1,819 matches
-
prudente - cad fructele Tăcute păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori români de haiku,MARGARETA -ILDIKO (Mariko) JUVERDEANU / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
pic dacă și ei se lasă un pic mai jos. cină tăcută - doar lumina din opaiț mișcă umbrele Sorin Micuțiu Într-adevăr, o cină la lumina opaițului se bucura de o liniște aparte. Toată zgomoteca venită odată cu electricitatea nu invadase bordeiele. Și nici comportamentele indecente care nu mai respectă tihna și cuviința mesei nu proliferaseră. O cină tăcută, adică sobră, decentă, poate chiar austeră, era însă acompaniată de un fabulos joc de lumini, de tresăririle tainice ale minusculei feștile care însuflețeau
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
hornuri ori ceața pe vale? Ion Linu Admirabilă atmosfera incertă avansată de întrebarea retorică. Toaca de seară nu limpezește în niciun fel confuzia, ci o ratifică și o consacră, consfințindu-i momentul. Amin! Și să rămînă în veci. Geam de bordei - fluturele dă ture în jurul lunii Petru-Ioan Garda O sugestie interesantă: în lipsa unei surse interioare de lumină, fluturele e nevoit să aleagă luna. aștept telefon - greierele țârâind parcă înadins Claudiei Ramona Codau Iată și o situație în care greierul devine agasant
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
mod foarte inteligent ideea forță a cărții asemănând căsnicia cu un castel de cleștar. La început splendid, strălucitor și aparent inexpugnabil fiindcă este construit prin uriașa forța a iubirii, însă, cu timpul, devenit din ce în ce mai meschin, până la dimensiunile unui amărât de bordei în care ura, disprețul, trădarea, înșelătoriile de tot felul și uneori chiar crima maculează iremediabil superba construcție a începutului. Cum este posibil, care sunt cauzele aceste triste prăbușiri, de ce se produce ea? Harry Ross nu ne dă răspunsuri, evitând cu
CASTELELE DE CLEŞTAR ALE LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345165_a_346494]
-
când aceste cuvinte ne arată care este activitatea milenară , tradițiile și obiceiurile neamului nostru. De asemenea, nu putem identifica în limba latină sau slavă, ori a popoarelor vecine cuvinte precum: arțar, stejar, afin, măceș, izmă, brebenel, ghiocel, buștean, butuc, ciorchine, bordei, straie, cotoroanță, cotoșman și multe, multe altele, care sunt cuvintele neamului nostru, vorbite de mii de ani, înainte de venirea acelor popoare de la care, autorii DEX-ului pretind că strămoșii noștri le-au împrumutat cuvintele. Tradițiile, o sursă Este o sfidare
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DEVENIRE Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului purtați în trup bordeie pătrate ermetice și jucăușe în care soarele n-a mai intrat demult călăuziți de-un scamator mut în realități proxime și banale nu aveți nici putere să strigați munților cădeți peste noi dați-mi o fărâmă de vis și vă
DEVENIRE de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376910_a_378239]
-
pe uși silențios zgârie tăcerea cu gheare albastre îți călci la masa rotundă a singurătății rufele calde ferestrele se aburesc de albul rece umbli cu șiretul inimii dezlegat căutând un iglu perfect rotund că un ultim dans în zăpadă deschid bordeiul țigăncilor tot la a șaptea ușa nu mă iubi pe note grave tu legi și dezlegi/râzi și plângi după o partitură eronată îmi acordez pantofii cu modestia ta calmă plopii fără soț desenează un cer în semicercuri nu se
GLADIATORUL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376609_a_377938]
-
este pentru Ragaiac un mit făcut din lecture.Ea îmbracă în imaginația locotenentului trăsăturile eroinelor lui Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Kuprin și Andreev.Pentru autor, Rusoaica este un mit literar, lectura însăși are o funcționalitate evidentă în roman, mai ales când bordeiul său de pe frontieră i se pare un fel de sihăstrie.În această perioadă Ragaiac citește opera clasicilor antici sau tratate matematice: când se abandonează așteptării femeii necunoscute, îi invocă pe marii scriitori ruși.Aici există o veleitate intelectuală care poate
