650 matches
-
grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon solei, mon solei! Și începu a plânge și a se văeta și a geme, în multe vorbe, pe limba lui, bocind de lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc... Acu’ nu se mai face. Le-o fi greață? Da’ măcar să ai acolo un loc de veci. Să aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una, de alta, că tare-i greu și negru pământul... Cum nimeni n-avea de gând să se mute într-un loc cu suflete neostoite, spurcat, Paul a închiriat foarte ieftin tot spațiul. A adus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea la O floare și doi grădinari, îl știi, și-a terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să-și facă casă cu piscină. Nu i-a ieșit de prima dată, a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să bocească scumpami nevastă și să mângâie crucea, că n-am fost bărbat rău. Calități fizice și morale am avut... Vă trec În testament dacă Îmi statisfaceți această dorință. Sandu Șpriț privește cu un ochi la Gicu și cu celălalt la televizor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mine cu zâmbete nelalocul lor, chiar așa s-a Întâmplat. E nefericire mare. Mare de tot. Vă Înec aici dacă Încep să plâng, mă Știți că sunt sufletist Și Îndur greu supărările. Plâng Și la ale altora, la ale mele bocesc ca babele profesioniste. Adică să Înțelegem că s-a blocat liftul? N aveai telefonul cu tine, normal, zici că nu-l aduci ca să nu-l uiți aici, de parcă nu l-ai mai recupera. Locantă serioasă, recuperezi tot, numai banii lăsați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
porc insensibil. Nu ții cu omul atunci când este la necaz, nu-mi place de tine. Dar stai așa, Sandule, că deocamdată sunt cu toții la faza de discuții În zadar. Boc e tot prim ministru, n-ar mai fi... Ce-l bocești Înainte de devină cadavru politic? Din boxe erupe melodia La o masă mai retrasă, iar Sandu Șpriț duce paharul la gură. Dar, Înainte de a-l apropia de buze, varsă și câteva picături pe jos. Pentru omul politic Boc, fraților, zilele-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nicicând acest gest. Prietenul la nevoie se cunoaște! Da` sarcozi e ocupat cu a lui, că are gemeni, face plajă și nare treabă cu România. Trist destin, fraților.... Nu mai sunt romeli sau robespieri, chiar și ludovicii au dispărut. Avem bocii noștri, da` ce citate să dai din ăștia? 29.07.2011 Ba pe-a Messi! Sandule, nu te-am mai văzut așa de cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
joacă-n unșpce, doar știi, ai jucat la amatori. Numai la șpriț ai fost profesionist de mic. Și ce, privește partea plină a paharului, e nașpa cu Ungaria, Turcia, Estonia și Andorra? Plus Olanda, acu` să te văd dacă mai bocești. Dacă ții cu portocala nu mai stai la masa noastră! Na, că există un Dumnezeu. Al fotbalului. Gore nu se lasă nici el. O fi al lu` Mircea Sandu. Las` că jucăm cu Franța. Că nici ăștia nu ne suportă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale. De când am venit aici, plâng aproape zilnic. Cred că pur și simplu, profitând de singurătate, plânsul meu cenzurat atâția ani din lipsă de intimitate cu mine însămi și-a dat drumul. Bocesc senin pe toți cei pierduți, în sfârșit. Simt cum abia acum sunt destul de coaptă și de singură să îmi dau drumul valurilor largi de lacrimi care scaldă draguri și spală tristeți. Tocmai citisem mult și cu sens, se închega ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu piciorul în șanț. După ce-ți golesc portofelul și-ți fură actele. Aici nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se consulte. Murmură un nume. Mâinile li se Întind iarăși, apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine. — Așa! zice Zelda intrând grăbită. Suntem gata. Becky. În timp ce mergem, își pune o mână pe brațul meu. Știu că o să fie destul de traumatizant pentru tine. Nu e nevoie să te grăbești... și, dacă ai cădere nervoasă și începi să bocești, în fine... nu‑ți fă griji. — Mersi, Zelda, spun și aprob din cap serioasă. O să țin minte. Ajungem în platou și acolo se află deja Rory și Emma, care stau pe canapele. Trec pe lângă un monitor, îmi arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și a mers pînă la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. 3. În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau și se boceau, și mulți se culcau în sac și cenușă. 4. Slujnicele Esterei și famenii ei au venit și i-au spus lucrul acesta. Și împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, și să ia sacul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
munte mă deosebește de tine. Tu stai și plîngi pentru ce se va Întîmpla Într-o bună zi acolo sus, dar ce-ai zice dacă pruncii Înainte de a Învăța numele mamei lor ar Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să rămîn În vale și să văd numai nenorociri. Dar cel mai mult mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vo lum în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei a apus și ea s‐ a stins din viață, Un roi de stele au bocit 135 Jelind‐o la fereastră. Pe masă într‐ un colț ferit Sta gata de plecare; Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta ne‐ ai zămislit, Ca să trăim pe lume și toată viața ai muncit S
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai muncit S‐avem și noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Urîți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]