682 matches
-
șase, pe rând sau împreună. Pe la zece jumate li se alătură și patroana. Spre unșpe răsar doi prieteni ai șefei și se pun și ei pe fado-uri. Iar către spartul târgului iese dintre tingiri și bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un chef într-o familie de vis, în care, iată, ne simțim adoptați. Ciocnim pahare, cântăm, râdem, aplaudăm, ne îmbrățișăm. Doar chelnerul tuciuriu stă încremenit lângă pult ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de funcționari somnoroși - aprozi în genere - ducându-se la muncă, de meșteșugari aurari, fierari tăcuți întorcându-se de la schimbul trei, de țărănci din împrejurimi încărcate cu coșuri de legume, fructe, de dădace cu bonetă mergând să facă piața, de dieci grăbindu-se spre slujbă și de cel mult trei-patru curtezane obosite venind din schimbul de noapte. Să se înceteze o dată cu ideea falsă că Veneția ar fi fost un oraș al distracțiilor și al huzurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai bună de stricat - dar să-i fii pe măsură, altfel te strică ea pe tine. Uite-o și pe Doamna. Cu fetele... A venit pregătită, Doamna; ca la școală; ca la activități: Își pune dinainte șorț alb, pe cap bonetă albă. Dac-am fi acasă la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate să penească găini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la noi, la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate să penească găini și așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe Doamna răstindu-se la ea, amenințând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul protejat, un habitué al celulei 273, Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un pachet cu cărți de joc slinoase din boneta-i reglementară și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care luptăm pentru a menține cât mai sus echidistanța neutră, am aparținut În acestă după-amiază confreriei celor care urcă cu liftul și, câteva minute mai apoi, confreriei celor care coboară În subsol sau rămân blocați de claustrofobie Între raionul de bonete și cel de menaj. Gestul cel mai mărunt, aprinderea sau stingerea unui chibrit, ne gonește dintr-un grup și ne dă adăpost În celălalt. O atare diversitate comportă o prețioasă disciplină pentru caracter: cel care agită lingura e contrariul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Însuși faptul că, deși instalat În condițiile cu totul aseptice ale celulei 273 din Penitenciarul Național de pe strada Las Heras, de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții nu câștigă imediat, se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și albastru, în care emailul strălucitor al căzii și vopseaua impecabilă se armonizau cu nuanțele de campanulă ale sutelor de vase de porțelan de pe rafturi. Din clipă în clipă te așteptai să intre tropăind o fetiță olandeză cu saboți și bonetă. Parcă pentru a desăvârși ansamblul, pe bazin, într-un minunat vas de pe vremuri trona un buchet de nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
printre ramurile copacilor, văzu chipuri care se Întorceau spre el. Șase soldați chinezi trecură pe lîngă avioanele abandonate, mergînd pe drumul de centură. Erau chinezi din nord, Înalți, cu oase grele, purtînd ranițe pline și uniforme albastre, vătuite. Aveau la bonetele moi steluțe roșii În cinci colțuri, iar conducătorul lor avea o armă automată un model străin, cu un butoiaș cu răcire cu aer și magazie tobă. Purta ochelari și era mai tînăr și mai subțire decît oamenii săi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită, să le simtă trupușoarele încinse sub cămășile de noapte, să le mângâie părul și ce mai apuca, înainte de a le culege bonetele din dantele și panglici căzute în iarbă. Totul până într-o dimineață, când apăruse tatăl celor trei grații cu scufia pe cap, mare, gras, mai mare și mai gras în cămeșoiul lui, și îi ceruse lui Herr student Vacarescu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie scrisă cu cerneală roșie, parcă. Îmi plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele castanii, de aceeași patină ca și părul lins, plecat din boneta care-i ascundea o bună parte a frunții drepte și netede. Doamna Pipersberg o angajase, impresionată de arătarea ei masivă și totuși mlădioasă. O primise după ce făcuse un calcul rece de femeie de afaceri, concediind pe loc două fete slăbănoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și sper că petele de pe piept sunt făcute cu sos de roșii, nu cu sânge. Poate că ultimul om care l-a purtat a fost înjunghiat de tâlhari. — Pune și asta pe cap. Omul îi dădu lui Ignatius o mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sânge. Poate că ultimul om care l-a purtat a fost înjunghiat de tâlhari. — Pune și asta pe cap. Omul îi dădu lui Ignatius o mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu port pentru nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu port pentru nimic în lume boneta aia de hârtie pe cap! Nu vreau să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă ai chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub boneta de chirurg. Nu era machiată absolut deloc pentru a nu risca vreo contaminare a cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine intrase În morga ei curată, Logan putu să vadă cum face ochii mari. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
năpraznic. Nu arata vreun semn de oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam țipetele. Era scandalos. Era sadic. Mi-am strâns pumnul și am bătut în geam. O asistentă cu părul blond decolorat ieșindu-i în dezordine de sub bonetă își ridică privirea. O ușoară lovitură în geam îi atrăgea atenția, dar țipetele unui copil nu. Am arătat spre fiul meu. Ea stătea și se uita la mine. Vă rog, am șoptit. Cum îi place socrului meu să spună, prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și - înainte de toate - talentat, pentru care gătitul este o artă, la fel ca și degustarea, la fel ca și îngurgitarea. Fiindcă șoricelul nu se poate face văzut fără a stârni, imediat, un val de aversiune omenească, el se ascunde sub boneta unui tânăr stângaci, dirijându-l prin... trageri de păr. Cuplul dă rezultate formidabile, faima restaurantului începe să se refacă. Reduta încă de cucerit este răutatea: cea profesională, a criticului Anton Ego, și cea gratuită, a unor oameni pentru care performanța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
În uniformă șezând lângă pat. Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai mult cu o colibă nu e deloc clar. Acum urma să ne salveze evadarea pe partea de vizavi a străzii și intrarea într-una din casele care erau apărate de oamenii noștri. Pe plutonier, o prăjină de om cu boneta de campanie așezată pe-o parte, l-am auzit spunând: „Acum ori niciodată!“. Numele localității pentru care se dădea lupta, situată în ținutul nisipos Lausitz și care, ca toate satele așezate de-a lungul unei șosele, se întindea în lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel mai aberant dintre cursuri avea să ne solicite câte două ore pe zi. Trebuia să-ți aduci hârtie de scris. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și a intrat în vorbă cam așa: „Ei, puștiule, nu prea știi încotro, nu?“. Piciorul de lemn nu se vedea, putea fi doar bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]