1,211 matches
-
ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și umplu cu năzbîtii vechi iatace În care gingașe și cam buimace Prințesele încep să se deștepte, Bolborosind dulci rugăciuni și aspre șoapte În timp ce-și spală degetele-n lapte...
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
Culeg cu buzele Zăpada de pe gura lui Sărut Zgura de aur Îi beau Mierea cafenie de pe gât O băutură afrodisiacă Necunoscutul cer dantelat aburind De dorințele mele majore Linia taliei Buzele fruntea În matcă până la întoarcere Nu cred aerul care bolborosește vrăji nenumărate Împotriva mea De forma lui de iubire Nu mai pot scăpa vreodată Îmi pune haina lui pe umeri Nu mi-e frig Îi culeg lacrimile într-un pahar Nu-i frumos să faci asta Mi-ar fi spus
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
la loc. Iar în final, invariabil, am să spun, Vesel: Asta e tot, copii! I see you soon, with another cartoon!" O.R.F.U. Cine privește-n ochiul de fereastră Lipit cu sîngele-nchegat al amintirii? Nimeni. Doar, în calorifere, mai bolborosesc Satirii, Înlănțuiți pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
fragment grăitor pentru sumara înțelegere a cititorului, fragment legat de o minune: redobândirea vederii Bătrânului Anticar, pe numele lui adevărat Heracles Monastirio Cancellaria, personaj central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
gura cu suc de rodii și m-am aplecat deasupra ei, lățită pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr, sângeriu, printr-un colț al gurii, ochii îi avea sticloși. Am ieșit din cameră tiptil, lăsând-o pe podea ca împușcată-n cap, cheaguri roșii în păr și scuturată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când la Tălparu, așteptând parcă să-i confirme și acesta că Ceaușescu a fost prins și că toată lumea îi dorea acum moartea... Florin, care, deși încă tânăr, văzuse multe la viața lui, se îngălbeni ca ceara. Își făcea cruce și bolborosea ceva, fără ca nimeni să-l audă sau să-l înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
își trase un scaun și se așeză încet lângă Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute, se ridică și începu să străbată încăperea, apoi se opri în fața primarului. Îl bătu încet pe umăr, iar Dumbrăveanu tresări și se trezi bolborosind: Mama ta știe ce spune, nu degeaba a îmbătrânit... E pedeapsa Celui de Sus. Au distrus bisericile, iar oamenii i-au blestemat... S-a dus totul dracului... Totul! Bine măcar că a luat puterea Iliescu, altfel ar fi fost război civil
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
năvală în lumina soarelui acesta de vară! ... Arta ce este dacă nu abandonul în ciudata senzație că, izvor fiind, îți ești ție izvorâtor? Ce este ultimul său roman dacă nu robinetul deschis pentru a nu exploda cazanele sub presiune? Apa bolborosind, aruncând stropi de cristal pe zidul dur al realității, nu evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sărată zi și noapte, mi-a spus un bătrân ce ședea pe marginea drumului,/ o ploaie cum n-am maivăzut de când sunt. Până și peștii din lac au murit./ Nu mai zăbovi, pleacă de aici cât mai repede, a mai bolborosit bătrânul,/ înainte să-și dea ultima suflare.// Atunci mi-am luat rucsacul în spate/ Și am început să fug/ Dar de fiecare dată când credeam că am găsit ieșirea/ Dădeam de chipul tău". în fine, ca o concluzie la tot
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei înșiși cu adevărat. În atâtea cazuri s-au înșelat sau au vrut să-i păcălească pe oameni. Sau pur și simplu au bolborosit ceva acolo, la întâmplare, numai ca să închidă gura curioșilor. În momentul de față, se impune un nou etalon temporal, căci prezentul e o afacere mult mai sigură decât viitorul de când oamenii preferă lucruri palpabile, nu himere: Dacă în trecut gloria
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
