1,166 matches
-
în timp ce soseau în fugă la tabăra de pe Muntele Komaki. Ii Hyobu îi duse la cartierul general al lui Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu stătuse de vorbă cu Nobuo, dar, după plecarea lui Nobuo, Ieyasu luase din cufărul cu blazon exemplarul din Analectele lui Confucius și începuse să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
serie de restaurări energice, patronate de Mitropolia Moldovei și Sucevei au reușit să redea Cetățuiei nu numai înfățișarea, ci și prestigiul pe care l-a avut odinioară. Pentru noi, Cetățuia, înainte de a fi un loc este un sentiment. Din poartă blazonul Moldovei ne anunță că ne întâlnim cu trecutul istoric și, când, deja am pășit în interior conștientizăm că ne-am întâlnim cu stămoșii noștri. Aici trecutul, prezentul și eternitatea sunt nedespărțite. Uneori, când ni se spune moldoveni trebuie ne gândim
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În voia metecului, a ausländer-ului sau după cheful cu vechii prieteni avea un puseu de nostalgie și și-ar fi dorit să fie Dincolo și să treacă pragul casei din Cărbuneștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încă mai ai timp să renunți, spui că te simți rău... Christa stăruie mai departe, deși știe că nu mai are cum să Împiedice această călătorie, cu vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică și masaj, fesele i s-au teșit, sânii și burta Îi atârnă ca niște săculeți pe jumătate goi. Corpul tot mai plin, dar privirea tot mai sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se deplaseze! — Nu-i ușor să ții sarcina, când ai un soț atât de bătrân! — Știu de la Victor că și-au serbat nunta de argint de curând! Nevasta lui e cu 13 ani mai mare ca el, e bogată, are blazon, castele și se Înțeleg perfect, o adoră. — Pentru el e o problemă să iasă cu nevasta În lume, În raport cu el, ea șochează — A, da! Am auzit că e infirmă! — Dimpotrivă! E prea tânără, prea sănătoasă și oricine Îi vede alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător preferase roșul și argintiul urmașul Văcăreștilor, Nicolae, în ton cu blazonul comtal al strămoșilor săi. În fine, Marioritza avea o slăbiciune pentru violete, așa că minunata ei pelerină, în contrast cu negrul costumului italian de amazoană, sugera prospețimea lor, reușind să atragă privirile multora, dar mai ales ale tânărului secretar Apostolache Stimo. Și Guibert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau în uniforme de gală, arborând însemne și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sceptice.) Am rămas fără europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să explice. Poeta: «Simplu: și doamna cutare și domnișoara cutărescu și bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să explice. Poeta: «Simplu: și doamna cutare și domnișoara cutărescu și bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu sunt țărancă: nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
purtam cu dresul negru mat și ghetele cu șireturi și fermoare, n-ar arăta prea feminină. Tare aș fi vrut să știu cât de elegantă urma să fie petrecerea asta. De fapt, Holland Park nu era tocmai o adresă fără blazon. Mi-am pus și un colier din plastic negru, mi-am strâns părul și-am trântit și niște ruj roșu asortat cu rochia și care nu se lua cu zilele, indiferent ce făceai Între timp cu gura. Arătam oare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în evaluare, -depinde de programare, -depinde de creșterea gradului de informație asupra eventualilor adversari, -depinde de apariția unor sporturi noi ca urmare a inventării sau perfecționării aparatelor/surfing, deltaplan, patinaj pe rotile. Grupul sportiv pornește de la un cod de tip blazon, de la un set de norme, de valori și deprinderi formate pe baza experienței, pe identitate și afinitate profesională. Acest grup de sportivi este susținut de un aparat tehnic și managerial, care are funcție de antrenare, comercială, financiar - contabilă și de asigurare
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ca sportiv la competiție, ori participarea ca suporter se prelungește prin intermediul emblemelor preluate din sistemul religios, amulete amintiri, care devin sacre, ori cupe profane și diplome, care anunță coduri sociale. Codurile sociale de identificare și comportamentale sunt asociate simbolic cu blazonul echipelor și sportivilor preferați. Există trei suporturi ale relației sportive non-verbale în spațiul de joc: -primul suport amintește despre CORPUL SPORTIV și calitățile fizice și fiziologice ale sale, cu mișcările ca suport privilegiat al circulației sensului artistic. De aici apare
