme și banalități pe firul unei «idei» solemne” (Mircea Iorgulescu). Cele mai multe dintre poezii se bazează, ca structură, pe o scenă banală („situație poetică”, cum a numit
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
nu îi dau atenție o vreme, dar, după câteva minute de plâns, se duc și îl iau în patul lor. L-au prevenit că trebuie să învețe să doarmă singur, dar el continuă să doarmă în patul lor. O rudă binevoitoare le sugerează părinților că nu se va întâmpla nimic dacă îl vor lăsa pe micuț să plângă o vreme și îi asigură că, dacă îl vor lăsa în patul său, după câteva nopți va înceta să mai plângă. Ceea ce se
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]