3,270 matches
-
Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți o poveste? Dacă ai s-o mai întâlnești vreodată, aș vrea să i-o spui și ei din partea mea. Am ținut această poveste pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci, pentru ce se află aici? tună din nou împărăteasa, de data aceasta adresându-i-se furnicoiului vătaf. A mers vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate direcțiile. Măgarul își cască, din când în când, larg botul și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf dens din pământul nisipos al grădinii. Deodată, ne observă și vine glonț către gardul de sârmă, unde se oprește brusc și-și înalță botul umed încercând să pătrundă cu el printre romburile de sârmă. Și privirea lui albastră e la fel de languroasă și penetrantă ca cea a licornului sau a elevului de clasa a șasea ce nu mi-a adresat niciodată cuvântul. Continuă să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o știi, căruia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
laptop-ul și-l vârî în borsetă, plecând grăbit fără să privească în urmă. Ar fi văzut cum străinul ciudat, într-un nor alb, fu înghițit de apele Dunării. S-au văzut ochii unui pește monstruos de mare, bătând cu botul aerul nopții, ca și cum ar fi vrut să spună ceva Lunii, și dispărând, fără să facă niciun val, în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara Alimentară a fost singura care a răspuns Prezent. Vrem filmul înapoi! se auzi o voce, atât de puternică era vraja, încât un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă alinierea sub vechile semne zodiacale. Și când imaginea se liniști, prezentând fără sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privi manometrul cu acul la zero, împinse o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tablă ondulată care acoperă parțial incinta stă parcă să se prăbușească și să provoace o catastrofă. Totul e hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
produs o ruptură cu mai mult timp înainte, ruptură care a dus la un conflict care acum a ajuns să răbufnească. Mi-am promis în primul rînd mie însumi să te înlătur de la putere prin orice mijloace. Odată pus cu botul pe labe soarta ta nu mă va mai interesa. Cei care sînt mînați de alte tipuri de sentimente vor avea grijă de detaliile astea revoluționare, despre care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Și-a scos arma și, deși nu mai avea gloanțe în încărcător, a-nceput să tragă în cei aflați pe culoare declanșînd panică. Șase sanitari și un medic s-au luptat cu el pînă au reușit să-l pună cu botul pe labe. Înțelegi deci de ce m-am săturat de infiltrații ăștia, Poștășelule, sare iarăși Bătrînul pe marginea textului, pentru că sînt peste tot, în toate structurile, și cele dinainte, și cele de acum, că e totuna, uite de ce-mi vine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef de glume, își amintea de fiecare dată Dendé cît de greu reușise să se stăpînească atunci să nu-i ardă una peste bot lui Milițică, să o țină minte. Prin cîte am trecut noi doi împreună, scumpule, era prima dată cînd îi spunea așa, dar el nu era în stare să-i răspundă. Nu te-ai săturat s o facem tot pe ascuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult mai serios, zice pe un ton puțin mai grav. S-o luăm din punctul zero, dacă tot se spune pe la colțuri că inginerii sînt proști, că n-au viziune și așa mai departe. Trebuia să le dau cumva peste bot. La început m-am mulțumit cu scenariile, ți-o spun ca să-ți dai mai bine seama de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce intră. Dar ei nu s-au gîndit la altceva decît la lovele și zaiafeturi. Prea s-au întins mai mult decît le era plapuma. — Ai dreptate, spuse Timișoara, nu spun că nu merită să și-o ia fiecare în bot cu vîrf și îndesat. Mă tem numai ca nasolia asta să nu se întindă pînă la noi. Există cîțiva indivizi care ar fi în stare de orice numai ca să ne vadă scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de rîs, forțele sînt disproporționate, n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată. Cu toate astea viermii au reușit să-i construiască un fel de fortăreață la Inter, vă vine să credeți una ca asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iar În limpezimea apelor căprui se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp, În care apa curată tremura sub boturile sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi zicea bunicul Ghiorghi, care nu Înțelegea nici după a treizecea explicație de ce Victor iubitorul de istorie Îl botezase așa, se plimba slobod de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti și din când În când băga botul printre zăbrelele din dreptul lui Vizante și apoi Începea canonada de lătrături și de schelălăituri care În final se lăsa cu boturi Însângerate. Din experiența sa acumulată și din lucrarea instinctului de conservare, Va știa că În asemenea momente nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
slobod de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti și din când În când băga botul printre zăbrelele din dreptul lui Vizante și apoi Începea canonada de lătrături și de schelălăituri care În final se lăsa cu boturi Însângerate. Din experiența sa acumulată și din lucrarea instinctului de conservare, Va știa că În asemenea momente nu este indicat să iasă afară pentru că Vizanti, orbit de furie, a mușcat-o până și pe imensa Marțolea, iar vaca bunicilor nici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se făcuse mic și cu inima cât un puricel când a simțit botul enorm amușinându-l și apoi limba marelui Negruț cum i se plimba pe urechiușele lui și pe față!, (Negruț pe cât de rău era cu oamenii mari și cu lupii, pe atât de bun era cu copiii cu care se juca zilnic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de rău era cu oamenii mari și cu lupii, pe atât de bun era cu copiii cu care se juca zilnic Rozalița). Cu mare frică, Va a mulțumit lui Negruț pentru frumoasa sa purtare, sfios a Întins o mânuță către botul câinelui și s-a liniștit numai atunci când Negruț a mirosit-o și apoi a prins-o Între fălcile Înzestrate cu dinți puternici, a strâns-o delicat, hârjonindu-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine și copil
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care surprinse mica asistență, un mod de a mulțumi a lui Va și un semn al „maturizării” sale. Sau poate era răsăritul unui principiu și mod de a fi al viitorului om: Oferă gratis
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]