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja realizat. Spre exemplu, într-un Poem traco-dacic, construiește oarecum o replică la eforturile făuritorilor de blazoane - impuse de o istorie, de obicei, injustă -, care s-au străduit, prin timp, să-i arate pe români, cu îndreptățite rațiuni totuși, ca popor romanic, neglijând, cu sau fără voie, aportul dacic la zidirea lor. Asemănător felului în care procedează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
artei, pe care poetul o radiografiază atent, dezvăluind cu naturalețe gesturi, jocuri erotice, care nu numai că nu au nimic trivial, dar, mai mult decât atât, păstrează o notă de rafinament, pe care seducător rasat, poetul o adaugă în jurnal blazonului său. Stampe de suflet - Remus Valeriu Giorgioni: pisarul și vântul Alcătuită în maniera unui curriculum vitae, începând cu ultimele date ale evoluției - poetice, în cazul acesta - , antologia lui Remus Valeriu Giorgioni, pisarul și vântul - apărută la Editura Tipo Moldova, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În bătaia vânturilor” are un iz patriotic și oleacă de mândrie națională, dacă ne gândim la capacitatea nativă a unui român de a se afirma într-o societate ostilă nouă. „Un valah împuțit” - cum ne gratifică ungurii cu închipuitul lor blazon nobiliar - a fost la fel de bun ca ei și poate și mai bun. Să ajungi în preajma președintelui Americii, asta chiar că este o filă de roman (din fericire adevărat), ceea ce și justifică, după mine, efortul autorului de a-l înscrie în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
locuirii bucureștene, pe când luptam pentru refacerea Teatrului Mare și stăvilirea Novotelului, ori pentru deturnarea elanului megalomaniac de strivire a Pieții Palatului, a Cișmigiului ș.a.m.d. către refacerea centrului istoric, așa cum se întâmplă în toate capitalele europene care-și respectă blazonul. I-am auzit decretând mizeria clădirilor bucureștene, uriașul risc seismic, generalizând șubrezenia, vituperând improvizația, neomogenitatea etc., ceea ce ne condamnă fatalmente, vezi Doamne, la raderea totală a trecutului de pe hartă și înlocuirea lui cu prezentul fără identitate și viitorul SF. „E
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
2010 Să dăm și trecutului un viitor! Regret cu sfielnică invidie, dar formula din titlu nu-mi aparține. Am citit-o acum câteva luni într-un colț de gazetă și de atunci paseistul din mine și-a pus-o pe blazon, la strașnică păstrare. Nu știu cum se face, dar toate cele trei mari vorbe considerate de ocară de către dușmanii „păltinișenilor“ - „boierii minții“, „neointerbelici“, respectiv „paseiști“ (cu variante precum ultraconservatori, reacționari, tradiționaliști, pășuniști ș.a.), printre care, cu onoare & voluptate mă prenumăr - sună frumos
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
statui, busturi, capace de-o tonă și sute de kilograme de lanțuri seculare botezate „fier vechi“. Acum, totul se face mult mai subtil. Adevărat, ce s-a pierdut a rămas pierdut. Între atâtea altele, s-au cumpărat cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile și cotloanele de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
blamat ceaușismul mai direct, mai epidermic și mai sufletește ca-n fața automatelor pentru bilete, a bancomatelor, a opulenței din supermarchăuri și a tot ce ne exfolia sadic ignoranța estică. Acum, bunăoară, pe cât m-a încântat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare) și firma Corint, care, cu stupoare am aflat, e surată cu editura omonimă. Ca să vezi: o micuță casă editorială devenită blazonul unei ditamai firme de reconstrucție patrimonială! Dl. Cosmin Suciu, împătimit al istoriei locului, ne-a purtat iute și eficient de-a lungul perimetrului hiperistoric, plin de orto doxie, catolicism, iudaism, Mihai Viteazul și Voievodul Mihai. „Dosarul“ Dilemei din nr. 399
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
respec tul de sine și tot ce ținea de elementarul bun-simț al micii burghezii interbelice. Și, prin urmare, cât mai branșați „idealist“ la colectivitate, la utopia binelui social, care pre supunea, nu știu de ce, uitarea de sine, destrămarea pro priului blazon. Nu am fost educați vestimentar, igienic, financiar, sportiv, gastronomic și economic. Maică-mea, de pildă, nu mi-a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să știe) ce va să zică nevoia (elementară) a unui parfum băr bătesc. Pur și simplu, un bărbat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]