988 matches
-
Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, și cenaclul Junimea al lui Ov. S. Crohmălniceanu. Debutează în 1981, cu povestirea Un taifas obișnuit, prezentată de Constantin Țoiu, la „România literară”, iar editorial în 1984 cu o culegere de proză scurtă, Boare de Waterloo. Scoate, în calitate de codirector, revista „Provincia” (1990-1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Arcadia”, Art-Panorama”, „Sinteze”, „Tomis”, „Ialomița literar-artistică”. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București și cu Premiul Concursului Național „Al. Odobescu”, ambele în 2000. Volumul Boare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
scurtă, Boare de Waterloo. Scoate, în calitate de codirector, revista „Provincia” (1990-1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Arcadia”, Art-Panorama”, „Sinteze”, „Tomis”, „Ialomița literar-artistică”. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București și cu Premiul Concursului Național „Al. Odobescu”, ambele în 2000. Volumul Boare de Waterloo cuprinde opt proze încadrate de o prefață a autorului și un epilog, scrise într-un stil constatativ și concis. Mediul predilect al lui S. este cel rural sau cel al închisorii. Se remarcă pasiunea pentru faptul brut, caracterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
duc această lume către un proces al resorbției în sine, invers facerii. Ambițios ca proiect, „romanul mozaicat” Evelyn (2003), aducând în pagină, cu dexteritate ironică, „oameni din Slobozia”, se declară o replică la Oameni din Dublin de James Joyce. SCRIERI: Boare de Waterloo, București, 1984; Așezarea, București, 1989; Apă neagră, București, 1999; Clepsidra vie, Călărași, 2001; Evelyn, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitorii III, RL, 1985, 19; Val Condurache, „Boare de Waterloo”, CL, 1985, 10; Radu Comănescu, Limite depășite, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
o replică la Oameni din Dublin de James Joyce. SCRIERI: Boare de Waterloo, București, 1984; Așezarea, București, 1989; Apă neagră, București, 1999; Clepsidra vie, Călărași, 2001; Evelyn, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitorii III, RL, 1985, 19; Val Condurache, „Boare de Waterloo”, CL, 1985, 10; Radu Comănescu, Limite depășite, LCF, 1988, 20; Mihai Ungheanu, „Așezarea”, LCF, 1989, 38; Cristea, A scrie, 230-234; Lovinescu, Unde scurte, IV, 213-217; Dan Silviu Boerescu, Fotografia cu cruciulițe, „Cuvântul”, 2000, 1; Gheorghe Dobre, Lumea ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
a fost făcută recent de Tănase-Dogaru (2007: 88-92), în funcție de gradul de semilexicalitate al substantivului N1: (a) substantive care denumesc unitatea (engl. unit nouns): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt, o căpățână de usturoi, un colț de pâine, un cub de zahăr, o cutie de lapte, o dovadă de sinceritate, o felie de șuncă, un fir de nisip, un fir de praf, o frântură de vorbă, o garnitură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de lumină, un fir de apă. (h) substantive care configurează o unitate numărabilă pentru substantive masive în poziția N2 (de obicei, substantive abstracte): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt. După cum se poate vedea din exemplele de mai sus, masivele pot apărea în mai multe tipuri de sintagme pseudopartitive, nu doar în cele din această categorie. (i) substantive care denumesc unitatea în care se grupează natural o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Verbul-predicat se acordă cu N1, ceea ce arată că substantivele din această categorie sunt pline referențial: (136) a. Un acces de gelozie i se părea nedemn / *nedemnă. b. Un articol de îmbrăcăminte poate fi redus / *redusă cu până la 70%. c. O boare de vânt e imposibilă / *imposibil pe Lună, unde nu există gravitație. 3.4.3.8. Substantivele care denumesc unitatea în care care se grupează natural o entitate / mai multe entități Acordul substantivelor care denumesc unitățile în care se grupează natural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1966) 97-133; C.P. Meyer, Die Zeichen in der geistigen Entwicklung und in der Theologie des jungen Augustins, Augustinus Verlag, Würzburg 1969; J. Pepin, Saint Augustin et la dialectique, Augustinian Institut, Villanova 1976. Despre utilizarea lui Ticonius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheienilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sfârșitul. Să ne întoarcem înapoi în timp, în 1543, și să mergem pe câmpiile Prusiei Orientale cât mai mult, tocmai între zidurile cetății Frauenburg. Era într-o frumoasă zi de mai, cu pomi înfloriți, ciripit de păsări, cu o dulce boare de primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, În secvențe sugerînd voluptatea palpării materiei, a scufundării În mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă Înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede În buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise În oase”. „Spuma”, „lîna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sînt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar În final, corespondentul În plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai ales, să se vindece odată cu trecerea timpului. Numai vântul serii o știa în colțul unde se ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști străjuiesc și-n ele, / cum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
exercitau asupra imaginarului quasimodian. Vântul, carele, Ursa, hoțul, grotele sunt elemente ale imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
