547 matches
-
La șapte gâște potcovite> din strada Brătianu, <La șapte draci> din strada Palat, <La vița Românească> din strada Sf. Andrei, <La Zalis> de lângă Templul Evreiesc, <Sakmari> din Păcurari, bodega <Pogor> și restaurantele <Luther> și <Bragadiru> din Piața Unirii, <Bolta Rece>, bodega <Sindicatul Viticol> vizavi de Liceul Național, barul <Coroana> și <Calul Bălan> din drumul Gării, etc. etc. Ah! Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca un lunatic...Nu se uita la nimeni. Umbla numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două treimi din ea. E un grup de puțoi bătrîni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum sîntem cu toții aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase, în cîte restaurante, braserii, bodegi, baruri și lactobaruri nu ne-am întîlnit. Și cum mai alergam după firma roșie cu hieroglife a restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În mișcare la o asemenea oră mizerabilă În miez de noiembrie. Toate bune până aici - nici o problemă până când am ieșit În stradă. Am urcat cele mai apropiate scări și am ieșit În frigul de afară, unde singura lumină emana de la bodegile deschise non-stop. În spatele meu se vedea un magazin Bloomingsdale, dar nimic altceva nu-mi părea cunoscut. Elias-Clark, Elias-Clark, Elias-Clark. Unde era oare clădirea aceea? M-am Învârtit În jurul propriei axe până când, la o intersecție, am văzut numele străzilor: 60 Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit eu aproape involuntar. Am așezat-o pe un pervaz care nu părea să aibă sistem de alarmă și i-am ordonat să nu se miște. Am văzut o bodegă deschisă non-stop vizavi, căci era clar că fata asta avea nevoie de apă. Dar când m-am Întors am constatat că vomase din nou - de data asta pe toate hainele - și că avea ochii apoși. Cumpărasem două sticle de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am zis că e ceva cu castelul ăla, prea stă el sus acolo, deasupra orașului... Și cărțile pe care spui că le citești, de prin pivnițe... Cine știe ce ai priceput de-acolo și te-o fi luat gura pe dinainte la bodegă... Tu nu asculta ce zic ăștia la televizor. Revoluția aia a fost doar cât răscolești fânul, să nu se mucegăiască. Tot paiele alea vechi sunt... — Cine știe, adăugă Petrache, ștergând farfuria cu miez de pâine. Poate că mi se pare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc în curte mai e. Uite, Aurica. Fată muncitoare. N-o fi ea frumusețea pământului, dar mie, dacă am fost frumoasă, la ce mi-a folosit ? Petrache oftă, făcu trei cruci repezi, de mulțumire, și se ridică. — Mă duc până la bodegă, spuse. Mai povestesc cu cumătrul Fandarac. — Ți-ai găsit, altă minte spartă... Și nu mai schimba vorba ! — Unde să mă însor ? N-am bani nici să-i cumpăr lămâiță... — Păi, dacă stai așa, nici n-o să ai... Când să iasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai... Când să iasă, îl ajunse din urmă întrebarea maică-sii : — Ce-a zis Stănică, vine duminică la biserică ? — N-a zis. Da’ eu cred că vine... — De unde știi, dacă n-a zis ? — Așa vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică, cu linoleum pe jos și o tejghea înaltă, proptită de peretele din spate. Singura lumină venea de la un bec agățat de tavan cu două fire împletite și atârnând atât de jos, încât cei mai înalți trebuiau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic, căci fața prelungă și fruntea boltită apărură, în lumina împiedicată a bodegii, în culori și mai palide, spălăcindu-i albastrul ochilor. — Se petrece ceva în lumea asta, șopti Petrache. Se schimbă ceva, simt în timpane. Dacă simți în timpane, medită Fandarac, nu știi dacă se întâmplă în afara ta ori pe dinăuntru. Că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înghețat, ca apa pe piatră. Și stelele începuseră să scapere. — Să nu te miri dacă Judecata de Apoi a statuilor n-o să vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile or să aibă mai puține pregătiri de făcut, ajung mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge, spuse Jenică abătut. Da’ la loterie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degrabă pândindu-i, știa că mâna-i mergea singură, deprinsă și iscusită. Privi chipurile de pe foaie în treacăt, căci se întuneca și trebuia să-și vadă de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai... — Și-atunci ce ne mai rămâne ? Tili tăcu. Când