676 matches
-
altor persoane mai simandicoase, iar pe vechii lui tovarăși mai golășei îi cam ocolea. Totuși, Drăgoescu - sau Drugoiu, cum îi spuneau intimii - își luă inima în dinți și se prezintă, într-o zi, la autorul Nopții furtunoase, care dejuna la birtul Enache, în companie. Drugoiu, nici una, nici două, îi cere cu împrumut 300 lei. Atunci Caragiale și-a luat un fel de aer solemn și făcu lui Drugoiu morală: — Bine, mă, Drugoiu, ce fel de prieten mi-ești tu? E adevărat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și canto, autorizată de Ministerul Instrucțiunii Publice, str. Carol I, 23; Le Kerré (Doamna), pian și canto, str. Fântânei, 6; ștefănescu, G., profesor de canto la Conservator, str. Pitar-Moșu, 6; Wachman, Ed., directorul Conservatorului, str. Palatului, 1 (p. 360). Restaurante, birturi: Casino Labes, str. Sf. Ionică, 6; Argeșianu & Viner, str. Gabroveni, 6; Bally, B., str. Gabroveni, 1; Ceainăria rusească, str. Smârdan, 29; Collaro, str. Smârdan, 5; Cosman Hristodor, str. Academiei, 14; Dimitrescu, I., str. Academiei, 7; Dimitrescu, I., La Pisica Roșie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ionică, în spatele Teatrului Național), Union Suisse (str. Știrbei-Vodă, visà vis de Guichard), Frascatti (pe Calea Victoriei, în fața Teatrului), Oteteleșanu (tot pe Calea Victoriei) (Bucarest. Manuel du voyageur, par A.L., București, 1879, pp. 30-32). Un ghid din 1882 enumera selectiv 29 de birturi și restaurante bucureștene și 32 de cafenele, printre „birtași“ fiind înregistrați: Antonovici Avedic, Stavri Constantinovici, E. Gilet, Ioan Constantin (str. Doamnei 5), Ionescu N. Iordache (str. Covaci 7) ș.a. (Th. Bauer, Călăuza Bucureștilor, 1882). Patronul restaurantului și grădinii Rașca, Ignatz
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la 14/26 aprilie 1882, în etate de 56 de ani (ROM., 16 aprilie 1882. p. 335). Segmentul din strada Știrbei-Vodă, menționat mai sus, era viitoarea și actuala stradă Câmpineanu. V și vol. III al acestei ediții. /footnote> în toate birturile românești, la Iordache, la Constantin, la Enache pe strada Academiei, la cele de mâna a doua, precum Leul și cârnatul, Zdrafcu, Purcel etc., o fleică costa 40 de bani, o vrăbioară 80 de bani*, un cârnat patrician 40 de bani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui Brătianu“, cel mai scump și mai fin vin românesc, 2 lei. Cu preț fix de 5 lei de cap se mânca un prânz complect cu cafea și vin la restaurantele cu bucătărie occidentală precum Frascatti și Hotel Union. La birtul La Mielul alb, ținut de către madam Mari Popovici, lângă Biserica Albă, într-o casă care a ars, se mânca foarte bine, cu porții mari, cu fripturi vestite, cu vin și cafea pentru 80 lei pe lună abonamentul. Aci mâncau aproape
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ne invitau la masă. Când o „inimă generoasă“, bine cunoscută, se ivea în ușa cafenelei era o furtună de aplauze și aclamări. Apoi, fără a mai pierde timp, luam „inima“ pe sus și intram cu ea buzna în câte un birt de mâna a doua ori a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare cu un prieten al său, anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun băiat de altfel, și cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu situația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
s-a ivit el la Regal era ședință mare, toți capuținiștii erau în păr. Astfel, când s-a aflat despre apariția unei „inimi generoase“ excepționale, toată lumea aceasta s-a socotit invitată. Și, în adevăr, bietul Borcănescu s-a pomenit în birtul modest din strada Academiei, unde am intrat, înconjurat de 25 de capuținiști care i au mâncat și urechile. Pentru cafegiu, Societatea capuținiștilor a fost o calamitate. Ședințele se țineau de mai multe ori pe zi în jurul unei mese mari rotunde
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
inteligenți și buni camarazi din facultate. în grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mișu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de la Ploiești și încă vreo doi, am petrecut ani de zile, anii începători în studenție. în colțul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în fața farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ținut de madame Caliopi și sora sa. Madame Caliopi fusese frumoasă în tinerețe, dar acum nu mai avea decât niște rămășițe pe care, totuși, căuta să le puie în valoare. Căci madame Caliopi avea întotdeauna un amic, de obicei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
votase încă legea lui Petre Grădișteanu, care apăra salariile de popriri.* Trebuia, dar, să trăiesc cu 58 de lei și 35 de bani. într-o zi, birtășița unde mâncam pe credit - tot madame Caliopi - a dat faliment și a închis birtul. în ajun îi plătisem ce-i datoram, adică tot ce aveam în buzunar. Și astfel am rămas pe drumuri, fără para chioară și fără putința de a mai găsi bani cu împrumut. Dar tinerețea este plină de încredere și de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a fost rușine și am mâncat înghețată pe stomacul gol. Când, după 15 zile, am dat de bani - 58 lei și 35 - a dat și Doicescu de cele două treimi din leafa lui. Și atunci ne-am repezit la un birt mai... scump. Acest birt mai scump, care nu erea de nasul nostru, studenți săraci lipiți, era firma „La Ochiul lui Dumnezeu“ și era așezat în fața Palatului Regal, lângă otel Metropol. Erea o cârciumă-birt simigerie, cu un mic colț de curte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