casă și că fiul său, Telemah, trebuie să lupte contra abuzivilor pețitori: Astfel grăi Telemah și-i dădu Zeus Atotvăzătorul/ Sus, de prin munți, din înalt, vulturi doi înspre ei să coboare:/ Iară aceștia, atât cât zburară pe-a vântului boare,/ Unul alături de altul zoriră, cu aripi întinse./ Dar când ajunseră jos, peste sfatul în mijloc de vorbă,/ Roată dădură și aprig bătură din aripi, pe dată,/ Fețele lor, crunt, în jos le-ațintiră, menind a pierzare,/ Și, sfâșiindu-se-n
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a sfințit un pustnic blând... Zidea virtuți cerești în trup plăpând și-n ochi purta smerită bucurie... De priveghere lungă - albă floare -, se rezema cu fruntea de pervaz și luna-i săruta sfințit obraz când i-asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, și-mi poartă cu tine visul, peste unda moartă..., un ceas de vreme urcă-mă șuviță în Crama-Împărătească, rod-de-viță!...” De funia nădejdii viu s-agață și-n rugăciune treaptă-naltă suie..., amiezile simțirilor descuie și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
La curțile dorului 1938" (ciclul portughez sau iberic) cuprinde poezii inspirate în Portugalia și care exprimă, în bună măsură, tristețea poetului diplomat, aflat de mulți ani în străinătate și care dorește tot mai puternic să se întoarcă acasă: Estoril; Alean; Boare atlantică; Vânzătorul de greeri; Unicornul și oceanul; Coasta Soarelui; Destin; La curțile dorului. Tot inspirate în Portugalia sunt și poeziile Arrabida; Don Quijote; Soare iberic; Măgărușul. În prefața la volumul de poezii "Mirabila sămânța", publicat în 1981 la Editura Minerva, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
am amintit-o, așa o trec, vreme este să te rupi de cotidian, a cultiva momentul mistic, Plecarea, în franceză a pleca e a muri un pic, adică, pe românește, partir, c'est mourir un peu! confirmat semnalul de locomotivă, boare prin minte, plecăm, s-a ales dinainte ce alunecă și ce rămîne pe loc, judec la întîmplare, cu ochii pe text fără -t și fără -xt, depinde cît de repede înțelegi pe locul cel mai luminat, din șase, INTERVENȚIE ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avertismentul ceferistului, ultimele se întorc la Ploiești, iarăși între țigani, traiste mari de rafie, afaceri, pe două suporturi de bagaje trei plăci deasupra capului, una de aluminiu, tarabele lor, de aceea nu stătea nimeni pe canapele! plecare din Adjud, luceafăr, boare de zi, la control 30-35 în salonul segment de vagon, 3 cu bilet, pentru laie iese unul și ne-am aranjat cu nașul, Doamne, să fii antisocial, cînd ești condamnat la civilizare! Urechești, istorie tîrzie, cu slobozirea robilor țigani către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dea de gândit, de pildă) care să vă spună că sistemul nu mai ținea, că urma să se prăbușească? L.M.: Nu. Ne vedeam de treabă cu toții. Nu se punea problema politică nici pe departe. Venea secretarul de partid ca o boare așa și nu-l băga nimeni în seamă, pentru că nu reprezenta o forță. S.B.: Avea forță, dar nu și autoritate? L.M.: Avea și de una, și de alta, dar nu aplica concret ceea ce ar fi vrut partidul. S.B.: Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în vitrine. Mirosul crud al fructelor și boarea discretă de parfum fin al femeilor subțiau [neinteligibil] lozinca pe care o învățasem pe vremuri la școală, precum că Occidentul ar fi cam putred [s.n.]. Oricum, structura noastră de beton armat a rezistat șocului... După ce am consumat câteva porții bune
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se apropia ceasul ursitei, că nimic nu mai poate opri furtuna care se pornise... Totul se făcea cu o grabă care înfricoșa... Către amiază, ploaia pornită de dimineață încetase... Ceața se ridică și se risipi repede... În cer se simțea boarea primăverii care venea... Se înserase... curând se întunecă de-a binelea. Ultima zi a lui martie... acea miercuri de neuitat, era pe sfârșite... Au trecut trei zile... ca, o clipă. Era în cea de a treia zi a lui aprilie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. Ploaia încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. În cer se simțea boarea primăverii care venea... se auzeau streșinile curgând... Aerul mirosea a proaspăt. Veni și luna lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bălțați.. Își simți ochii umeziți. Ploaia care începuse decuseară, încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. „Tivit - tivit..!”, un lăstun trecu pe deasupra lor, ca un fulger negru, cu un țipăt ascuțit, și dispăru. În cer se simțea boarea primăverii care venea.. se auzeau clipocind picurii din țurțurii de gheață... Brebeneii, toporașii, ghioceii..răsăreau de sub stratul de zăpadă, cu o vitalitate care uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă dorință de a învinge..!.. Te uiți cu luare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pasăre de pradă. După o iarnă atât de grea... și un început de martie rece.. soarele a prins să încălzească, cu razele sale, din ce în ce, tot mai tare, pe măsură ce se apropia de Echinocțiu. În aer se simțea boarea primăverii.. care venea. Afară se auzeau streșinile curgând, și, prin ogrăzi se mai vedea ultima zăpadă strânsă pe lângă copaci la rădăcini. Stai și te întrebi, unde mai sunt nămeții aceia de argint, prăvăliți din slăvile albastre... Unde ?!.. Unde s-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și probabil și în cea universală. Munți de lavă solară curgând pe suprafața Terrei și transformând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]