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după o colină zări un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și văzu că acel cavaler era încă pe urmele sale. Puterile întârziau însă să-i revină, fiind din ce în ce mai slăbită. Din instinct matern, duse copilul la ușa bordeiului, bătu de câteva ori
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
o colină zări un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate și văzu că acel cavaler era încă pe urmele sale. Puterile întârziau însă să-i revină, fiind din ce în ce mai slăbită. Din instinct matern, duse copilul la ușa bordeiului, bătu de câteva ori și dispăru peste dunele de pământ sperând că vânătorul nu observase manevra sa. Căpitanul o pierdu din vedere câteva minute, apoi o zări din nou cum aleargă disperată. Se apropia miezul nopții. Pătrunseră într-o pădure
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Sandu Laura, Costea Ioana din clasa a II-a, de la Școala Gimnazială Corbu Nou- înv. Stroe Mihaica, Vasile Adriana, clasa pregătitoare, Școala Gimnazială Scorțaru Vechi - înv. Râșnoveanu Lilica și de către elevul Petre Gabriel Alin, din clasa pregătitoare, de la Școala Gimnazială Bordei Verde- înv. Comșa Ionel La secțiunea I tema plastică a lucrării a fost: ,,Rolul decorativ al liniei și punctului în obiectele de artă populară românească din zona Bărăganului”. La secțiunea a II-a, au participat elevi ai claselor III-IV, care
CONCURSUL JUDEȚEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI EDIȚIA A VII-A, 2015 de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373200_a_374529]
-
un sătuc neînsemnat, având doar câteva căsuțe amărâte, dărăpănate, uitate de zeci de ani în același peisaj de nisip și prăpăstii bolovănoase, lipsite aproape în totalitate de vegetație și de apă. Una dintre acele umile căsuțe ale micului sătuc era bordeiul unui beduin, numit Hodja, care numai bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperișul spart, iar un perete se înclina amenințând să se dărâme. Mai avea improvizat un mic șopron unde-și adăpostea, noaptea
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
din urmă cu un veac o duceau cu mult mai greu ca grosul românilor de astăzi - țăranii mai ales (și aceștia erau majoritatea zdrobitoare) trudeau nu glumă la boieri și pe palma lor de pământ ca să țină în picioare un bordei plin ochi de plozi. Cu toate astea, cu excepțiile total nesemnificative, ei nu măcelăreau pădurile, livezile și perdelele de protecție de la șes, ci, dimpotrivă, le iubeau, îngrijeau și protejau ca să le poată lăsa moștenire urmașilor postdecembriști, care - iată - într-un
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața, după ce prințesa vampirilor își părăsise pruncul la ușa unui bordei pentru a-l salva de urgia vânătorului. Locuitorii acelei așezări erau un bărbat slăbănog, bătut de griji și nevoi și o femeie cocoșată de muncă în slujba conașului. Amândoi abia își mai târau picioarele de durere, boală și subnutriție. De
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Locuitorii acelei așezări erau un bărbat slăbănog, bătut de griji și nevoi și o femeie cocoșată de muncă în slujba conașului. Amândoi abia își mai târau picioarele de durere, boală și subnutriție. De atâta trudă, nici copii nu făcuseră. În afară de bordeiul săpat sub mal nu aveau nicio palmă de pământ pe care să-l cultive, sau unde să-și crească măcar o găină. Se treziseră ca de obicei dis-de-dimineață ca să-și târască picioarele până la conac și să cerșească mila boierului. Sperau
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când a trecut pe deasupra bordeiului nostru! - Lasă prostiile și haide repejor cu el la conașul. - S-o fi rătăcit, săracul... - Cum să se rătăcească, fă, proasto? E mic și nu poate merge! - L-o fi adus barza...!? - Tu și la vârsta asta mai crezi în
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
