1,013 matches
-
Mare. Epistolele, cu pecete oficială (adresate lui Al. I. Cuza) sau destinate unor prieteni (V. Alecsandri, I. Ghica) și unor membri ai familiei, constituie partea atașantă a scrisului acestui om sensibil și dornic de echilibru. Epistolierul apare ca un moralist blajin și un înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul „ispitelor ușoare și blajine”: „Mi-e dor de Tine și iubesc femei / mi-e dor de Tine și-mi fac pod și casă; Ție îți spun cuvinte, câștig prieteni mulți, / și case și păduri și ploi și celelalte, // și cresc spre Tine până când mi
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
posibilitate de scăpare. Trebuia să așteptăm să se deschidă o breșă în zidul viu ce ne înconjura - zid ce se deschisese numai pentru a ne lua prizonieri. Aflîndu-ne în mijlocul lacului, eram vizitați din cînd în cînd de vițeii și junincile blajine ale turmei - copiii și femeile acestei armate în derută. întreaga suprafață ocupată de turmă în acest loc, inclusiv intervalele largi căscate ocazional între cercurile exterioare și spațiile dintre diferitele grupuri aflate în cuprinsul unuia sau altuia din aceste cercuri - avea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu fie simple discuri reproducătoare de discursuri, poeții le atribuie vreo apucătură din cele ale „bunicului” Delavrancea, ale „bunicului” și „bunicii” lui Șt. O. Iosif sau ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cum, nu te-au bătut? ș...ț Ia să-i faci tu o caracterizare și să spui despre alt mistic înrăit ca tine, de banditul Bordeianu, ce părere ai despre el?”. Ungureanu a răspuns simplu: „Fratele Bordeianu este un om blajin” - declanșând astfel furia lui Zaharia, care l-a călcat în picioare și l-a snopit în bătaie 1. Dumitru Bordeianu spune că, deși era o brută, avea talent muzical și o voce baritonală foarte frumoasă, cânta și fluiera diverse arii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități minunate, Prin munca lui el duce instituția-n spate. Priceperea lui nu poate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu al Paradisului), străvechi credințe (Trei probleme folclorice și aspectele lor românești). Umanismul, rod al formației de clasicist, dar și
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
primă vedere, lucrurile așa stau. Sunt lesne de enumerat elementele acestei simetrii inverse. După cum se găsește la Albala ori la Dealu Ocna, Antipa e absent, adormit sau ironic și profund, e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte căminul, cu jocuri nevinovate, de cealaltă
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Filimon, I. C. Fundescu, N. I. Dumitrașcu sau N. D. Popescu, toți cu frumoase, expresive variante la Fata din dafin), va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Își dă seama că slujnica a luat-o înainte și o strigă să aștepte. Probabil a ridicat tonul fără să vrea, căci fata încremenește, prea speriată să mai facă vreo mișcare. Venind din urmă, Vipsania o încurajează cu un zâmbet blajin la drum. E nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu muriți! se hlizește Herodes. În loc să vă temeți de cei în viață, singurii care pot face rău, vouă vă e frică de cei ce nu mai sunt. Și nici măcar nu îndrăzniți să-i chemați pe nume. Le ziceți buni, blânzi, blajini, în toate felurile. Încercați să-i înduioșați. De ce nu acceptați ideea simplă și rațională că nu există decât un singur Creator, și că totul pe acest pământ s-a realizat și se întâmplă în continuare numai din voința Lui? Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vede firea îndrăzneață, Paloarea se așterne pe-a sa față. Tăcută stă în patul din odaie, Iar frumusețea ei s-a stins ca o văpaie. Eu stau tăcut și o privesc În ochii care azi nu mai lucesc. cu mâini blajine, Tu vei pleca de lângă mine. Îmi vine să jelesc, îmi vine ca să strig, Când te doboară boala și te ia cu frig. Curând tu vei pleca spre cer Și te vei stinge ca stelele ce pier. De mâine n-am
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
între ele. Dădeam fiecăreia aceeași importanță generală de culoare, mișcare și zgomot. Din imaginea tuturor trei se întregea o singură ființă nouă. Decât să aleg în parte, preferam jucăria întreagă. Cu vremea am auzit cum le cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurîndu-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
place literatura, că în fiecare an se duce la Buzău la părinți și cumpără romane de vreo cinci sute de lei. Toate cărțile îl satisfac, pentru toți autorii are stimă, dar poate că preferă pe autorii tandri, ca firea lui blajină să poată vagabonda fără cataclisme. Și dacă, înspăimîntat de singurătate (iarna, mai ales, trebuie să fie cumplită aici, căci atunci pleacă toată lumea la Cavarna, și pescarii și madame Pitpalac, iar Mihali închide restaurantul: și astfel nu mai rămân decât vameșul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]