1,034 matches
-
fir de cânepă și altul de in, pe deasupra o vestă împletită din lână, de culoare neagră, avea pantaloni din postav negru iar în picioare obiele albe și opinci frumos meșteșugite, legate cu nojițe împletite din lână neagră. Privea cu ochii blajini la juncanii ce pășteau cu hărnicie iarba crudă, să vadă dacă nu au semne de necurățenie de la dormitul în șură, deși îi bușumase bine de dimineață cu un șomoiog de paie, i-a săcelat și nu a uitat să le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mamă... Doamne, să ne ierți dacă am greșit față de ea și să ne întărești, să trăim după pilda ei și primește-o printre cei drepți, că tare mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aceea totuși cu contururi mai vagi, are altfel de conținut. Să nu fi împlinit încă patru ani când de acolo, din Călugărițelor, ordonanța tatei (ostașul rămăsese în serviciul mamei și al bunicilor), un flăcău voinic, înalt, spătos, cu figura atrăgător blajină, mă lua de mână sau mă ducea în cârcă la scaldă, la Someș, undeva în dreptul pădurii Hoia, la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tânărul tâmplar blond și ușor durduliu, care-și avea atelierul în fundul grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu figura blajină și ștearsă, însurat cu o femeie voinică și frumoasă mai corpolentă decât el, amabilă cu noii ei vecini, dar nu fără instinctive rezerve „patriotice“ (cu tristețe oare și-a văzut mai târziu copiii implicați în căsătorii mixte?) -, poseda și dânsul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
m-a lăsat să trec alături de ea în pat, să facem dragoste, oricât am stăruit. În nopțile următoare, n-am mai reluat „atacul“, imaginația mea s-a mutat pe alte terenuri, iar ziua mă purtam rece și ofensat cu fata blajină și harnică, nepăsătoare la umoarea mea. Concomitent cu această întreprindere ratată, vreau să consemnez un alt eveniment de coloratură erotică. Mă aflam în centrul orașului, în piața Catedralei Sf. Mihail (Piața Unirii, cum i se spunea atunci), cu privirile scufundate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fapte mărețe. Sacrificiul trebuia plătit, fie și prin adoptarea unui nume străin nouă. Galata se impune în ochii vizitatorului mai întâi ca o afirmare a vieții spiritului, ca un element fundamental învingător asupra răului din abis. Privesc încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este timpul să ne întoarcem acasă. „Non scholae, sed vitae discimus.“ Un accident de circulație mai puțin obișnuit a fost provocat recent de un vițel, transportat la târg în cabina unui autocamion. Însoțitorul șoferului nu l-a putut împiedica pe blajinul patruped să se ridice pe picioarele dindărăt și să-și vâre o copită între spițele volanului. Ce căuta, totuși, vițelul în cabină? Răspunsul e cât se poate de simplu: cabina însăși nu constituia, în viziunea ocupanților ei umani, decât un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
când sinistră, când frivolă. O poveste cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după care adaogă o strofă nouă, cu omul cel mai deștept acum din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-aduc acum aminte de ultima seară înainte de plecare... ce drăguță ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în care irup antiteza și imagismul metaforic. Copilăria nu este paradisul pierdut, ci vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile” și a „uriașelor bucurii”, o lume „compusă din lumini și umbre”. „Moartea căprioarei” și distrugerea „liliacului timpuriu” sunt metaforele inocenței sacrificate, așa cum va fi „albatrosul ucis” în Lupta cu inerția: „Când dintre pomi spre mare se răsucise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu le mușcă (...). De mult M. Sadoveanu nu mai era nici tânăr, nici vârstnic, nici bătrân, figura lui masivă, împietrită într-un surâs blajin, era a unei statui care stă în mijlocul unui popor, zâmbind părintește generațiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut și pășind spre viitor (...). Orice raclă de altminteri, Mihail Sadoveanu, e prea mică pentru mărețul tău duh creator, orice mormânt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1913 cele mai frumoase zile ale vieții noastre, când râdicam steagurile pentru mărirea și înălțarea moșiei părintești! Iubiții mei camarazi! Ales între toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-o țară mândră și îmbielșugată, blajin, creștin și primitor, senin la obraz și drept la inimă, a fost pus parcă aici anume de Dumnezeu ca să înflorească între pustiuri și neamuri sălbatice. Așa în vechi vremuri, aici, între Dunăre și Carpați, neamul nostru a făcut așezare frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bucure