nu găsea imediat răspunsul era semn că nu-l va mai găsi deloc. M-a căutat procurorul la serviciu, spuse totuși. — Care dintre ei ? — ăla în haină de piele. De la bodega lui Coropciuc. — Poate că m-a căutat și pe mine. Dar n-a știut unde să mă găsească... — Nu m-aș baza pe asta. Maca privi în jur. Doar câteva bătrâne, robotind pe lângă morminte. — Bănuiește ceva ? — N-a mai adus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciudat exit, printre prietenii săi. Mi-a oferit, cu dedicație, și trei dintre cărțile lui de interviuri. Cînd repetam la Timișoara (și întîmplarea a făcut să realizez trei spectacole acolo, estimp) ne vedeam zilnic: la bufetul teatrului, la "Sticlărie" (o bodegă, în centru), ori pe la foarte mulții săi prieteni, care ne puneau la dispoziție un cuptor de curte să pregătim o gîscă, ori o casă, la țară, să-l aniversăm pe proprietar. Bebe era un om deștept, citit, cu o gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dat, în ani! Dar ca să vedeți ce a dracu' de maleabilă e limba noastră, diabetică precum un fagure de propolis, vă voi reproduce o repetată întîlnire personală cu bunul meu prieten, ex-comandorul Ananie Gagniuc (actualmente, pensionar-șef la o sobră bodegă constănțeană). Pe vremea cînd se petrecea întîmplarea, distinsul marinar superior era șef la Casa Armatei (sau Armăsii?) din Constanța. Eu, dintr-o lipsă de vigilență a organizatorilor, nimerisem în juriul primei ediții a festivalului național al teatrelor de revistă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se făcuse sete. Se apropie timid de ușa birtului, se uită jur împrejur înainte de a se apropia de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă o clipă de tăcere în sala plină de fum și duhori. Apoi, dintr-un grup în picioare în jurul meselor se desprise un bărbat cu barba îngrijită și cu aspect de om ajuns, care-l pofti să bea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile și se îndreptară spre oraș. Aproape că se înnoptase; cerul se acoperise cu nori groși ce alungau lumina. Glasurile din bodegă se auzeau tot mai slab pe măsură ce drumeții se îndepărtau în grabă. Abraham rupse tăcerea: E mai bine să-ți spun imediat: eu nu prea sunt văzut cu ochi buni de o parte din oraș, mi-au ieșit multe vorbe false
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu refuzăm nici un rod al faptelor sale: să-l ascultăm pe deplin pentru a nu-l folosi în afara modului stabilit sau injust, de aceea nu trăim fără for, fără abatoare, fără băi, bodegi, ateliere, hanuri ori fără comerțurile voastre, și în celelalte activități colaborăm în această lume. Și noi navigăm cu voi și suntem soldați, și lucrăm pe câmp, ba chiar folosim artele și publicăm lucrările noastre spre folosul vostru. Condamna efectele dezastruoase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
déjà difficilement supportable pour un Occidental [...]” (p. 111) sau “L’Islam ne pouvait naître que dans un désert stupide, au milieu de bédouins crasseux qui n’avaient rien à faire - pardonnez-moi - que d’enculer leurs chameaux” (p. 261). Afirmația de bodegă “Arăboiacele sînt niște curve nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cunoscută.5) Pentru oraș, berea însemna, cu vorba reporterului citat, „o frumoasă și însemnată industrie”. Povestea ei va continua și după plecarea lui Bacovia la București, căci, crescînd numărul populației, se vor înmulți restaurantele (unele cu grădini de vară), braseriile, bodegile. “Muzica sonoriza orice atom” Era, adică, pătrunzătoare, răscolitoare. Ce fel de muzică poate produce asemenea efecte? Evident, o muzică simplă, ascultată într-o grădină de vară, sau la un bal, sau la o cafenea. Niciodată Bacovia nu evocă muzica din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Este oprit de asemenea a se așeza pe trotuarele din fața prăvăliilor, sau gheretelor din piață, (în) oborul de cereale și (pe) toate străzile din oraș, orice alimente, fie de natură animală, sau vegetală. 3. Toți debitanții de băuturi, (din cîrciumi), bodegi, restaurante, cofetării vor avea vase cu apă, irigatoare pentru spălatul paharelor, sticlelor, ceștilor, farfuriilor, etc. 4. Toate ustensilele necesare cîntăririi substanțelor alimentare și băuturilor (cîntare, terezii, cratițe, linguri, furculițe) vor fi păstrate în cea mai mare curățenie, fără rugină, cocleală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]