640 matches
-
nicicând acest gest. Prietenul la nevoie se cunoaște! Da` sarcozi e ocupat cu a lui, că are gemeni, face plajă și nare treabă cu România. Trist destin, fraților.... Nu mai sunt romeli sau robespieri, chiar și ludovicii au dispărut. Avem bocii noștri, da` ce citate să dai din ăștia? 29.07.2011 Ba pe-a Messi! Sandule, nu te-am mai văzut așa de cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
joacă-n unșpce, doar știi, ai jucat la amatori. Numai la șpriț ai fost profesionist de mic. Și ce, privește partea plină a paharului, e nașpa cu Ungaria, Turcia, Estonia și Andorra? Plus Olanda, acu` să te văd dacă mai bocești. Dacă ții cu portocala nu mai stai la masa noastră! Na, că există un Dumnezeu. Al fotbalului. Gore nu se lasă nici el. O fi al lu` Mircea Sandu. Las` că jucăm cu Franța. Că nici ăștia nu ne suportă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dinspre miazăzi, din munții de piatră. Cred că peste trei, poate peste patru zile. Mai stătură o vreme în tăcere. De departe îi iscodeau ochii lui Tela. În sat, dincolo de blestematul țarc, femeile se adunaseră în fața câtorva colibe și își boceau bărbații. Cu inima strânsă, fără să mai rostească vreun cuvânt, Auta ieși din țarc și se duse spre copacii la umbra cărora îl aștepta Iahuben. CAPITOLUL VI Noaptea era pe sfârșite. Auta nu mai dormea de mult. Stătea în picioare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gâtului ei și pe gât În jos. Ea se Îneacă, dar io Îi țin capu ferm până când sunt gata, apoi Îmi retrag pula din fața ei nenorocită și schimonosită, o Îndes În pantaloni, mă Închei le fermoar și o las să bocească. Acu suntem chit fă, până data viitoare. Ținte departe de marfa asta, Îi zâmbesc eu, fluturându-i pe sub nas pastilele și băgându-le În buzunar. Și spune-i lu tactu că Bruce Robertson a Întrebat de el, Îi fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în faptele tale mi-ai arăta ca și cum n-ar exista acele bunătăți, fiind cu totul alipit de cele de aici, apoi atunci faptele tale îmi sunt mai de crezut decât vorbele. Când te văd pe tine răpind cele ale altora, bocindu-te fără măsură pentru cei încetați din viață și făcând multe alte rele, cum am să te cred că va fi înviere? Și chiar de nu ar grăi așa, totuși vor cugeta așa, și în cugetele lor îți vor pune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
surorii lui. - Dumnezău să-l hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în casă, să-și bocească în voie bărbatul... În ceardac se așternu o tăcere ca de cimitir. După o vreme... Anton continuă... Mi-aduc aminte, când mergeam cu dânsu‟ la câte-o pândă... Avea pasul ușor, ca de pisică sălbatică... Parcă plutea, lăsând în urmă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca de ochii din cap, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oricare alta numai trecutul a stat în genunchi nu am privit înapoi doar înainte acolo erai tu pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cutremur, oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
avea nevoie. Plânsul de domnișoară s-a metamorfozat în urlete de copil. ...La bine și la rău... ...Ashling a suferit un șoc puternic... ...Poți săruta mireaaaasaaa... ...A primit o slujbă la New York... ...fabrica nu lucrează pe durata vacanței de vară... Bocind, a întins o mână și a tras o cutie de șervețele în pat, lângă ea. Odată cu trecerea orelor, lumina din afara ferestrei sale devenea roz. Apoi camera s-a întunecat în albastru închis, pentru a deveni violet, odată cu căderea nopții. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
racul și încercă să schițeze un zâmbet superior, dar îi ieșise unul chinuit. Gura i se schimonosi și-i zvâcni spasmodic. — Lașule! am urlat și i-am tras una cât am putut de tare. Scoțianul mare și tare începu să bocească de ziceai că-i un copil. Madeleine ieși din baie cu machiajul refăcut și haine curate. Se duse la pat și-l îmbrățișă pe „tati“ al ei, ținându-l exact așa cum o ținuse el cu câteva minute mai devreme. — Povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
delicat din dormitor, jelind, Învelit tot În halatu’ lui roz. Și io n-aveam nici o părere. Știi, mă gândesc că se duce să facă vreo baie cu spumă sau ceva d-astea. Doar că aud ceva, ca un copil care bocește. Scutură din cap amintindu-și. Ticălosu’ stă acolo și țipă la mine: „Nu poți să intri aici! Nu poți face așa ceva!“. De parcă pe mine mă-nteresează. Și-acu’ mai aud bocetu’. Așa că mă duc să văd ce e, doar că băiatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-te. Poți să vii să-mi vezi noul birou oricând. Ești absolut sigur? Da. Ruby Îl lăsă pe Sam la el acasă și apoi s-a dus până la casa alor ei. Când a ajuns, Mătușa Sylvia stătea pe canapea și bocea. Ochii Îi erau roșii și umflați. —Mai fac niște ceai, spuse Phil care părea de-a dreptul confuz și era clar că ar fi dat orice s-o lase doar pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă Sylvia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lobii urechilor de parcă nu i-ar veni să creadă ce aude. Din moment ce știm amândoi că fiecare face asta ca să nu izbucnească-n plâns, nu înțeleg de ce nu încetăm să ne mai dăm după deget și să ne dăm drumul să bocim. Dar noi nu facem așa ceva. Și nici nu strigăm. Și-atunci, de ce ne-am purta diferit în situația asta? Suntem oameni de treabă, eram un cuplu de treabă - toată lumea spunea asta. Și am găsit o frază cheie pentru acest divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se peste obraji și bocindu-se ca mă-sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara aduce toți banii acasă”. Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dau la cap. Ie tare plicticos, la fel ca realitatea. Pun pariu că don Commendatore ie de părerea mea. Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu voi amâna revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îngrijită; da la trei și cinșpe În zori n-a mai Înghițit și a văzut-o ieșind În goană și smiorcăind. Unii zic că cauza dă motiv iera că se troscănise praștie, da consensu ăl mai generalizant ie că să bocea dă oftică, fincă-l iubește. Când m-am dus a doua zi să-l văz, Cufărașu iera radios, și ba se arunca jos, ba sărea sus din trampolină În piscină. ți-ar fi plăcut. II Miercuri am reluat dialogul. Savastano a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
blândețe. Dar acum îi e necredincios și o înșeală cu propria ei fiică. —Săraca femeie din lift, am conchis eu cu tristețe. Mama mi-a aruncat o privire tăioasă. Nu, Doamne-Dumnezeule, o simțeam gândindu-se alarmată. Oare o să încep să bocesc? Eram în stare să pun pariu că mamei îi părea rău acum că nu pusese un film inofensiv precum Amityville sau Masacrul din Texas. I-am privit pe cei doi de pe ecran făcând sex, simțindu-se bine cu prețul fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și puternică, sigură pe ea, sigură de locul ei în lume. Mă simțeam încrezătoare și cu opinii, dar în egală măsură amuzantă și distractivă. Inteligentă și înțeleaptă. Sigur, totul era o aiureală. Nici cu o jumătate de oră mai devreme, bocisem fiindcă fusesem sigură că toată lumea din bar știa că sunt o ratată. Dar totul era o chestiune de atitudine. În clipa aia mă simțeam bine. Mă simțeam bine fiindcă Adam mă făcea să mă simt bine. Dar oare conta cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]