985 matches
-
culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică a existenței, altul cultivă limbajul argotic al periferiei și bocetul erotic prefăcut, suferințele și orgoliile virile ale tânărului îndrăgostit, cu lecturi bune și imaginație bogată. Sub influența lui Arghezi și Barbu, le încearcă și el, înnodând și deznodând panglica limbii la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
dreptatea-i numai de partea lor, / nu te mai vor, nu te mai vor”. Paralel se intensifică motivul morții, al presiunii devastatoare a timpului. Într-un poem despre „moartea Pinții”, în sfârșitul legendarului haiduc se proiectează propriul sfârșit, balada și bocetul devenind pretexte pentru istoria personală, măști lirice: „Tot singur mori tot singur și numai singur mori”. Solitudinea este, așadar, altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie, Bocet, Ev, Un căscat în amurg, Visul spânzuratului, Cosmopolis, Lamento - le apărea criticilor literari ai anilor ‘60 drept opera unui „elegiac minor” (Nicolae Manolescu), situat departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
că singurătatea este nerodnică și, când nu poate s-o îndure, se adresează din nou mitului pe care l-a creat (Stello) cu această rugăminte: „Viața mea e proastă, mai vino să mă scuturi”. Nu se joacă deloc cu vorbele. Bocetul ei este demn și rugăciunea sfâșietoare. Dă acum și o judecată aspră, dar dreaptă, despre condiția intelectualului român: „Așezați în mediocritate, într-o țară mică, fără atmosferă culturală prea intensă, handicapați de lipsa de avere, înzestrați cu un spirit critic
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
juifs”, la „Journal des poètes” din Bruxelles, trimite articole la „Adevărul” (1935-1937), conferențiază despre literatura română la Radio Paris și la Sorbona, iar după război va coordona emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. Traduce în colaborare cu Jacques Lassaigne bocete românești, ce vor fi editate în 1947 sub titlul Les Chants du mort. Încă mai înainte de expatriere își editase în Franța volumele Colomba (1927), Ulise (1928) și Plante și animale. Terase (1929). După stabilirea la Paris își traduce Ulise (sub
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
românești: Gheorghe Șoima, Folclorul muzical în confruntarea cu definiția clasică a frumosului, Dumitru Pop, Plugușorul - sinteză folclorică românească, Emilia Comișel, Metode de cercetare a folclorului, Iordan Datcu, Reviste de folclor și etnografie, Ghizela Sulițeanu, O mărturie antică în folclorul săsesc. Bocetul în sistemul de proză melopeică, Nicolae Constantinescu, „Droaia de ciute” (Comentarii etnologice la un colind românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
chiuituri din Bucovina, București, 1910, 30-174; Ovid Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915, 91-227; Ion Pop-Reteganul, 1000 doine, strigături și chiuituri ce se obișnuiesc la jocurile și petrecerile noastre poporale, ed. 4, Brașov, 1923; Ion Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, II, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 259-332; G. F. Ciaușanu, G. Fira, C. M. Popescu, Culegere de folclor din județul Vâlcea și împrejurimi, București, 1928, 109-125; Horia Teculescu
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
I. H. Ciubotaru, Silvia Ionescu, Vânătorii. Monografie folclorică, Iași, 1971, 83-90, 235-252; Strigături din Hunedoara, îngr. Clemente Constandin și Aurelian Sârbu, Deva, 1972; Vasile Oarcea, Poezii populare din Țara Zarandului, București, 1972, 212-512; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 80-180; Proverbe, zicători, ghicitori și strigături, îngr. Mihail M. Robea, București, 2001. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967, 271-308; Monica Brătulescu, Contribuție la cercetarea creației noi
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
ținând cu tot dinadinsul să aducă Mariei lui Tudor, mamă a doisprezece copii, omagiul său - altfel rezervat veteranilor - sună dintr-o trâmbiță veche, de la 1877, ce vestise atacul la Grivița. Din tot acest vaier se detașează, din timp în timp, bocetele Constandinei, ale Stelei, ale Riței, ale Evanghelinei, ale bătrânului Tudor, soțul rămas văduv, care nu face decât să repete câteva cuvinte, mereu aceleași, acum ca în urmă cu câteva ore, ca în ajun, și care vor continua și după prohod
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Arthur Schott, Albert Schott, Rumänische Volkserzählungen aus dem Banat (Märchen, Schwänke, Sagen), București, 1971 (în colaborare cu Rolf Wilhelm Brednich); Povești din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975 (în colaborare cu Ovidiu Bârlea); Alexiu Viciu, Flori de câmp (Doine, strigături, bocete, balade), introd. edit., Cluj-Napoca, 1976 (în colaborare cu Romulus Todoran); Pauline Schullerus, Rumänische Volksmärchen aus dem mittleren Harbachtal, București, 1977 (în colaborare cu Rolf Wilhelm Brednich). Traduceri: Lucian Blaga, Antologie de poezie populară - Volksdichtung. Eine Anthologie, ed. bilingvă, îngr. și
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