am mâncat înghețată pe stomacul gol. Când, după 15 zile, am dat de bani - 58 lei și 35 - a dat și Doicescu de cele două treimi din leafa lui. Și atunci ne-am repezit la un birt mai... scump. Acest birt mai scump, care nu erea de nasul nostru, studenți săraci lipiți, era firma „La Ochiul lui Dumnezeu“ și era așezat în fața Palatului Regal, lângă otel Metropol. Erea o cârciumă-birt simigerie, cu un mic colț de curte, botezată „grădină“, unde întotdeauna
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
luna lui iulie nu era banal deloc. Dar n-am înțeles nimic dintr-însa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pier dusem cu desăvârșire simțul gustului. D-abia după câteva zile l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într-o odăiță birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
D-abia după câteva zile l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într-o odăiță birtul pentru studenți ținut de către macedoneanul Costache Belimace. Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, adversar al lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic și foarte inteligent, după cum era și foarte afabil
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
destul de înaintate pentru cultura lui, însă om foarte energic și foarte inteligent, după cum era și foarte afabil și simpatic. Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din toată tinerețea mea sunt acești ani în care, în birtul sărac, ca și noi toți, ne întruneam spre a discuta despre toate, dar mai ales despre românii macedoneni. Aci venea Ghejan, un foarte inteligent student în Drept, mai târziu advocat, mort foarte tânăr de tuberculoză. Încă o pierdere dureroasă. Apoi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
plini de toate puterile vieții. Mai veneau și Gulioti, și Simota, și Niculescu, toti studenți macedoneni, mai venea și bătrânul octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subțioară, însoțită de logodnicul ei, mai târziu soțul, studentul Papadupolos. anul Din birtul acesta a plecat intâia pornire - zisă socialistă - cu Paul Scorțeanu și cu Spiroiu. Viața studențească este întotdeauna și peste tot aceeași: sărăcie, nepăsare de viitor, veselie, glume. Pe la anii de care mă ocup acum, între 1879 și 1884, viața studențească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu toții ; Mihail cu încă un prieten, tot scriitor și el, poet și umorist, deși nu la fel de tânăr ca însoțitorul său, iar Cristi cu Mamutu’, cum obișnuia să i se zică lui Bildu, colegul său de la Conservator. Au mers la un birt din apropiere, la nici două străduțe distanță, o bodegă numai de-ai locului știută. Un loc numai bun de omorât ficatul și tristețile, fără prețuri piperate, fără figuri și fandoseli ca cele din centru. Sigur, lipsea burghezia, lipseau eleganța, mirosurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi încă de mic și s-au transformat, puțin câte puțin, an de an, în visele lui îndrăznețe. Erau oare aceste aplauze și urale la fel ca acelea de noaptea trecută de la Răcaru ? Purtau ele în spate aceeași măreție ? Putea birtul să-l transforme într-un Pagony, într-un Battistini, un Ruffo, un Caruso sau alți idoli, pe care îi purta în sufle- tul său ca pe cel mai de preț talisman ? În dimineața aceea blestemată, în care mintea și trupul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
miroseau a bunătățuri la grătar, a cârnăciori, a patricieni, mititei și mușchiuleți de vită sau de oaie, cotlete și cefe grase de porc, berbecuț sau pui ori curcan la ceaun cu usturoi. Și era plin de bodegi, de cârciumi și birturi ieftine, unde găseai mâncare caldă, de la ciorbe la tot soiul de tochituri, băuturi și dulciuri de casă. În centru, numai restaurantele de lux și marile grădini de vară se întreceau între ele, cu meniuri care mai de care mai sofisticate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
compus câteva piese pentru el, e abia începutul ! Cum să pleci tocmai acum ? Gândește-te numai câte putem face împreună. Gândește-te la primele seri de la Răcaru, gândește-te cum eram atunci, săraci și vai de mama noastră, anonimi de birt, neascultați de nimeni, și cum suntem acum, odată cu succesul lui Cristian. Gândește-te, pentru numele lui Dumnezeu, la Zaraza ! Că dacă nu erai tu, praful se alegea, ca de piesa lui Kirițescu. Cum să-l lași ? Cum să ne lași
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stea la vorbă cu vreun amic nu-l mai încânta. În loc de vreun cântăreț sau vreun actor cu care să pălă- vrăgească, ca de obicei, la Capșa sau la o masă în dreptul unei vitrine de pe Victoriei, prefera să se ascundă în birturi din periferii întunecate, să asculte în gol poveștile unor oameni pe care îi cunoștea într-o seară, iar a doua zi îi și uita. Nopți la rând doar bea fără oprire, bea până nu mai putea nici să vorbească, până
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
limbă străină. Cuvintele sunt aceleași, dar rostul lor este al altui timp, al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne convinge, cele trei categorii de clienți pe care îi are. Așa este, „capitalistul” spune adevărul. Cred că s-a dumerit că venim din Est. Luăm câte o bere de 25 de franci, fără să mai întrebăm ce pedigriu are birtul. Cu siguranță, a trecut pe aici vreun artist celebru sau berăria „a născut” vreun manifest literar. O memorie a locului destul de profitabilă, care, iată, nu duce lipsă de clienți. VITALIE CIOBANU: Un pliant distribuit nouă de Société des Gens de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]