vulcani doar în Venezuela, Columbia, Trinidad, Indonezia, Birmania și Rusia. Vulcanii noroioși de la Berca se întind pe o suprafață de 5 hectare, ca niște trunchiuri de con înalte de 2-5 m, construite dintr-un amestec de pământ și apă, care „bolborosesc“. Peisajul pare fantastic, de pe altă planetă, la baza acestui fenomen aflându-se constituția marno-argiloasă a terenului și existența în adâncuri a hidrocarburilor și gazelor de zăcământ, precum și a apelor care înmoaie masa argiloasă și o transformă în noroi. Gazele din
Agenda2004-6-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282050_a_283379]
-
numai rutină. La început a fost ploaia. Ploua de câteva zile și, în apropierea bisericii Congregației Resurecției, apa brăzdase canale adânci, prin care ajungeau din pădure bețe, fire de iarbă și conuri mici. Îmi plăcea să stau în locul acela. Apa bolborosea pe pietrele luate de pe drum, pâraiele se uneau într-unul iute, care curgea mai departe, în jos, pe strada Gomólka, tăind apoi strada Chrzanowski și vărsându-se în cele din urmă în bălțile uriașe de pe marginile străzii. Colina din spatele bisericii
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când cerul se înnora mai puternic decât de obicei, acel verde căpăta nuanțe cafenii, și atunci trupurile luminoase ale Santei Maria și
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
ușorchestiunea, totdeauna mi-au plăcut. . - Nu copiii altuia! . - Uneori parcă sunt mai simpatici ai altuia, îi adopți prinalegere, fără riscuri, decât să te pomenești că ai dat la lumină ființe cu care n-ai nimic comun. . - Într-adevăr, sunt riscuri, bolborosi Ioanide ca pentru sine. Atunci Erminia își dădu seama că, fără să vrea, din neatenție, spusese niște cuvinte ce puteau să pară o aluzie la Ioanide. . - Cine iubește copiii în general, corectă ea, îi acceptă pe toți. . - Atunci e cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajunge să îți placă. — Nu. După ce o voi vindeca pe această pacientă, am de gînd să plec cu ea, dacă mă vrea. Noakes se smuci brusc, îndreptîndu-și spatele și țipă: — Ce absurditate! Apoi se aplecă și luă mîinile lui Lanark, bolborosind repede un șir de cuvinte. Nu, nu, nu, nu, fiule, iartă-mă, iartă-mă, nu este absurd! Trebuie să-ți vindeci pacienta, trebuie să pleci cu ea, și dacă - iartă-mă, vreau să spun cînd - pleci, vrei să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă la cîțiva centimetri. Thaw își lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Brusc se ridică și rîse pe întuneric. Se gîndise la cheie, sau poate că o visase, și acum vedea universul și sensul lucrurilor. Era dificil să traduci viziunea în cuvinte, dar dorea s-o împărtășească și altora. — Totul e ură, bolborosi el ca prin vis. Sîntem făcuți din ură, sîntem niște mari baloane de ură. Legate cu fundele de păr ale lui Ruth. Cele două femei țipară. Doamna Thaw spuse pe un ton ascuțit: — Asta a pus capac. Ne întoarcem. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că suferința lui cerea companie, dar Thaw murmura „Mda“, fără să-și ridice privirea de la ce mîzgălea. Caietul devenise o suprafață neutră între suferința salonului și chinul respirației. Nu-i plăcea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica nu-mi lipsește. La pășiuni bune mă sălășluește și mă povățuește la ape line.“ Mai mulți i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se caute prin buzunare să vadă dacă are cheia. — Prea multe buzunare, bolborosi el. Ar trebui să le cos pe unele. Ah. Pisica doamnei Colquhoun stătea în ușa de vizavi, privindu-l. O parte din cap și trup nu era la locul ei. Partea dreaptă era tăiată și îi văzu creierul, în secțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe bancă. —...nu ne onorează, onorează doar creatura... — Secretarul lui suferă de algolagnie. —......dar el va menține diferențele... Dacă n-o face, deschide porțile libertății pentru toți. Munro se apropie de Lanark și-i zise încruntat: — Ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]