989 matches
-
Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un loc anume, unde erau devorate de către vulturi și câini 55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte, se regăsesc anumite motive familiare: traversarea unui pod, ascensiunea cerească, judecata, dar și tema întâlnirii cu Șinele. Un poem care făcea parte din Hădoxt Nask (Yăst, XXI-XXII
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
într-un adevărat principiu al răului, pe măsură ce autorul își obiectivează ura în imagini din ce în ce mai respingătoare. Prin “spurcate și năpăstuitoare basne”, Hameleonul îl prinde în cursă pe Inorog. Momentul este ritmat hiperbolic prin participarea afectivă a întregii naturi, în note de bocet popular: “Munți crăpați, copaci vă despicați, pietri vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cerniască-să, păliască-să, veștedzască-să, nu înfloriască, nu înverdzască, nici să odrăsliască, și pre domnul lor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
nașterea, primenirea) la mormântul mamei din Cimitirul Bellu și am avut bucuria să constat de câte ori am revenit În țară că a prins rădăcini și a crescut. Priscilla, care o juca nu doar pe Medeea, ci și pe Electra, În scena bocetului pentru fratele crezut mort, În loc de motivații psihologice, căutase inspirația În sunetul picăturilor de ploaie căzând pe lemn. Silabele grecești rostite de ea sunau ca lacrimile sau ca stropii de ploaie, transmițând În același timp o suferință sfâșietoare. În ziua În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare mecanică, apoi descoperind dinăuntru mecanismul vibrației sunetului, astfel ca emisia să devină organică. Profeția Casandrei a fost improvizată pe ritmurile culese de Liz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare mecanică, apoi descoperind dinăuntru mecanismul vibrației sunetului, astfel ca emisia să devină organică. Profeția Casandrei a fost improvizată pe ritmurile culese de Liz În Mali. Totul era Însușit Întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ținuturi, când li se naște un copil. Se înduioșează pentru toate suferințele ce vor urma. Merită să suferi oricât ca să atingi o clipă de fericire ca asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observ întotdeauna coroana împărătească a unui arbore maiestuos; de câteva zile, în crengile lui găzduiește o păsăruică cu penele colorate. E o pasăre tristă: scoate niște sunete ciudate care parcă vin din altă lume. Mie mi se par asemănătoare unui bocet. Le ascult și mă simt atras de ele. Poate că e acesta un semnal că mi-a sosit timpul; poate mă găsesc chiar pe margine. Chiar acolo unde se află tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-a murit!"... Nici lacrimi, nici suspine, nici bocete; era ceva tragic în acea încremenire, în acea tăcere atât de adâncă de se auzea cum arde lumânarea de la căpătâi, pe marginea pătuțului. În iatac, era o răvășeală ca după o luptă: un lighean răsturnat, podelele ude, rufe aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare la Putna, o să mă tot odihnesc... Mai am însă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la serbările școlare. Eram îndrăgostită de sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri. Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile, legendele, povestirile, basmele reflectă sufletul nostru de român, istoria noastră, felul nostru de existență pe aceste meleaguri bucovinene, binecuvântate de Dumnezeu. În ele trebuie să vedem rădăcinile puternice pe care se sprijină
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la serbările școlare. Eram îndrăgostită de sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că "nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri". Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile, legendele, povestirile, basmele reflectă sufletul nostru de român, istoria noastră, felul nostru de existență, pe aceste meleaguri bucovinene, binecuvântate de Dumnezeu. În ele trebuie să vedem rădăcinile puternice pe care se sprijină
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se face și se făcea priveghi, vorbindu-se despre fapte și întâmplări din viața lui. În zorii zilei și tot drumul până la mormânt era plâns (bocit de cineva apropiat). De obicei în sat erau femei-bocitoare care știu multe versuri de bocete. Timp de nouă zile mormântul se tămâiază. În camera unde a fost pus mortul, pe fereastră, sau pe prag, se pune o cană cu apă pe o batistă și se arde o lumânare timp de 40 de zile. (Se crede
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 72-76; ed. I, București, 1965, 156-160; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 581-584; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 38-44; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909, 13-14; N. Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 250-251; Emanoil Bucuța, Românii dintre Vidin și Timoc, București, 1923, 120-123; Balade populare românești, I, introd. Al. I. Amzulescu, București, 1964, 253-259; Cântece bătrânești, introd. Al. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