ani mă distram spunând o anecdotă: „Imaginați-vă sărbătoarea din 23 august peste o sută de ani și că urmașii urmașilor noștri, sătui de paradă și explicațiile comuniste ale actului de importanță națională, o transformă în zi de doliu național. Bocetul nației devine plin de ocară la adresa înaintașilor: «Ce prostie ați făcut alungându-i pe nemți din țară!»”. Desigur că, povestită, gluma conținea câteva expresii mai piperate. Pe mine mă bucură că realitatea a fost mai rapidă decât fantezia mea și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
redarea exactă a versurilor, iar în privința prozei folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai cunoscută din colecțiile sale, apreciată de B. P. Hasdeu pentru autenticitate, cuprinde basme din toată Transilvania. Dintre basmele publicate în secolul al XIX-lea
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini de la nunțile românilor ardeleni, Gherla, 1891; Povești din popor, pref. Zaharia Boiu, Sibiu, 1895; Bocete adecă Cântări la morți, Gherla, 1897; Opșaguri cât cioplite, cât pilite și la lume împărțite, Gherla, 1897; Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov, [1898]; Românul în sat și la oaste aprețiat din cântecele lui poporale, Gherla, 1899; 125
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
nivelul limbajului. Deseori apelează la lungi monologuri pigmentate cu rememorări de dialoguri, asumate însă de aceeași voce narativă, ca un gând neîntrerupt transcris în plan literar. Unele reușite ale acestei tehnici sunt certe și au fost confirmate de critică. În Bocet pentru Ion Zăpadă sau Farfuria zburătoare, din volumul Zidul în care s-a tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o banalitate adesea sordidă, este proiectat în transistoric, dobândind valențe mitice. Această carte, poate cea mai interesantă ca varietate, are
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
va tipări în volum, laolaltă cu studii și conferințe. Este și autor de manuale de retorică și stilistică, precum și de antologii de literatură populară și din clasicii români: Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale pentru literatura populară va fi publicată în volumul Negru pe alb (1922), care reunește și câteva studii, conferințe, amintiri, poezii, cugetări și schițe
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București, 1898; Negru pe alb, București, 1922. Antologii: Poezii populare alese. Balade, București, 1896; Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende, București, 1896; Fabule și fabuliști, București, 1905; Colinde și cântece de stea, București, 1911. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 385; D. Teleor, Oamenii școalei, „România ilustrată”, 1901, 2; Candidații noștri. Din viața și activitatea d-lui Cristu Negoescu, Ploiești
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate „la turci”, iar cele de cătănie includ esențiala vocabulă NATO, „strâgăturile” sunt despre „noile realități capitaliste”, „din diasporă”, „din arhivele Securității”, bocetele se clasifică în texte „la plătirea curentului”, „la salariu”, „la scumpirea benzinei”, în timp ce descântecele pot fi „de conjunctură”, „de intrare în NATO” (acesta „să zâce la răsăritul soarelui în fața Bruxellesului”) ș.a.m.d. În volumul următor, Rondeluri implementate (1999), P.
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
naștere, nuntă și înmormântare nu s-a materializat decât în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a cântecelor de leagăn și a bocetelor, ca în Nunta în Șchei până la 1830 (1888), Îngropăciuni. Perșani (1893) și Obiceiuri populare la românii din Șchei (Nașterea și creșterea) (1903). Din literatura populară l-a interesat îndeosebi proza. Deși nu ilustrează teme și motive noi, poveștile pe care
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866; Teodor T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea II, București, 1900; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; N. Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910; Cântece de stea și plugușor ce se cântă la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos și la Anul Nou (Sf. Vasile), Huși, 1936; V. Cojocaru, I. Pantelimon, Plugușor, Pașcani
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate (1943) e un lung lamento: „Suntem față în față și, totuși, între noi / E-o punte pe care nici pasul viilor, nici pasul morților n-o poate trece, / Ci numai pasul îngerilor. Dă-mi mâinile, te
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
I, partea I, 106, 261, partea II, 733-734, 1238-1240; Enea Hodoș, Poezii poporale din Banat, vol. II: Balade, Sibiu, 1906, 100-138; Iosif Popovici, Poezii populare române, vol. I: Balade populare din Bănat, Oravița, 1909, 99-113; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de ale poporului, București, 1909, 14-16, 67-68; N. Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 255-263; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 89-91; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 19-23, 155; Ovid Densusianu, Flori alese din
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
mai/ curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul. Și poeziile erotice sunt influențate de Arghezi: „Ți-am căutat părul, fruntea și genele,/ Ochii tăi albaștri
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o substanțială carte, Avnănghipsiri, apărută în 1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]