2,101 matches
-
mai, când după slujba bisericească populația și oaspețiiîntind o masă mare în curtea bisericii; CATALANA-o originală și unică sărbătorire de Sf.Andrei. Spuneam unică, căci numai aici la SfântuGheorghe se leagă de grindină un colac cu făină ornat cu bomboane colorate, iar biciclistul trebuie să sară și să muște din colac, fără a folosimâinile.Canalele Deltei țin loc de străzi, iar bărcile sunt mașinile.Turismul înDeltă se integrează în peisaj.Delta Dunării e simbioza unde oamenii care trăiesc împreună cu fauna
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
înghețate stalactite din jurnalul de-nsemnări postume savurăm ingenioase glume studiezi farmacopeea verde nu se fierbe pentru că se pierde se distrug prea multe vitamine și devine roșu-știe orișicine noi mâncăm salata verde crudă papa este dar nu-i paparudă agreem bomboanele de mentă folosim gândirea convergentă după cinci minute-n Marea Moartă ieși murat ca un bătut de soartă cărțile caiete zgribulite tremură pe masă risipite pomii fără frunze costelivii dau din mâini pe stradă ca bețivii unii îmbătați de poezie
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
soțul la sfărșitul serviciului divin, Nina are confirmarea și revelația viitorului. Emanuel „alerga neobosit în toate părțile, pentru a-i ajuta pe cei suferinzi. Ridica scaune cu rotile, ducea de mână orbi. Îi mângăia pe copiii infirmi și le dădea bomboane. Se oprea, se apleca, își dăruia zâmbetul.” Venise rândul ei să se apropie de el, să îl susțină, să îi arate că l-a iertat. Iar Nina nu se dă înapoi. Emi „redescoperi în ochii ei lumina dragostei pentru el
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
în comparație cu tovarășul său, se mișca agil și avea niște ochi vioi de veveriță în căutare de alune! Într-o mână ținea o pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta strănuta și tușea de se zgâlția avionul. Hapciu! Cel firav, cu ochi de veveriță s-a așezat pe fotoliul din mijloc, lângă mine. Parcă ar fi vrut să
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
vadă nimic în fața ochilor, așa cum se întâmplă de regulă, în astfel de zile, grație ruperii radicale a omului de cotidian și a trăirii clipei la cote maxime. Într-adevăr, nu numai în preajma tarabelor cu dulciuri, cu vată de zahăr, cu bomboane Cojak și cu alte dulciuri pocnind a coloranți, cu mititei și cu cârnați prăjiți în trombă, pe grătare, dar și în parcuri sau chiar pe carosabil, lumea continua să pășească fericită, fără un scop precis și fără urmă de responsabilitate
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
băncuțe lângă morminte, ca să se roage. Sau, zic alții, că ar fi bine ca patronul să fi chiar fixat o zi pe lună în care să se fi dat ceva de pomană clienților, la ieșirea din supermarket. Un covrig, o bomboană de duzină sau o bomboană Cojac. Sau măcar un articol care nu se trece. Ca să fie împăcate și gazdele. Cele de sub pământ. Și să nu se supere pe noi, cei vii. Adică pe viitorii morți. Dar cine oare ar pleca
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
roage. Sau, zic alții, că ar fi bine ca patronul să fi chiar fixat o zi pe lună în care să se fi dat ceva de pomană clienților, la ieșirea din supermarket. Un covrig, o bomboană de duzină sau o bomboană Cojac. Sau măcar un articol care nu se trece. Ca să fie împăcate și gazdele. Cele de sub pământ. Și să nu se supere pe noi, cei vii. Adică pe viitorii morți. Dar cine oare ar pleca urechea la poveștile și chiar
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Publicat în: Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Moșule, de ziua ta La copii e sărbătoare Sunt sărac și nici nu știu C-aș fi scris și eu scrisoare Nu voiam jucăriuță Doar o pungă cu bomboane Și-am găsit o cutiuță La gunoi, între cartoane Și am pus-o, cum tu știi Lângă ușă... la perete S-o găsești când ai să vii Că eu Moșule n-am ghete Referință Bibliografică: Pentru Moș Nicolae / Marin Bunget
PENTRU MOŞ NICOLAE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363046_a_364375]
-
