558 matches
-
învăluie orașul. Potentatul trimite în luptă 100 de războinici moderni,absolvenți ai unor școli de arte marțiale sau foști deținuti.Eroul și partenerul său îi zdrobesc pe rând pe cei 100 de luptatori. Dar șeful crimei organizate este un fost bodyguard.Acesta se bate foarte bine cu eroii obosiți,dar experimentați.In final binele triumfă.Omul rău moare fără remușcări.Imperiul său este distrus.Populația salută victoria și sărbătorește.Eroul se căsătorește cu frumoasa târgului. Partenerul e îngropat și plâns... A
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
te Întorci s-o iei”, mi-a spus la plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret: altă țigară. — Nu se mai Întoarce decât Împreună cu noi! Iar eu voi fi bodyguardul profesorului! Am de gând să iau, Încet-Încet, locul vărului Victor! strigă Antonio. — Nu prea te văd În stare! Mai ales când o să vină nota de platăla restaurant! râde Giulia. Râde și profesorul, Christa zâmbește, dar tortul? Întreabă. Când vine tortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că necazurile începuseră mult mai devreme. Cât regretam că-l lăsasem pe Luke Costello să mă sărute! De fapt, am hotărât eu, nenorocirea se abătuse asupra mea din clipa în care pusesem piciorul la Rickshaw Rooms. De ce nu ne dăduse bodyguardul un șut în fund, așa cum se întâmpla de obicei? Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai limpede că sămânța răului fusese aruncată în ziua în care auzisem pentru prima oară de New York. Dacă mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hârtie de cincizeci, una din multele pe care le avea în portmoneul lucios. * Mașina lui Fielding îl aștepta afară - un Autocrat cu șase uși, lung cât o jumătate de stradă, prevăzut cu un șofer echipat la culmea extravaganței și un bodyguard negru, care ocupa locul mortului. M-a dus la un restaurant din Heights, specializat în biftecuri pentru gangsteri de talia lui. A fost extraordinar. Am discutat despre bani. Totul părea atât de în ordine cu ceata de investitori ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și bășinile mașinilor, care își înălțau bolborosind vaporii de ulei și acid și lichid de răcire. Ce-o fi căutând strălucitoarea Caduta în lada asta de gunoi? Are un apartament la Cicero, plătit de Fielding Goodney, cu un coafor, un bodyguard, și un prieten de 73 de ani... M-am tot fâțâit de-a lungul străzii, până am reușit să găsesc ușa murdară. — Și acum, domnule Self, „John“: în legătură cu filmul nostru, spuse Caduta Massi. Am văzut din scenariu că doamna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era încă în faza de montaj. Urma să vedem buclele nemontate. Cuvântul era bun. Conform celor spuse de Fielding, Davis era un violent. Am ajuns la o adresă de pe dublul bulevard Park Avenue. Ne-a întâmpinat un tip cu față de bodyguard prezidențial care ne-a condus pe coridor până la sala de proiecție - o cameră cu șase locuri, cu un aer de cabinet luxos cu pereții căptușiți cu oglinzi și materiale de propagandă ale companiei. Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a fluturat o ordonanță judecătorească prin față. Era Joia Patimilor, condusă de un negru de statura lui Nub, în costum de bodyguard, care s-a prezentat drept Bruno Biggins, garda de corp al lui Lorne. Era și bătrânul Prinț Kasimir, care venise să fixeze o întâlnire în zori în Central Park. Era și Herrick Shnexnayder, îmbrăcat cu țoalele lui țipătoare, reprezentând interesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stradă. Șoferul era pregătit - era alt tip, dar tot din casta șoferilor adevărați, cu mustață și jachetă cu umeri lați. Fielding i-a făcut un semn cu mâna, apoi m-a luat de braț să facem câțiva pași împreună. Fără bodyguard de data asta. Al doilea tip era un abțibild, un figurant, ceea ce dovedea că și Fielding, ca orice om de bani, făcea uneori economii. Totuși, șoferul avea arma la el: i-am văzut umflătura la subsuoară, ca un portmoneu dolofan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bă nenorociților, bă români neisprăviți, ce este așa de greu să înțelegeți? De acum suntem un stat mafiot, și nu mai încercați dracului să vă opuneți. Iar de după gardurile înalte din fier forjat, din palatele fastuoase, păzite de câini și bodyguarzi, se aude în surdină corul marilor mafioți români, cântând celebra melodie, „Poliția și justiția, e cu noi”. Și totuși, cine este vinovat de starea aceasta în care am ajuns? Oare cine va mai face vreodată ceva pentru poporul acesta, veșnic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