urmași!... Măi, dar tare arătos și voinic mai ești! - adăugă privind pruncul cu admirație. Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților! Cei doi amărâți se întoarseră la bordei fără să mai simtă înțepăturile în tălpile picioarelor desculțe. Zilele treceau și bordeiul țăranilor era cuprins de-acum de lumina bucuriei. Dar într-o noapte cineva le călcă mica proprietate dăruită de stăpânul ținutului și bătu puternic în ușă. - Aoleu
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
admirație. Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților! Cei doi amărâți se întoarseră la bordei fără să mai simtă înțepăturile în tălpile picioarelor desculțe. Zilele treceau și bordeiul țăranilor era cuprins de-acum de lumina bucuriei. Dar într-o noapte cineva le călcă mica proprietate dăruită de stăpânul ținutului și bătu puternic în ușă. - Aoleu, bărbate, cin’ să fie-n miez de noapte? - se sperie femeia. - Vai de
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
în loc de tribut, o armată bine organizată care-i trecu prin foc și sabie, astfel încât vreo doi ani îl lăsară pe valah în plata Domnului... Anii se perindară ca norii pe cerul verii, iar feciorul adoptiv al familiei de țărani cu bordeiul de la marginea pădurii crescu voinic și arătos. Boierul îl primi la conac și-l îndrumă cu admirație în multe meșteșuguri. Flăcăul era dezvoltat și puternic la trup pentru vârsta sa, dar și cu o istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Dar cum toate au un început, iar mai devreme sau mai târziu și un sfârșit, într-o iarnă, boierul se îmbolnăvi și-și dădu duhul. Înainte de moarte însă părinții adoptivi îi divulgaseră secretul micuței comori îngropate chiar în mijlocul odăii din bordei. Îi ziseseră că este moștenire de la un bunic sau străbunic de-al său și că el este de sânge nobil. Numele de „Prințișor” i se potrivea de minune, fiindcă avea în permanență un aer deosebit, iar istețimea sa era de
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, privind viața cum se curmă într-o nefirească turmă îmbrăcată în otrepe, care nu putea concepe că de fapt prăpăstii scurmă. Am să-mbrac straie alese, chiar odăjdii de se poate, pe bordei clădind palate unde-am să iubesc crăiese, am să rup lanțuri și lese exultînd în libertate, am să fug de orice gloate, evitînd mereu ce șes e. Ce-a rămas doresc să fie o deplină împlinire pentru că a mea menire
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379736_a_381065]
-
sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și câmpii, peste dealuri și lunci, peste bordeie și palate mireasma dumnezeiască a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și odată cu ea arvuna Învierii Neamului nostru dacoromân. În misiunea dumnezeiască a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Prințesa Neamului traco-geto-dac Fecioara Maria, întreg Cosmosul-lucrare a Creației Sfintei Treimi a
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
nici trei... “; un alt fapt straniu este că: „iar a stat ceasul“, ea este de fapt, asemenea lui Suren Bose, un stăpân al timpului și al spațiului. Prin intrarea la țigănci, Gavrilescu va face un salt înapoi, în arhaic. În bordeiul cu covoare, divane scumpe, paravane, îi ies în cale trei fete: o țigancă, o ovreică și o grecoaică; fetele amintesc de cele trei ursitoare, care pentru Gavrilescu anunță un început, o nouă viață. Profesorul este pus să ghicească fetele, lucru
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe pline cu jurnale...“. Ieșind în cele din urmă din bordei, profesorul aude tramvaiul huruind (un semnal al timpului). El va trece apoi printr-un șir de peripetii dintre cele mai curioase. În tramvai i se refuză o bancnotă scoasă din circulație de un an, costul biletului s-a scumpit de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de mult. Acasă găsește oameni străini. De la cârciumarul din cartier află că Elsa a plecat de 12 ani în Germania, după dispariția fără urmă a soțului, Gavrilescu. Toate acestea îl fac și mai confuz. Timpul este o iluzie; rătăcirea în bordeiul țigăncilor durase, așadar, nu câteva ore, ci 12 ani, dar Gavrilescu nu înțelege „Curios, șopti Gavrilescu, începând să și facă vânt cu pălăria. Și eu dacă ți-aș spune dumitale, dacă ți-aș spune că azi dimineață, și-ți dau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]