Marele Oraș al Știintei. Apoi mi-a adus un prospect cu istoria multiseculară a templului și descrierea componentelor ansamblului. Cu totul prins în această întâmplare sărbătorească, am dat și eu fuga la mine “acasă” și i-am adus cutia cu bomboane de ciocolată primită la tombola colegială de sărbători. La sfârșit a apărut mama lor, mulțumindu-mi pentru vizită, o minionă frumoasă, cu păr lung, roșcat; am înțeles că era văduvă și... cam atât în acest paragraf... Acum pot să vă
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce pe care am înfipt-o la căpătâi. Jocul nu s-a oprit aici. Din pământ, nisip și apă am făcut ”colivă”. Am ales cu grijă pietricele închipuind bomboanele. Cu o lingură veche de aluminiu ne-am apucat de ”împărțit”, oprindu-ne din loc în loc prin toată curtea, lăsam o porțiecu ”colivă”. De-atunci, intrase și acest nou joc în obișnuința noastră. Știu că nu a fost un simplu
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului în brațele tale moartea are ochii albaștri și poartă rochii de catifea își pune cireșe la urechi și mănâncă înghețată cu gust de vanilie nisipurile cântă și toate fetele morgana aduc bomboane de ciocolată cu lichior dragostea asta mai puternică decât mine taie pariul nisipului cu piatra mă vei iubi mă vei iubi o mantră repetată obsesiv îmbracă de sărbătoare deșertul apoi pleci abstinent la iubire Referință Bibliografică: cântecul deșerturilor / Violeta Deminescu
CÂNTECUL DEŞERTURILOR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361080_a_362409]
-
o lumânare la icoana făcătoare de minuni a primului sărut plătește taxele de a iubi apoi cu tălpile goale cu luna îndoită în formă de dor se duce spre tine pe mine mă cunoaște mă ține de mână îmi dă bomboane mai amare cu câte un pas de tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă ... Citește mai mult ești atât de departeîncât și gândul îmbătrânește până la tineuneori se așazăsă mai privească o floare de cireșdin copacul care a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
public, la firmă, de exemplu, cînd își făcea copiii tembeli, pe la cîte un revelion, cînd îi mai înjura și blestema ... dar ziceam că așa are ea temperamentul ... Mai multe amănunte trebuiau să mă fi pus pe gînduri: faptul că mînca bomboane cu mentă, că îi sticleau ochii, că avea crize de furie și de demență ... dar treceam mereu peste ele ... Pînă într-o zi cînd, plecînd de acasă, pe drum mi-am dat seama că mi-am uitat geanta diplomat. Întoarce
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
vestește nimeni bucuria/ Că S-a născut în noaptea asta Christ./ Doar îngerii Îi cântă-n cer solia,/ Crăciun amar, însângerat și trist.// Copiii azi se roagă sub icoane/ Să le aducă Moș Crăciun, în zori,/ Mălai în locul pungii cu bomboane/ Și tații îngropați în închisori. („Noapte de Crăciun”, p. 115). Din păcate este imposibil să cităm versurile și poemele care ar ajuta la crearea unei imagini cât mai adecvate despre mediul concentraționar și despre importanța salvatoare a poeziei, dată fiind
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
vârf la brad, Artificii multe ard. Se aud colindători, Clopoței și urători. Știți copii o poezie? Daruri, moșul are-o mie. Deschide sacul ușor, Uite sare-un puișor! O papușă, un tractor, Doamne! Un calculator! Trenuleț cu baterii, Rochițe, bijuterii. Bomboane și ciocolată, Prăjitură vanilată, Nuci și mere aurii, Haideți iute, măi copii! Câte daruri ne-a adus! Moșule, unde te-ai dus? De ce n-ai mai stat un pic O colindă să-ți mai zic? Are moșul drumuri multe, Dorințele
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
Când se apropie ora la care trebuie să sosească părinții lui, după ce ne așezăm la mine acasă pe canapea, umăr la umăr ca doi prieteni, mă mângâie pe mână: - Nu fii tristă! Eu mă bucur, să știi! Mâine voi primi bomboane de ciocolată, nu mă voi duce la grădiniță și toată lumea se va strădui să îmi facă pe voie! Un gând mi se strecoară sâcâitor în minte: - Cine va sta cu tine acasă dacă bunica ta e cu piciorul rupt și