îmbielșugat de ele, iar prințul său religios să rabde în chip așa de mizer? Poate ca să uite preocuparea asta, în două rânduri excelența sa a ținut doamnelor de gazdă, mama și fata, mici conferințe religioase și filosofice, cu acel aer blajin, cu gesturi rotunde, cu capul plecat pe un umăr și cu vorbele moale rostite și amestecate cu răsufletul, dar fără să se uite; căci ochii sfinției sale vedeau fără să privească. Mă amuzam căutând să pătrund întrucâtva enigma ființei lui. Făcusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el nici n-a vrut să audă de una ca asta: își iubea copiii fără discriminare, fie că erau de la a doua, fie de la prima soție. Însă Mamuca nu s-a lăsat. „Vicleană tare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
undeva prin preajma primului război mondial. Tata, un bărbat înalt, frumos, cu un zâmbet cald în colțul gurii, cu un păr bogat, ușor ondulat, podoabă pe care am moștenit-o și eu, ferit de pacostea cheliei. A fost un om credincios, blajin, cinstit și harnic, ordonat, meticulos, iubindu-și cu multă duioșie copiii, pe care nu i-a "atins" niciodată, lăsând treaba asta ingrată în seama mamei. Se născuse într-o familie de țărani, la Mășcăteni, un sat de pe lângă Dorohoi, alesese cariera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a profita de acest moment favorabil! Apropo de "opoziție", întâlnisem un simpatizant al lui Allende, membru al Partidului Socialist, om de afaceri. Era cam de 50 de ani, înalt, corpolent, cu fața măslinie și trăsături de metis, familist, un "companero" blajin și "om de bine", dar cu o ură nedisimulată față de Pinochet și ai săi. Aflasem din unele convorbiri că oamenii de afaceri din "opoziție", indiferent de partid, erau interesați să încheie contracte de import-export, din venituri o parte mergând benevol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avut o contribuție însemnată, mai ales după ce titularul acesteia va lipsi o perioadă de timp din radio, din cauza unui accident de mașină. O prietenie sinceră a avut-o și cu Radu Beligan, care i-a fost și mentor. Cu glasul blajin, marele actor îl alinta de fiecare dată cu diminutivul Dănuț, întrebându-l ce mai face și ce mai are în vedere pe linie regizorală. Un mare succes, în ultimii ani, a avut cu piesa lui George Astaloș, ”Caviar, vodcă și
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
atunci și care se păstrau pufoși și proaspeți multă vreme, după o rețetă pe care numai ea o cunoștea. De Sf. Paște, îi cocea la brutărie, în mai mare cantitate, ca să ajungă pînă luni, după duminica Tomei, cînd era Paștele blajinilor și se mergea la cimitir. Ne duceam, cu toți, la mormîntul mamei, cu cozonaci, ouă roșii și vin, care, după ce un preot făcea o scurtă slujbă de pomenire, se împărțeau la săracii orașului ce umpleau cimitirul în acea zi. Împărțirea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
străinătate. A realizat, ca autor sau coautor, o serie de tratate și manuale științifice: Chimia și tehnologia intermediarilor aromatici;Chimia și tehnologia coloranților organici; Ingineria sintezei intermediarilor aromatici, vol. I și II, Coloranți naturali și Cosmogonia. Era un om foarte blajin, atașat de studenți și prin vorba sa blândă îi cucerea și le capta atenția în timpul orelor didactice sau a orelor de consultație. Conf.univ.dr.ing. Gheorghe Lupușor a trecut la cele veșnice în ziua de 13 iulie 1997 și a fost înmormântat
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al darurilor pentru copii. Doamna Uzunov nea spus, copii ai soartei, mergeți la domnul Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu <<volintirul>> Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale și alții și alții în umbră și în penumbră, iar din când în când, în mijlocul lor întineritul Vasile Alecsandri, cu farmecul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu mâna ’n sân; și, mai ales, cunoaște acest lucru de multă vreme, pentru că Viața face și ea același lucru. Și-l urmează pe om, Încercând să distrugă ceea ce acesta a amenajat. Cum am aflat toate acestea? Mergând, de Paștele Blajinilor, În satul meu basarabean. Unde, pe lângă lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a fi o unealtă, căci doar el duce și o viață spirituală. Un exemplu e chiar sărbătoarea din aceste zile. “Radiosfera”, 15 aprilie 1996, ora 12,42 78. Mitologie și ecologie Pentru că am ratat drumul din fiece an, de Paștele Blajinilor, În Basarabia, m’am oprit la Radio Iași, dar cu același motiv, căutând a scoate din el ceea ce se poate În sprijinul demersurilor mele obișnuite pentru o viață mai curată, a noastră, dar și a partenerilor cu care navigăm la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]