927 matches
-
luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasul nepotului, mormăi bosumflată, gîndindu-se că numai adineaori i-a plecat de pe cap nebunul de Anton: " Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit". Când în sfârșit Costică, împreună cu Nicu, se ivi în pragul casei, bătrâna îl bombăni fără să-i privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușa cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem bățul ori măcar să țipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor! ― Bine zici, Toadere! bombăni și Ignat Cercel cu glasu-i jalnic. Uite-așa-i cum ai zis! ― Ba eu arțăgos nu sunt, că nu mi-e felul, dar când își bate joc de mine, sfântul din cer să fie, și nu mă las până nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vântul acuma! zise arendașul. ― E puțin anacronic să ne mai mirăm de pretențiile sătenilor când știm din ziare, cel puțin, că în multe locuri au început să-și puie în aplicare speranțele într-un mod cât se poate de evident! bombăni Stavrat. Nu încape, prin urmare, nici o îndoială că momentul nu e excesiv de fericit pentru a trata vânzarea unei moșii și încă la fața locului. Tatonările acestea se puteau face perfect și la București. ― Înțeleg reproșurile dumitale, ripostă Nadina contrariată. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu zici că nu ți-am spus! ― Măi Matei, la mine vorba-i sfîntă! zise Platamonu mai sigur de sine. La mine pe unde iese vorba iese și sufletul! Să știi, Matei!... Rămâi sănătos! Țăranul se dădu la o parte bombănind, în vreme ce arendașul își îndemnă calul: ― Hi, Ortac!... Haidem, că-i tîrziu!... Țțț! 2 ― Da ce-o fi azi cu oamenii de stau toți ascunși pe-acasa? se minună Busuioc, ieșind pentru cine știe a câta oară în pragul cârciumii și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ministrului. ― Încă o dată, băieți, bine v-am găsit! repetă Boerescu cu glas puternic de întrunire publică. Făcu o mică pauză, așteptând vreun răspuns de mulțumire, cum se obișnuiește. Oamenii tăceau. Numai câțiva în uliță se mai zbăteau să se apropie, bombănind și chicotind. Prefectul nu-și pierdu cumpătul. În clipa când vru să continue, primarul răcni energic: ― Oameni buni, faceți tăcere!... Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai la nuntă se mai îmbulzește lumea, fire-ar a dracului! Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți, măi Petrică băiete, că doar... Petre îl împinse la o parte, fără răspuns, zicând către Toader Strîmbu: ― Bine că veniși, că tocmai eram să plecăm, să nu te mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toată iarna, și m-am plâns, și m-am zbătut pe la toți oamenii... Nicolae Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și din când în când arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvârcolea în mâinile țăranilor, hohotind de plâns. ― Na, gata, uite-le! făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... Petre venise de la Lespezi mai demult și nici nu mai ieșise din casă. Era bosumflat și tăcut, ca și când ar fi băut numai fiere. De-abia a schimbat două vorbe cu maică-sa și nici nu a vrut să mănânce. Bombăni cu imputare: ― Bine că s-au dus dracului, că n-au fost buni la nimic! 7 Pe la ora șase Bucureștii răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară! Grigore Iuga, de când se întorsese de la țară, mânca în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la femeie, parcă nu i-ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați dormit destul! Hai, că nu-i vreme de dormit! Copiii se urniră anevoie și bombănind. Când descoperiră însă masa încărcată, se înviorară și-și amintiră că li-e foame. Melentie îi așeză pe toți trei pe laviță: ― Mâncați ce vă place, copii, până vă săturați!... Numai să nu vă bateți și să nu faceți gălăgie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să explice, deși el s-a străduit mai mult de i-a ridicat și i-a adus pe toți aci. Cum și mulți alții păreau a fi de partea lui, bombănind că de ce să-l bruftuluiască boierul și nici nu-i dă voie să vorbească, Trifon mai rău se umfla și se înfuria. În sfârșit, bătrânul Iuga nu mai avu putere să asculte bâiguielile cu porunca regelui și, tăindu-le vorba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă bună, că-i mortul în casă? Nu v-ajunge că I-ați omorât, nici să se odihnească nu vreți să-l lăsați în gace? În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou ale cărui uși fuseseră smulse din țâțâni. Îi trecu prin gând că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de indignare: ― Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu credeți că țăranul va fi vreodată mulțumit. Dacă mâine îi dați pământ de pomană, are să vă ceară pe urmă vite și unelte de pomană, pe urmă bani de pomană... veșnic câte ceva!... ― Până una-alta au fost satisfăcuți cu gloanțe! bombăni Grigore întunecat. ― Poate ai fi vrut dumneata, cucoane, să le dea plăcinte calde și felicitări oficiale? strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să-și amintească unde-și pusese hainele. ― Știi bine de ce! (Parker era mult prea ocupat cu propriul corp unsuros și sleit, pentru a-și mai pierde vremea cu examinarea furișă a anatomiei navigatoarei). Asta-i politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a se extrage din cuvă. Locul pe care îl avea în compartimentul de hibernare era altfel dispus încât avea acest punct în fața ochilor. Făcea parte din prerogativele comandantului. ― Munca ne va încălzi foarte repede, zise Dallas. (Într-un colț, Lambert bombăni ceva.) Fiecare la postul său. Îmi asum responsabilitatea să vă amintesc că pentru asta sunteți plătiți. Așa că lăsați-o mai moale cu problemele voastre. Nimeni nu zâmbi și nici nu se osteni să comenteze ordinul foarte hotărât. Parker aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea. Dar tot ar putea să se aleagă cu ceva. Deci, ocolul ăsta putea fi rentabil... Ploaia de praf le bătea în căști. ― Nu pot să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de om sau de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se aleagă cu ceva. Deci, ocolul ăsta putea fi rentabil... Ploaia de praf le bătea în căști. ― Nu pot să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de om sau de natură. Frumos loc să-ți duci traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de gunoi. Plimb cîinele și dau să trec prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o oră, de când s-a pregătit să plece, stă lângă el și-l așteaptă să înghită, să pună ea paharul la loc, pe masă. — Ce ziseși ? întreabă el, și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]