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică atent cavitatea bucală a infirmierei, gândindu-se că poate avea ceva în gură..., o gumă de mestecat, o bomboană, ceva care în urma sperieturii să-i fi blocat căile respiratorii. Nu găsi nimic de acest gen. Își apropie capul de fața acesteia privind către piept, încercând prin metoda de Privire - Ascultare - Simț să-și dea seama dacă respiră. Între timp
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Dorobanțu mugea continuu, de băgase vecinii în sperieți. Când o vedea intrând pe poarta din scânduri din brad nevopsite, se liniștea și venea dacă nu era legată în adăpostul ei, să primească pe limba-i aspră, din palma prietenei, nelipsita bomboană mentolată. Așa o învățase Săndica de când a fost adusă în curtea lor. Fără nici o intenție, cum avea câteva bomboane mentolate în mână i-a dat una și Fetiței și văzând cu câtă plăcere o savurează cerând alta, mereu a căutat
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
se liniștea și venea dacă nu era legată în adăpostul ei, să primească pe limba-i aspră, din palma prietenei, nelipsita bomboană mentolată. Așa o învățase Săndica de când a fost adusă în curtea lor. Fără nici o intenție, cum avea câteva bomboane mentolate în mână i-a dat una și Fetiței și văzând cu câtă plăcere o savurează cerând alta, mereu a căutat să aibă la îndemână câteva. Acum crescuse și numărul de păsări, mai ales rațe și gâște care se bucurau
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
nostalgici și în preajma zilei “aniversării” lui Ceaușescu, când “tartorul” ar fi împlinit 92 de ani, au pus de una inedită cu o “compoziție” alimentară, adică au ridicat pe fostul soclu al liderului bolșevic o statuie din arpacaș, ciocolată, orez și bomboane. Noroc că e frig de-ngheață pietrele și nu se topește ciocolata, însă păsările au câteva zile bune de pigulit din “hambarul” nesperat înălțat, ca o culme a “dejecției și subliminalului” - din ce-ar putea deveni amintirea unui om în
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
am refuzat. Nu toată lumeaare un scop cum nu toată lumeade la oraș stă la bloc... reține...... VIII. AL VOSTRU FIU..., de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016. Al vostru fiu... Ți-am adus bomboane și flori, dragă mamă, să-ți aduci aminte că tinerețea mea se risipește cu fiecare toamnă. Au trecut anii, am prins două decenii prin Bucureștiul betonat. Zile și nopți pierdute, dar nu regret nimic din ce am făcut, știind că
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
ce dă cu bastonul în garduri, dar un lucru e sigur - că nu sunt singur! Ți-am adus o sticlă, dragă tată, știu că ți-am promis lucruri de care știam ... Citește mai mult Al vostru fiu...Ți-am adus bomboane și flori, dragă mamă,să-ți aduci aminte că tinerețeamea se risipește cufiecare toamnă.Au trecut anii, am prinsdouă deceniiprin Bucureștiul betonat.Zile și nopți pierdute, dar nu regret nimicdin ce am făcut, știind că toatemă duc înainte.Ce să
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
numai zburând. Tânărul se întoarse și îl salută cu un zâmbet. Neîncrezător, micul meu deschise larg ochii și își ascunse arma. Îmi place să cred că întâlnirile întâmplătoare aduc mai mult noroc și sunt mai autentice. Acum a primit o bomboană. În fine, se desprinse de balustradă, ultimul ajutor înainte de scări, și începu să urmărească un fluture. E fără sens, dar îmi este îngrozitor de frică de fluturi. Încercam să îmi feresc privirea, dar eram obligată să-l privesc pe urmăritor. Ce
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
i-ai văzut? Uite-i acolo în față. Stau în picioare că nu au mai fost locuri libere, a lămurit-o fata, trecută și ea cu puțin peste 5o de ani. Am napolitane, dacă vrei ceva dulce, mamă. Sau o bomboană spirtoasă. Vrei? s-a arătat ea îngrijorată în timp ce desfăcea fermoarul la o geantă maronie destul de burdușită la prima vedere. Am uitat să iau o sticlă cu apă. Îmi pare rău... - Ei, lasă fată, că nu mor eu până acolo. Bem
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]