2,430 matches
-
real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care m-am născut pe această lume deșartă! Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că sinuciderea mea nu merge conform planului. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, ce se întâmplă, de ce tocmai acum nu pot face pentru prima oară în viața mea un lucru cum trebuie? Să mă zvârcolesc atât cât pot în paralizia mea blestemată și să văd ce anume nu e în regulă. Poate tăietura de la încheieturile mânilor nu e suficient de adâncă. Poate am mult prea mult sânge și viață. Sau sunt cumva nemuritor? Ce glume serbede își permite mintea mea în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
faptei sale fără precedent. Cum de nu i-am simțit prezența de la bun început, pentru Dumnezeu? Poate așa aș fi putut cumva să-mpiedic ceea ce are să-se-ntâmple... poate-așa aș fi putut cumva să dau un alt curs poveștii blestemate a oamenilor făuriți după chipul și asemănarea Dumnezeului lor... Dar nu, sunt hotărât, ba chiar mai mult decât atât, și nu voi lăsa să se întâmple asta!! Sunt convins că mai este încă timp să schimb ceva și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pline de sânge, pentru a-l opri să-și aducă planul macabru la îndeplinire. Da, așa am să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide-te odată, fereastră blestemată, și lasă-mă să-i strig ceva acestui înger legendar, orice, poate-așa putea-voi opri blestemul care s-a coborât asupra oamenilor... Iar fereastra mă și ascultă, deschizându-se supusă, lăsând strania clar-obscuritate și frigul stelar de-afară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât mă agitam mai tare, cu cât căutarea era mai îndârjită, cu atât mă încredințam pe mine însumi că ea, tocmai ea, cea care m-a chemat, cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut în cameră, mi-am spus că a ajuns acolo zburând. Dar, și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lipsesc stângăciile unui debutant, atribuie cartea unui autor rus deja consacrat în deceniul al patrulea al secolului nostru. În aceste presupuse paternități, numele lui Vladimir Nabokov, care pe atunci semna Sirin, este invocat cu cea mai mare frecvență. Hai, leneș blestemat. (germ.) Ce s-a mai întîmplat? (germ.) Ei, mulțumesc. (germ.) Liniște! (germ.) Tradu mai departe! (germ.) Numai dacă ți-ai luat batista cu tine, bine-nțeles. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Romanul Cocainei.doc PAGE 93
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
metalul galben. Nu se duc ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe de locul acela blestemat. Își dădu seama că era zadarnic, oricât de repede ar fi alergat, bestia tot l-ar fi ajuns din urmă. Renunță și închise ochii, întorcându-se pe o parte. Își adună genunchii la piept cuprinzându-i cu brațele, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era el, se străduise să-l inițieze în tainele muntelui acela blestemat. Zâmbi amar și își strivi o lacrimă între pleoape, îi era dor de Moș Calistrat. Ciudat, în tot acest timp, nu simțise nici o dorință să se întoarcă, iar pe bătrân nu-l mai văzuse de când plecase din Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind lumea în încercarea de a-i ține departe de peștera aceea blestemată. Nu te vei putea opune! îi spuse femeia răspicat, privindu-l în ochi. Totul este hotărât deja, nu se mai poate face nimic de acum înainte. Va trebui să te întorci de fiecare dată când vâlva va scăpa. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care Îl Înfioră: „Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Descântecul, rostit de baba satului, pricepută în scosă răul, deochiul din om, se adresa spiritului răului, îndemnându-l să iasă, să se ducă, să lase în pace pe cel atinsă de deochi, de sperietură, de farmece, să plece pe lume blestemat, să nu se mai întoarcă etc. Descântatul seamănă cu activitatea șamanului de la populațiile din Asia Centrală, care, însă, are o arie de atribuții mult mai largă decât „doftoroaia” din satele românești. La fel ca și în medicina modernă, autosugesștia juca un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rostite de mama sa pe patul de moarte. Povestea acelei căutări se transforma Într-o odisee fantasmagorică În care protagonistul lupta ca să-și recupereze o copilărie și o tinerețe pierdute și În care, Încetul cu Încetul, descopeream umbra unei iubiri blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre Gats se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era singura persoană din editură, și probabil din Întreaga Barcelonă, care citea romanele lui Carax. Nuria suferă de o slăbiciune pentru cauzele pierdute. De mică aduna animăluțe de pe stradă și le aducea acasă. Cu timpul, a Început să adopte romancieri blestemați, poate pentru că taică-su Încercase să devină romancier și nu izbutise niciodată. — Se pare că o cunoașteți foarte bine. Isaac Își vîntură zîmbetul de drăcușor șchiop. — Mai bine decît crede ea. E fiica mea. Mă Înghițiră tăcerea și Îndoiala. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara capitalei, ceva de care să se fi putut vorbi în toată țara în următoarele săptămâni, un subiect, un pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza pe rebelii blestemați. Și tot din acest motiv se înțelege și faptul că ministrul apărării, țuguindu-și buzele, șoptise adineauri, cu glas foarte scăzut, la urechea colegului său de la interne, Ce căcat facem acum. Dacă a mai sesizat și altcineva întrebarea, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vom începe să le percepem înainte să treacă douăzeci și patru de zile, dar lupta va fi lungă și anevoioasă, reducerea noii peste albe la neputință va cere timp și va costa multe eforturi, fără a uita, ah, fără a uita, capul blestemat al teniei, acela care se află ascuns oriunde, atâta timp cât nu-l descoperim în interiorul dezgustător al conspirației, atâta timp cât nu-l vom scoate la lumină, pentru a fi pedepsit așa cum merită, parazitul mortal va continua să-și reproducă inelele și să submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că ora era bună, dar nu știa să spună nici de ce și nici pentru ce. Putea, dacă voia, să se întoarcă la providențial, s.a., să se odihnească până la ora prânzului, poate chiar să doarmă puțin, să compenseze somnul pierdut în timpul blestematei nopți pe care trebuise s-o suporte, dialogul dificil cu ministrul, coșmarul, țipetele soției medicului când albatrosul îi găurea ochii, dar ideea de a se duce să se închidă între pereții aceia mohorâți îi păru respingătoare, nu avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de porțelanuri. Comisarul deschise pachetul, scoase două felii de pâine, puse între ele două felii de șuncă și zâmbi justificându-se, Mărturisesc că mi-e foame, am băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l vedeți. — Dar ce-l supără? Dacă e destul de sănătos ca să picteze înseamnă că ar fi putut perfect să vină până la Taravao și să mă cruțe de excursia asta blestemată. Presupun că timpul meu nu-i mai puțin prețios decât al lui. Ata nu vorbi, dar împreună cu băiatul îl urmară până în casă. Fetița care-l adusese se așezase între timp pe verandă, unde o bătrână zăcea întinsă cu spinarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum flăcările Începeau să atace chila navei. În timp ce se Îndepărtau, din Înaltul dunei, aruncă o ultimă privire. Limbi roșii se ridicau tot mai sus, pe măsură se focul se Înstăpânea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e păstrată. Am mai văzut eu forma aceea, pe vremea tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]