morții, însă intenționează să autopsieze cadavrul... Și Helen se uită la radio și zice: — Ați auzit? E absolut ridicol. Ia ascultați, zice, și dă radioul mai tare. — ...Brennan, zice vocea, care era apărat zi și noapte de o armată de bodyguarzi, s-a aflat permanent sub supravegherea FBI-ului... Uitându-se la mine, Helen zice: — Să nu-mi spuneți că se mai folosesc telexuri în ziua de azi! Telefonul pe care l-a primit adineauri - în legătură cu diamantul cu tentă albăstruie... numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foarte traumatizant pentru tinerele noastre existențe), eu și Bea l-am văzut printr-una din ferestrele de la Annex, cârciuma locală. Cu inimile bătându-ne să ne sară din piept, ne-am golit neînsemnatele conturi studențești și l-am mituit pe bodyguardul de la intrare. — Asta e ultima ta șansă, m-a pisat Bea în vreme ce ne îndreptam către bar, adică acolo unde Randall aștepta să primească o nouă halbă de bere. Pasiunea noastră devenise, de fapt, pasiunea mea; Bea începuse să-l îndrăgească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iroseam o potențială oportunitate, dar aveam să arăt ca o ratată în ochii lui Randall. Presiunea de pe umerii mei devenise tangibilă! Un alt firicel de transpirație mi-a alunecat pe coapsa dreaptă. — Claire Truman pentru Vivian Grant, i-am spus bodyguardului cu păr alb care se afla în spatele recepției din holul de la Mather-Hollinger. Speram să eman un aer de încredere în calitățile mele profesionale. Când a auzit numele lui Vivian, omul a ridicat imediat ochii și m-a privit atent, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fiecărui etaj părea să dureze o eternitate, dar, într-un final, am ajuns la parter, iar ușile aurii s-au deschis. Lulu a ieșit prima, desigur, traversând holul cu un zâmbet de gheață pe față. A fluturat din degete în dreptul bodyguardului, de parcă n-ar fi fost cea mai mare nenorocită de pe fața pământului. Din fericire, nu exista nici cea mai mică șansă ca Lulu să se îndrepte tot spre Burger Heaven. Conform spuselor lui Phil, Lulu nu comanda decât salate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
platinat bine strîns sub o pălărie de pai neagră cu boruri largi. Nimeni nu părea doritor să se apropie de ea și am simțit că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi de gabier de iaht strînși Într-o jachetă gri elegantă. Știam că femeia era Elizabeth Shand, cea mai de succes afaceristă din Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Era o frumusețe. Ar fi putut ajunge actriță de film — Poate a și fost. Șoferul aștepta lîngă portiera din față, deschisă; era un magrebian la vreo patruzeci și ceva de ani, care În mod cert Îndeplinea și el funcția de bodyguard și pe care persoana mea părea să-l ofenseze fie și dacă atingeam doar cu privirea limuzina Mercedes. — Doamnă Shand, poate știți să-mi spuneți... e vreun club de cinema prin Estrella de Mar? — SÎnt cîteva. Genul foarte intelectual. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles, dormeai tun. Te angajasem să-mi fii bodyguard. — Credeam că-ți sînt consilier literar. Nu trebuia să apari la zece? — Treburi presante. Se-ntîmplă tot soiul de lucruri. Ia zi-mi, ce visai? — Un fel de... furtună de foc. Iahturile din port erau În flăcări. Dumnezeu știe de ce. — Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai umană. În sala Consiliului, șase inși cu figuri grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de judecată reunit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe care mi le produseseră dialogurile cu Howard și Eveline, aproape că uitasem de ea. Psihic robust, de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel puțin, după care urma să mai văd ce am de făcut. Dacă aveam un plan de evadare? Nu tocmai. Cel mult o strategie extrem de sumară, plus Încrederea fără limite În sfânta inspirație de moment. Problema era să trec de bodyguardul care păzea accesul dintre etaje, pe urmă lucrurile mi se păreau mai simple, speram să mă descurc. Am trecut, dar lucrurile nu s-au dovedit deloc mai simple. La situația În care mă aflam, numai de ghinion n-aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la altcineva fără să trezesc suspiciuni era destul de improbabil. Și, de fapt, cui ar fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard, doctorului Wagner, Soniei Anderson? Să fim serioși... Iritat că un gest atât de temerar risca să fie compromis dintr-un motiv complet idiot, mi-am aprins cu mișcări mecanice o țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată frumoasă. A trebuit pur și simplu să-i chem bodyguardul ca să scap de el de-aici. Îți place noul ulei de gardenie cu care se dă toată lumea mai nou? Te face să miroși ca Hawaii. —Poftim? am făcut eu. —Observi cum, În mod constant, sar de la un subiect la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
va cădea în paleozoic. O carte valoroasă e o lume. O bibliotecă - un univers. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
micul automobil Ford rămăseseră mult În urmă, ca nodul de Început al unei ațe ce străbătuse de-atunci, condusă de acul Întâmplărilor, zeci de găuri mititele. Silvio, Împreună cu câțiva specialiști În electronică, taximetriști, macaragii, hackeri, vatmani, depanatori de aparate radio, bodyguarzi, montatori de cablu TV, lideri de galerie de fotbal, mecanici și ingineri, a format mișcarea armată de rezistență Împotriva mașinilor. Ore În șir, membrii facțiunii militare au organizat exerciții deosebit de dure, În scopul oțelirii trupului și al Învățării mai multor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]