acestea vin de lucrează oameni din Suceava, de la Lămârgani și Vigotești. Iată că năvălesc doi oameni, un țăran și fata lui, plângând cu lacrimi dând din mâni; omul tot înălța și cobora o furcă cu colți plini de sânge. Și bocete, și tânguiri, că un vecin i-a ucis cu furca asta iapa, pentru că intrase și rupsese câțiva păpușoi. După accent par Ruși. Se crămăluesc și se tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și nu există ratare mai dureroasă decît aceea de a nu putea să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine însumi și cu lumea. Ochii mei sînt albaștri, dar sufletul, deseori, cenușiu. Bocetele mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la Auschwitz, făcut în urmă cu doi ani de niște iugoslavi, premiat în Italia și în alte cîteva țări. La realizarea lui au fost folosite scrisori și jurnale descoperite în cenușa și în pămîntul de sub temeliile barăcilor, plus benzi cu bocete evreiești (unul, cîntat de un cantor, era de-a dreptul sfîșietor prin imensa durere pe care o evoca). Lecturile alternau cu discursuri ale Führerului (aplaudate îndelung, frenetic), cu cîntece de petrecere cazone și marșuri, cu citate din însemnările medicului de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui zețar. N-am lucrat cu el direct niciodată, dar îl cunosc și mă cunoaște. Are o figură spînatică, poartă un basc vechi, rotund, spălăcit și merge cu genunchii îndoiți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dirijorală, Sofia Teodoreanu a îmbunătățit repertoriul coral, armonizând mai multe cântece pentru trei voci egale. Sofia Teodoreanu l-a ajutat pe folcloristul Alexandru VasiliuTătăruși în punerea pe note a celei dintâi culegeri de folclor muzical intitulată: Cântece, urături și bocete de-ale poporului (1908ă, care reprezintă începutul perioadei când se puneau bazele științifice de culegerea și notarea muzicii populare. „Încântătoare, subtilă și afectuoasă interpretă de pian - în același timp, profesoară la Conservatorul ieșean”, cum o prezintă fiul ei, Ionel, Sofia
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ĂDoamne
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu sentimente, numai și numai din pricina harului de actriță. Magnetismul aparent spontan cu care își purta personajele prin scenă, intensitatea fanatică a trăirilor, echilibristica periculoasă și devastatoare pe firul transparent de ață dintre tragic și comic, glasul cu densități de bocet ancestral (uneori) sau cu gângureli de porumbiță ofensată (alteori), implicarea devotată până la nesăbuință în repetiții, au fost câteva din atuurile Adei la această vastă, colosală și obscenă „ruletă rusească” pe care, zi de zi și viață pre viață călcând, o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale narațiunii, fapt ce se remarcă îndată în studiu, care a folosit „toate ipostazele narațiunii și toate variantele semnelor mitologice”, ipostaze exprimate de texte cu bogate implicații simbolice: legende etiologice, colinde, cântece, bocete, balade fantastice, familiale, ghicitori ș.a. C. este convins că sistemul mitologiei populare nu poate fi reconstituit și înțeles decât cu ajutorul unei metode de abordare globală. A încercat, de aceea, să refacă limbajul mitologiei populare așa cum a funcționat el în interiorul culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
naștere, nuntă și înmormântare nu s-a materializat decât în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a cântecelor de leagăn și a bocetelor, ca în Nunta în Șchei până la 1830 (1888), Îngropăciuni. Perșani (1893) și Obiceiuri populare la românii din Șchei (Nașterea și creșterea) (1903). Din literatura populară l-a interesat îndeosebi proza. Deși nu ilustrează teme și motive noi, poveștile pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
timp, ca certificare a moralității care nu tulbură ordinea universului: „Eu atuncea mi-oi veni,/ Când tu mie mi’aduce:/ Nănaș mare -/ Sfântu Soare;/ Nănașă -/ Găinușa,/ Găinușa maheșa;/ Și fetele -/ Stelele;/ Ficiorii -/ Luceferii!”. Viziune familiară din Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane prin roluri bine delimitate în procesul nupțial pun în permanentă relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare la creștinismul arhaic, are în acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În imaginarul autohton mama mijlocește de cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o vărsat. Da’ te-oi scrie cu cerneală, Cu cerneală, cu sineală... Decedații căsătoriți merg la cimitir cu alaiul condus de preot. De-a dreapta și de-a stânga mortului se deplasează una sau mai multe femei, care foarte discret cântă bocete. Până a putut umbla, pentru rudele ei cele mai apropiate, bocitoare foarte conștiincioasă, a fost Lonoaica.Tinerii necăsătoriți, fie fată, fie fecior sunt conduși la mormânt cu muzică, aceasta intonând numai melodii triste. În ziua înmormântării, sub sicriu se pune
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]