2,481 matches
-
nu chiar să-i placă, ci doar să-i trezească interesul. Dacă Jonathan râde sau face un gest, observă că doctorul îl privește cu atenție. Îl analizează. Încearcă să-i stabilească originea de-a lungul generațiilor, raportând-o la formele botanice pure din care provine. Într-o după-amiază, Jonathan îl ajută pe director să îngroape sămânța microscopică în straturi de gelatină apoasă, apoi să le ambaleze și să le introducă într-un fel de bidoane, vorbindu-le plantelor, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmi făcea semne disperate Arcul Academiei Mihăilene, adus acolo de primarul Osvald Racoviță cu ocazia „Zilelor Iașului” din anul 1936. Îl salut cu condescendență și n-am încotro... îmi văd de drum. În scurtă vreme dau buzna pe poarta Grădinii Botanice. Străbat aleile ei cu pas vioi și la un moment dat zăresc mănăstirea sfântul Atanasie, pitită printre vii în umbra dealului Muntenilor. Mă apropii de ea cu spusa lui Nicolae Iorga din 1907 în minte: „O mână de călugări a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși (cu praf de zahăr colorat presărat pe fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din zahăr. Asta ca să nu mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel cu modelul după care au fost cusute diamantele de pe rochia de mireasă și cu cel de pe farfuriile de porțelan! și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care nea Vlad nu aruncă niciodată mucurile, plecam cu greața ațâțată de o ploaie rece (și venea sâmbăta, Oborul... ), stăpânindu-mi nevoia de alcool cu gândul pervers că, în autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ascultător, factor dialectic indispensabil de la socrate Încoace, cum este prea bine știut. Un lucru, cel puțin, nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică, ar recunoaște fără greutate că, la fel ca Înainte, acestea răsăreau, Înverzeau, mai apoi se ofileau, după aceea se uscau, și dacă această fază finală, cu putrezire sau fără ea, n-ar trebui s-o numim moarte, atunci să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gură m-au încurajat: respinge-o! Am luat-o din voleu, țintind vinclul palatului prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
defect. Deoarece mă deranjează, am decis să țin ochiul stâng acoperit, când pot. Îl descopăr și-l deschid când mă spăl și când ies din casă. A urmat un program de plimbări , împreună cu nepoțica mea, în parc și în Grădina Botanică. În Grădina Botanică, deși iarba s-a uscat din cauza razelor soarelui foarte fierbinți, din timpul zilei, sub copaci este încă aer curat și răcoros, în timp ce la soare, razele lui ne ard. Este arșiță mare, temperatura aerului exterior, la umbră, depășește
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deranjează, am decis să țin ochiul stâng acoperit, când pot. Îl descopăr și-l deschid când mă spăl și când ies din casă. A urmat un program de plimbări , împreună cu nepoțica mea, în parc și în Grădina Botanică. În Grădina Botanică, deși iarba s-a uscat din cauza razelor soarelui foarte fierbinți, din timpul zilei, sub copaci este încă aer curat și răcoros, în timp ce la soare, razele lui ne ard. Este arșiță mare, temperatura aerului exterior, la umbră, depășește plus 35o Celsius
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
legume și fructe proaspete. Am lăsat-o pe nepoțica mea să mănânce numai ce îi place. Îndoparea copilului (și nu numai a copilului), este dăunătoare și produce îmbolnăvirea. Am făcut multe plimbări în aer liber: în parc și în Grădina Botanică. Pe timpul tratamentului, copilul nu a frecventat Grădinița, pentru că tușea. Aparatul respirator funcționează ca prea plinul de la chiuvetă. Când organismul nu dovedește să elimine deșeurile prin scaun, urină și transpirație, excesul îl elimină prin căile respiratorii, prin secrețiile specifice: guturai, flegmă
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
redobândi pofta demâncare o constituie repaosul alimentar: pauze între mese, în special de seara până a doua zi la prânz, cam 12-16 ore. De asemenea, plimbarea în aer liber, în spații cu multă vegetație și cu aer curat (în Grădina Botanică, în pădurea Ciric), produce poftă de mâncare și de somn. Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex și longevitate” recomandă, o zi pe săptămână, să bem numai apă, de preferință de izvor, plată, fără nimic de mâncare. Eu am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
arhitect francez, cîndva, la Începutul secolului XX. Arhitect care a primit un premiu la Expoziția Mondială de la Paris din 1900, pentru planul pe care l-a gîndit. Toate lucrurile astea le știi de la nea Goguță, care e administrator... administratorul părții botanice, de mica grădină zoo se ocupă altcineva. Parcul e Într-adevăr impresionant de mare și cred că se poate spune că e și frumos. Are un lac cu bărci, nuferi, lebede și debarcader și e străjuit de un set de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ce e de făcut În ea. Să vorbim despre toate astea. Sau despre altceva, să mai aflăm chestii... nu știu... să vedem chestii... O să votăm. Trebuie să vorbim despre asta. Iar cînd ajung În cartier, după ce trec de Grădina Botanică și ajung aproape de Școala 12, mă Întîlnesc cu Vali, vecinul de la 4. RÎde și-mi trage o palmă peste umăr. — Bă, da’ ce bronzat ești, Îmi spune privindu-mi iscoditor chipul. Ia dă-te mai Încoace. — Am fost la mare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar soarele strălucește. — Ai venit cu mașina? — Da. — Unde ai parcat-o? — În parcarea spitalului, era destul spațiu. — Ai o rochie nouă. Am cumpărat-o la solduri, de la Bowcock. Știi, de la fereastra de aici poți vedea Strada Mare, și Grădina Botanică și Institutul. — Nici nu m-am uitat. — Cum te simți? — Groaznic. — Ce s-a întâmplat? Sau poate că preferi... — George era beat. A sărit din mașină. Pe urmă m-a tras și pe mine afară. Totu-i bine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei nou-veniți în multiplele noastre „activități valoroase“. Deținem cercuri bisericești, cercuri de femei, cercuri dramatice, cercuri de dezbateri, cursuri serale, o Societate de Istorie, o Societate de Arte Frumoase, un cerc al scriitorilor. Avem un muzeu interesant și o grădină botanică. Se desfășoară la noi o bogată activitate muzicală, care include un cerc de operă, o fanfară și „Orchestra din Ennistone“. În felul acesta, am reușit, și reușim încă, să ne găsim felurite divertismente. Aș mai menționa și existența unei pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de formă. Pe un fronton, la unul din capete, se poate vedea o zeitate reverențios înclinată, despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un „templu“ victorian, în care se găsește micul, dar bine organizatul nostru muzeu, cu valoroasele sale colecții de antichități romane. În aceeași clădire se află și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nou lui Brian: — Crezi că Adam, când o să fie mare, o să se facă medic veterinar sau naturalist? Iubește atât de mult animalele. Nu cred, răspunse Brian. Nu-l interesează detaliile, n-o să fie niciodată în stare să facă vreun desen botanic sau anatomic. Dragostea pentru animale e altceva... face parte din altceva... e o chestiune sentimentală... sau mai curând un simbol... ceva ca un fel de mică religie ciudată... Nu reușea să se exprime clar, deși el știa și înțelegea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce se întâmplase, John Robert se va hotărî până la urmă să-l salveze? Nu era semnificativ faptul că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori până acum își văzuse dublul, în stare de orice, plimbându-se și mișcându-se independent de el. Și odată, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își trânti cu zgomot ceașca de cafea pe masă. Tocmai aflase despre campania de economii întreprinsă de primărie, care-i punea slujba în pericol. Hector o întrebă timid pe Anthea: — Vrei să mergem să vedem expoziția de sculptură din Grădina Botanică sau pe cea a Societății de Artă din Ennistone, de la Sala Mare? — Du-te tu înainte, și pe urmă ne întâlnim acolo. Anthea ar fi vrut să-l caute pe Tom și să se împace cu el. — La care? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
epistolară. John Robert îi scrisese lui Pearl anunțând-o că dorea ca ea și Hattie „să-și facă sălaș“ (expresia „a-și face sălaș“ era unicul punct de interes stilistic din întreaga lui scrisoare) în timpul verii la Casa din Grădina Botanică Belmont (Papucul era, desigur, o poreclă) din Ennistone, pe care o închiriase prin amabilitatea doamnei McCaffrey. Se cuvenea să nu o deranjeze sub nici un chip pe această doamnă și să folosească poarta din spate, care dădea pe Forum Way. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele camerelor de la parter (care, în această aripă a clădirii, dădeau spre o pajiște din Grădina Botanică), se instalaseră, după îndelungi controverse, geamuri din sticlă jivrată. Deci pentru George nu exista nici un pericol să fie văzut de altcineva decât de colosalul om care dormea. Se gândi să închidă ușa dublă a băii, ca să mai înăbușe zgomotul insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit de ridicol și îngrozitor de furios pe el însuși. Cu o zi înainte îi trimisese domnișoarei Harriet Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care-i scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont și aș dori să trec pentru moment și pe la dumneavoastră, ca să mă prezint. Cred că o cunoașteți pe mama mea vitregă, iar bunicul dumneavoastră dorește să ne împrietenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în camera lui John Robert, părintele se năpusti pe ușa rulantă. Alerga, gâfâind și scâncind, în direcția apartamentului Dianei, în Westwold. George ieși din institut și o porni cu pași repezi spre Strada Mare, dar curând se întoarse în Grădina Botanică. Se opri ca să se uite la un copac, un salcâm, pe care-l „adoptase“ de mult, pentru că îl asocia cu copilăria lui petrecută la Belmont. Traversă grădina, ocolind muzeul, și porni pe Podul Roman. Ajuns de partea cealaltă a râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
extindere un parc sportiv complex. Suprafața ocupată de complex este de 255 hectare, și în final, urmare celui de-al treilea stagiu de construcții, va avea în plus un centru general pentru fitness, un centru de antrenamente complexe, o piscină botanică, două terenuri polivalente, un teren de softball, un teren public de baseball, 11 terenuri de tenis, un teren pentru probe de aruncări sportive de diferite tipuri. Da, aceasta explică spațiul special, aranjat de către participanți. Activitatea sportivă depinde de un stadion
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
respectul față de patrimoniu. A existat încă din cele mai vechi timpuri dorința unui tip de expunere adecvat înțelegerii complexe a mediului din care provin artefactele respective. În Evul Mediu apar astfel reprezentări ale unor colțuri din natură sub forma grădinilor botanice sau zoologice. Menirea lor era de a servi ca spațiu de studiu celor interesați, înlocuind într-o oarecare măsură cercetarea in situ, facilitînd accesul la informație, observația directă și într-un interval de timp flexibil, precum și posibile experiențe. Această modalitate
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
aer liber oferă posibilitatea omului contemporan de a descoperi exigențele sociale ale unei epoci, propunînd în același timp noi formule pentru organizarea cadrului de viață. Pentru a reliefa calitățile muzeului în aer liber, o comparare a acestuia cu o grădină botanică într-un posibil discurs axat pe raportarea la cadrul natural se dovedește a fi un demers prolific 43. Continuînd acest tip de raportare se cuvine a fi făcută precizarea că muzeul în aer liber cuprinde în egală măsură două aspecte
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]